Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 79 din 8 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 117 din 16 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 4 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Getica Trans" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 672/1.259/2005 al Tribunalului Comercial Argeş.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 672/1.259/2005, Tribunalul Comercial Argeş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 4 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Getica Trans" - S.R.L. din Deva.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã, în esenţã, cã redactarea imprecisã a textului de lege criticat pune instanţa judecãtoreascã învestitã, în urma strãmutãrii dosarului, cu soluţionarea cauzei, în situaţia de a adãuga la lege, substituindu-se legiuitorului, prin stabilirea cazurilor, condiţiilor şi pãrţilor faţã de care nu poate cenzura actele îndeplinite de instanţã înainte de strãmutare. Astfel, în situaţia în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite cererea de strãmutare şi dispune pãstrarea actelor întocmite de instanţã, hotãrârea astfel pronunţatã leagã instanţa devenitã competentã, a cãrei plenitudine de jurisdicţie sub aspectul stabilirii faptelor şi interpretãrii dreptului este, în aceastã manierã, ştirbitã. Or, posibilitatea acordatã instanţelor de judecatã de a interpreta în mod subiectiv textul legal criticat poate conduce la o situaţie mai grea pentru partea care a solicitat strãmutarea, încãlcându-se principiul non reformatio in pejus.
Tribunalul Comercial Argeş apreciazã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 4 teza a doua din Codul de procedurã civilã ca fiind neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. 4 teza a doua din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "[...] Ea (n.r.: hotãrârea asupra strãmutãrii) va arãta în ce mãsurã actele îndeplinite de instanţã înainte de strãmutare urmeazã sã fie pãstrate."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) care consacrã universalitatea drepturilor şi a libertãţilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 care prevãd accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
De asemenea, autorul mai invocã şi încãlcarea prevederilor art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã strãmutarea procesului civil reprezintã un incident procedural referitor la instanţa sesizatã cu judecarea pricinii şi are ca finalitate înlãturarea suspiciunilor ce ar putea sã aparã cu privire la independenţa sau imparţialitatea acesteia. Cererea de strãmutare formeazã obiectul unei judecãţi distincte şi se adreseazã instanţei competente potrivit art. 39 din Codul de procedurã civilã, care, soluţionând acest incident procedural, se desesizeazã în mod definitiv. În situaţia în care instanţa a dispus strãmutarea, prin hotãrârea pronunţatã va arãta şi în ce mãsurã actele îndeplinite înainte de strãmutare urmeazã a fi pãstrate. Aşadar, strãmutarea procesului civil nu atrage în mod implicit şi necondiţionat anularea tuturor actelor de procedurã, instanţa având posibilitatea de a aprecia cu privire la pãstrarea sau, dimpotrivã, refacerea acestora, în baza elementelor probatorii corespunzãtoare prezentate de pãrţi. Date fiind motivele de strãmutare, actele anterioare vor fi menţinute doar în mãsura în care nu au fost afectate de poziţia partizanã, lipsitã de obiectivitate a instanţei, datoratã împrejurãrii pricinii, calitãţii pãrţilor sau vrãjmãşiilor locale.
Prin urmare, Curtea constatã cã hotãrârea pronunţatã este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu de soluţionare în fond a unei cauze civile. Astfel, de vreme ce nu se judecã fondul pricinii, nu se poate susţine cã interesele celor în cauzã ar fi prejudiciate, ştirbindu-se în acest fel exerciţiul drepturilor constituţionale invocate. În realitate, faptele asupra cãrora este chematã sã se pronunţe instanţa competentã sã judece cererea de strãmutare nu au legãturã cu pricina însãşi, ci cu asigurarea condiţiilor pe care le implicã art. 37 din Codul de procedurã civilã, respectiv nepãrtinirea şi obiectivitatea în soluţionarea litigiului, condiţii care vizeazã toate pãrţile din proces, indiferent de calitatea lor procesualã.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, în ansamblul lor, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, respingând excepţia cu un atare obiect prin <>Decizia nr. 92/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 4 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Getica Trans" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 672/1.259/2005 al Tribunalului Comercial Argeş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
