Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 795 din 19 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. a) si h) si art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 536 din 3 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi <>art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marcelin Pãtraşcu şi Virginia Pãtraşcu în Dosarul nr. 675.1/32/2008 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã, de Anişoara Chiţu în Dosarul nr. 40/35/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, de Mihaela Stanciu şi Florin Stanciu în Dosarul nr. 3.439/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, precum şi de Gheorghe Preda în Dosarul nr. 3.590/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal se prezintã Marcelin Pãtraşcu, personal şi asistat de avocat Gheorghe Badea, Virginia Pãtraşcu, reprezentatã de acelaşi avocat, Gheorghe Preda, personal, precum şi pãrţile Ioan Creţiu şi Mihaela Ioana Creţiu, reprezentate de avocat Sebastian Rãduleţu. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 477D/2009, nr. 546D/2009, nr. 684D/2009 şi nr. 694D/2009, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Pãrţile prezente sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 546D/2009, nr. 684D/2009 şi nr. 694D/2009 la Dosarul nr. 477D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea criticilor şi depun note scrise în susţinerea cererilor formulate.
Avocatul pãrţilor Ioan Creţiu şi Mihaela Ioana Creţiu susţine respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 44 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 675.1/32/2008, şi prin Încheierea din 28 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 40/35/2006, Curtea de Apel Bacãu Secţia civilã, respectiv Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã au sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. h) şi <>art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Marcelin Pãtraşcu şi Virginia Pãtraşcu, respectiv de Anişoara Chiţu.
Prin Încheierea din 15 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.439/299/2007, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Mihaela Stanciu şi Florin Stanciu.
Prin Încheierea din 2 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.590/299/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, precum şi a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Preda.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii considerã cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 încalcã dreptul persoanei la un proces echitabil, deoarece nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat sã îşi poatã conforma conduita, astfel încât sã evite consecinţele nerespectãrii lor. Or, în condiţiile în care conduita unei persoane care a cumpãrat un imobil în baza dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 112/1995 , care oferea spre vânzare chiriaşilor locuinţele revendicate, este datã de dispoziţiile legale în vigoare la data respectivã, subiecţii care au cumpãrat aceste imobile s-au întemeiat pe garanţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi familiale.
Neclaritatea textelor de lege rezidã şi în faptul cã acestea nu oferã criterii suficiente pentru determinarea sferei imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, dar considerate a fi preluate în mod abuziv, ceea ce conduce la concluzia cã toate modalitãţile de dobândire a proprietãţii de cãtre stat au fost abuzive, concluzie ce constituie prin ea însãşi o încãlcare a dreptului de proprietate.
Pe de altã parte, dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât prin noţiunea de proces echitabil, în opinia autorilor, nu se are în vedere doar simpla susţinere a unor cereri pentru protejarea unor drepturi subiective, ci totalitatea aspectelor care cuprind garanţiile şi obligaţiile pozitive ale autoritãţilor statului pe care jurisprudenţa aplicabilã pe teritoriul României le-au definit sau stabilit în aplicarea textului constituţional.
De asemenea, dispoziţiile <>art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 contravin art. 26 alin. (1) din Constituţie referitor la viaţa intimã familialã şi privatã, acest drept având un conţinut complex şi de mare importanţã pentru libertatea şi personalitatea cetãţeanului. Mai mult, în opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcã şi prevederile art. 16 din Constituţie, instituind o inegalitate între cetãţenii care au cumpãrat locuinţele în baza <>Legii nr. 112/1995 şi foştii proprietari, cãrora legea criticatã le-a dat dreptul fie la restituirea în naturã a imobilului, fie la plata de despãgubiri la valoarea realã a acestuia.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, autorii excepţiei susţin cã acestea încalcã prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2), întrucât nu prevãd suspendarea soluţionãrii litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti din momentul promovãrii unui recurs în interesul legii având ca obiect practica neunitarã a instanţelor referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale care constituie temeiul respectivelor cauze.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate sunt în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale conform cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi <>art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãrora:
- Art. 2 alin. (1) lit. a) şi h): "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:
a) imobilele naţionalizate prin <>Decretul nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; [...]
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la <>art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;";
- Art. 12: "În situaţia imobilelor deţinute de stat, de o organizaţie cooperatistã sau de orice altã persoanã juridicã dintre cele prevãzute la art. 21 alin. (1), (2) şi (4), dacã persoana îndreptãţitã a primit o despãgubire, restituirea în naturã este condiţionatã de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despãgubirii primite, actualizatã cu coeficientul de actualizare stabilit."
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã şi dispoziţiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora "Soluţiile se pronunţã numai în interesul legii, nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia pãrţilor din acele procese. Dezlegarea datã problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 26 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) şi (3), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 196 din 2 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 27 martie 2006, în sensul respingerii acesteia.
Pentru a pronunţa aceastã soluţie, Curtea a reţinut, în esenţã, cã, analizând argumentaţia criticii de neconstituţionalitate, autorii acesteia solicitã, în fapt, modificarea conţinutului normelor legale criticate, în sensul adaptãrii ei la principiile protecţiei drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, evidenţiate în jurisprudenţa instanţei de contencios european a drepturilor omului.
Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul cã, potrivit competenţei sale înscrise în <>art. 146 din Constituţie şi în cap. III din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã verificã în cadrul controlului de constituţionalitate conformitatea legilor şi a ordonanţelor Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii."
Cu privire la critica potrivit cãreia prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi <>art. 12 din Legea nr. 10/2001 sunt contrare şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea constatã cã aceste susţineri, referitoare la încãlcarea dreptului oricãrei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil, nu pot fi reţinute câtã vreme instanţa de judecatã a examinat în fond cauza dedusã judecãţii şi s-a pronunţat asupra existenţei dreptului de proprietate pretins de reclamanţi.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã excepţia este inadmisibilã, întrucât, efectuând controlul de constituţionalitate, Curtea nu poate completa norma de procedurã în sensul introducerii unei noi cauze de suspendare a proceselor aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti. O atare operaţie excedeazã competenţei instanţei constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi <>art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Marcelin Pãtraşcu şi Virginia Pãtraşcu în Dosarul nr. 675.1/32/2008 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã, de Anişoara Chiţu în Dosarul nr. 40/35/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, de Mihaela Stanciu şi Florin Stanciu în Dosarul nr. 3.439/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, precum şi de Gheorghe Preda în Dosarul nr. 3.590/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Preda în Dosarul nr. 3.590/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã. Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
