Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 793 din 27 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 si art. 214 alin. 5 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 710 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Chivari în Dosarul nr. 331/R/296/2006 al Judecãtoriei Satu Mare.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 331/R/296/2006, Judecãtoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Chivari în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Astfel, precizarea în cuprinsul art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, care condiţioneazã excepţia de prevederea "legii", nu reprezintã o garanţie suficientã pentru asigurarea unui proces echitabil, ci, dimpotrivã, nu face decât sã alimenteze inechitãţile în domeniul penal, autorizând un amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale. Procedurile administrative de control ce precedã întocmirea proceselorverbale şi a actelor de constatare semnalate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu satisfac exigenţele procedurale impuse de dreptul la un proces echitabil. Astfel, textul de lege criticat conferã acestor acte vocaţia de a fi folosite ulterior ca mijloace de probã în procesul penal (cu privire la faptele şi împrejurãrile de fapt constatate, precum şi cu privire la explicaţiile persoanelor la care se referã şi ale martorilor asistenţi), fãrã a fi respectate cerinţele referitoare la egalitatea de arme, contradictorialitatea, obligarea de motivare a actelor judiciare, comunicarea probelor, posibilitatea exercitãrii cãilor de atac, publicitatea, independenţa şi imparţialitatea autoritãţilor justiţiei, respectarea prezumţiei de nevinovãţie şi garantarea exercitãrii drepturilor apãrãrii. Prin urmare, aceste acte nu ar putea fi convertite în mijloace de probã în procesul penal fãrã sã se aducã atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece provin de la organe de stat din afara celor judiciare, de regulã de naturã administrativã. Aşa fiind, independenţa şi imparţialitatea justiţiei sunt puse în pericol, întrucât s-a creat posibilitatea ca judecãtorii sã îşi întemeieze soluţia de condamnare pe acte întocmite în afara procesului penal.
În acest context autorul excepţiei mai aratã cã domeniul de aplicare al autoritãţii de lucru judecat în procesul penal este delimitat de diferenţa de competenţã funcţionalã, fundamentatã pe independenţa fiecãrui judecãtor. Or, deşi decizia administrativã nu are autoritate de lucru judecat, folosirea ei în procesul penal antreneazã imposibilitatea pentru cel interesat de a contesta în faţa jurisdicţiei administrative exactitatea faptelor stabilite de judecãtorul represiv.
În acest sens se invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, şi anume cauzele Funke împotriva Franţei, 1993, Fayed împotriva Regatului Unit, 1994 şi Saunders împotriva Regatului Unit, 1996.
Judecãtoria Satu Mare opineazã cã pentru proceseleverbale şi actele de constatare emise de alte organe s-ar impune o recalificare cu o conotaţie de sursã de informare pentru organul de urmãrire penalã şi nu convertirea acestora în mijloace de probã în procesul penal. Astfel, prin folosirea acestor mijloace de probã, indiferent de conţinutul lor concret şi de natura faptei imputate acuzatului, în condiţiile în care procedurile administrative sunt supuse altor exigenţe, este discutabilã respectarea cerinţelor impuse de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului liberului acces la justiţie, întrucât întreaga activitate desfãşuratã de procuror şi de organele de urmãrire penalã, precum şi întreg probatoriul administrat sunt supuse controlului instanţei judecãtoreşti. Mai mult, împotriva proceselor-verbale şi a actelor de constatare, considerate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã ca mijloace de probã, se poate formula contestaţie ce se soluţioneazã atât pe cale administrativã de cãtre organul competent, cât şi de cãtre o instanţã de judecatã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, iar persoana ce se considerã lezatã în drepturile sale beneficiazã de douã grade de jurisdicţie.
Dispoziţiile legale invocate nu sunt de naturã sã aducã atingere principiului unicitãţii şi imparţialitãţii justiţiei şi nici principiului independenţei judecãtorilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 90 alin. 2, cu denumirea marginalã Procesulverbal ca mijloc de probã, şi art. 214 alin. 5, cu denumirea marginalã Actele încheiate de unele organe de constatare, ambele din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probã procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacã legea prevede aceasta.";
- art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, şi <>Decizia nr. 331/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate ce vizau dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, statuând în esenţã cã nu contravin dreptului pãrţilor la un proces echitabil, întrucât procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã pot fi combãtute cu orice alte probe propuse de pãrţi, în condiţiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. De asemenea, Curtea a statuat cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere unicitãţii şi imparţialitãţii justiţiei şi nici independenţei judecãtorilor, întrucât instanţa judecãtoreascã este cea care apreciazã asupra concludenţei şi utilitãţii probelor, iar cu ocazia deliberãrii, tot instanţa de judecatã este cea care face aprecierea definitivã a probelor, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã penalã, nu au valoare mai dinainte stabilitã.
Neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Chivari în Dosarul nr. 331/R/296/2006 al Judecãtoriei Satu Mare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
