Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 794 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 557 din 23 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Benoni Nica şi Romicã Caraian în Dosarul nr. 5.940/3/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal, sunt prezenţi autorii excepţiei, asistaţi de domnul avocat Ion Lazãr, din cadrul Baroului Bucureşti. Sunt prezente, de asemenea, pãrţile Gheorghe Luca, Costel Stan, Daniela Stan, Nicolae Constantin şi Florinel Pentelei, precum şi reprezentantul pãrţii Societatea Comercialã "Valahorum" S.R.L., doamna consilier juridic Adriana Bordeanu. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, avocatul autorilor excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, reiterând, pe larg, motivele expuse în faţa instanţei de judecatã.
Partea Gheorghe Luca aratã cã nu mai are nimic de adãugat.
Partea Costel Stan aratã cã a fost liberat condiţionat şi depune la dosar, în dovedirea celor afirmate, copia unei adrese a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã cãtre Penitenciarul Rahova.
Partea Daniela Stan nu mai are nimic de adãugat.
Pãrţile Nicolae Constantin şi Florinel Pentelei aratã cã sunt de acord cu cele susţinute de apãrãtorul autorilor excepţiei.
Reprezentantul Societatea Comercialã "Valahorum" S.R.L. lasã la aprecierea Curţii Constituţionale soluţionarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã nu pot fi reţinute argumentele autorilor excepţiei în sensul cã norma criticatã ar avea un caracter mixt - de drept procesual şi de drept substanţial - şi cã principiul aplicãrii legii penale mai favorabile nu este incident în materie procesual penalã. În plus, compararea mai multor dispoziţii legale (în cauzã, a conţinutului textului de lege criticat în forma actualã, respectiv cea anterioarã modificãrii sale), prin prisma intereselor specifice ale pãrţii, nu constituie o problemã de constituţionalitate, sens în care Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mod constant în jurisprudenţa sa.
CURTEA ,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.940/3/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Benoni Nica şi Romicã Caraian în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care permit procurorului sã solicite, ca motiv de recurs, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru fapte sãvârşite anterior intrãrii în vigoare a acestor dispoziţii, atât timp cât legea în vigoare la acea datã nu prevedea o astfel de posibilitate. Se aratã cã, întrucât activitatea infracţionalã a inculpaţilor s-a desfãşurat în perioada 19992000, perioadã în care textul de lege criticat avea un alt conţinut, invocarea de cãtre Parchet a motivului de recurs prevãzut de art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedurã penalã în actuala redactare "constituie, pentru inculpaţi, o lege mai nefavorabilã, fãcând incidente în cauzã dispoziţiile art. 13 din Codul penal, raportat la art. 15 alin. (2) din Constituţie". Se mai aratã cã norma criticatã are caracter mixt, atât de drept procesual penal, cât şi de drept penal şi, ca urmare, "interdependenţa dintre cele douã categorii de norme atrage dupã sine incidenţa unor dispoziţii legale care sã constituie pentru inculpat legea penalã mai favorabilã."
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentalã invocate de autori.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Cazurile în care se poate face recurs, care au urmãtorul conţinut:
"Hotãrârile sunt supuse casãrii în urmãtoarele cazuri: [_]
14. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevãzute de lege".
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitoare la aplicarea legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în temeiul legii şi ale art. 129 referitoare la Folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nemulţumirea autorilor izvorãşte din împrejurarea cã, deşi la momentul sãvârşirii faptelor pentru care au fost condamnaţi, legea procesual penalã nu prevedea posibilitatea de a promova recurs împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedurã penalã, în redactarea actualã, reglementeazã aceastã posibilitate. În opinia autorilor excepţiei, aplicarea textului de lege criticat în actuala redactare, în condiţiile în care activitatea infracţionalã a acestora s-a desfãşurat într-o perioadã în care acesta avea un alt conţinut, are semnificaţia încãlcãrii principiului aplicãrii legii penale mai favorabile.
Asemenea critici nu pot fi reţinute, deoarece, pe de o parte, autorii excepţiei încearcã sã converteascã controlul de constituţionalitate într-unul de drept comun tinzând sã solicite Curţii sã se pronunţe cu privire la modul de interpretare şi de aplicare al legii. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, problemele de interpretare şi de aplicare a legii în raport de situaţiile concrete deduse judecãţii fiind de competenţa instanţelor judecãtoreşti, în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege. Pe de altã parte, principiul consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie vizeazã aplicarea legii penale mai favorabile, prin aceasta înţelegându-se dispoziţii de drept penal substanţial. Faptul cã norma procesual penalã face trimitere la criteriile de individualizare a pedepselor consacrate de art. 72 din Codul penal nu este de naturã a atrage dupã sine aplicarea principiului invocat pentru normele consacrate de Codul de procedurã penalã, care sunt de imediatã aplicare şi care au fost adoptate de legiuitor în virtutea competenţei sale stabilite de Constituţie în art. 126 alin. (2).
Curtea mai reţine cã prevederile legale criticate nu contravin nici art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã, deoarece, de vreme ce instituie posibilitatea sancţionãrii hotãrârilor judecãtoreşti prin care s-au aplicat pedepse greşit individualizate sau în alte limite decât cele prevãzute de lege, acestea dau expresie textului constituţional invocat, potrivit cãruia pedepsele sunt stabilite şi aplicate numai în temeiul legii.
De asemenea, dispoziţiile art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedurã penalã nu conţin nicio dispoziţie de naturã sã încalce dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivã, prin aceastã reglementare s-a avut în vedere dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã.
Cât priveşte critica raportatã la art. 129 din Constituţie, autorul excepţiei nu a motivat in terminis în ce constã contrarietatea invocatã. Prin urmare, raportarea la acest temei constituţional nu poate fi avutã în vedere, deoarece, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate, Curtea neputându-se substitui autorilor pentru a complini acest neajuns.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE :
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Benoni Nica şi Romicã Caraian în Dosarul nr. 5.940/3/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
