Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 79 din 6 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) si art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) şi ale art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gabriel Bengea în Dosarul nr. 7.410/2000 al Judecãtoriei Targoviste, având ca pãrţi pe autorul exceptiei, Vasile Duta, şi Societatea Comercialã "Nidest" - S.R.L. din Bucureşti. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedura penalã şi, ca neîntemeiatã, în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 decembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 7.410/2000, Judecãtoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gabriel Bengea într-un dosar penal având ca obiect un proces pornit impotriva sa pentru sãvârşirea infracţiunilor de insulta şi calomnie. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca prevederile art. 174 din Codul de procedura penalã, care prevãd ca inculpatul nu poate fi reprezentat de cãtre avocat la judecarea în prima instanta, dacã pedeapsa prevãzutã pentru fapta supusã judecaţii este închisoarea mai mare de un an, sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie. Judecãtoria Targoviste, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã, deoarece aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale menţionate de autorul exceptiei. "Imposibilitatea reprezentãrii în aceste situaţii nu atrage obligaţia inculpatului de a se infatisa în instanta, judecata putându-se realiza şi în lipsa lui." Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile art. 174 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale şi ca se impune respingerea exceptiei de neconstituţionalitate. Se arata ca prevederile legale criticate trebuie interpretate ca o garanţie procesuala de care beneficiazã inculpatul, reprezentarea lui în fata primei instanţe fiind permisã numai în cazul infracţiunilor mai puţin grave. Prin neprezentarea sau prin sustragerea de la judecata inculpatul înţelege sa renunţe la garanţiile procesuale pe care legea i le conferã, în general, şi la garantarea dreptului la apãrare, în special. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, deşi autorul exceptiei se referã la dispoziţiile art. 174 în general, în realitate excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect numai dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, privind reprezentarea inculpatului la judecarea cauzei în prima instanta ori la rejudecarea acesteia dupã desfiinţarea hotãrârii în apel sau în recurs. Referinduse la Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 14 iulie 2000, prin care a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 174 alin. 1 lit. a), Guvernul îşi exprima opinia ca excepţia ridicatã în prezenta cauza este intemeiata. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedura penalã, însã din motivarea exceptiei rezulta ca autorul acesteia a avut în vedere numai dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a), referitoare la reprezentarea inculpatului la judecarea cauzei în prima instanta. Totodatã Curtea constata ca a fost sesizatã numai cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate, cu toate ca din încheierea de sesizare şi din cuprinsul cererii prin care a fost ridicatã excepţia rezulta ca aceasta priveşte şi dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, dispoziţii pe care autorul exceptiei le considera ca fiind contrare prevederilor art. 16, 22, ale art. 23 alin. (8), ale art. 30 şi 31 din Constituţie. În fine, Curtea Constituţionalã constata ca prin încheierea de sesizare instanta a dispus respingerea, ca fiind inadmisibila, a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, cu motivarea ca prin Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale. Analizând încheierea de sesizare, Curtea Constituţionalã retine ca instanta a respins în mod neîntemeiat, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, aplicând astfel în mod incorect dispoziţiile <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora, "Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã". Într-adevãr, asupra exceptiei de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, şi anume în sensul respingerii exceptiei. Aceasta soluţie a Curţii Constituţionale nu constituie însã un caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstituţionalitate în sensul <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, întrucât respingerea acesteia nu constituie un impediment legal pentru ridicarea din nou, în alta cauza, a aceleiaşi excepţii. Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã a fost legal ridicatã în cauza, iar instanta, în loc sa o respingã, ar fi trebuit sa sesizeze Curtea Constituţionalã cu soluţionarea ei. Excepţia de neconstituţionalitate fiind în mod legal ridicatã în fata instanţei şi neexistand în realitate nici un caz de inadmisibilitate, Curtea Constituţionalã retine ca urmeazã sa soluţioneze şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã. 1. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate critica prevederile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora "În cursul judecaţii, inculpatul poate fi reprezentat: a) la judecarea cauzei în prima instanta ori la rejudecarea ei dupã desfiinţarea hotãrârii în apel sau dupã casare de cãtre instanta de recurs, numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta supusã judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an". Analizând aceasta critica Curtea Constituţionalã constata ca asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000. Prin aceasta decizie Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând ca este neconstitutionala dispoziţia "numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta supusã judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an" din art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã. Ca urmare a acestei decizii dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã nu mai pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a cãror constitutionalitate a fost stabilitã potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". De aceea, dacã se ridica o astfel de excepţie, aceasta urmeazã sa fie respinsã ca fiind inadmisibila de cãtre însãşi instanta judecãtoreascã. În cauza, întrucât decizia Curţii Constituţionale prin care a fost constatatã neconstituţionalitatea prevederilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, iar încheierea de sesizare a fost pronunţatã de Judecãtoria Targoviste la 12 decembrie 2000, Curtea constata ca dupã sesizarea sa legalã excepţia a devenit inadmisibila, urmând sa fie respinsã. 2. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã astfel de plângere", autorul acesteia susţine ca prevederile menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 22, privind dreptul persoanei la integritatea fizica şi psihicã, ale art. 23 alin. (8), referitoare la prezumţia de nevinovatie, precum şi ale art. 30 şi 31, care reglementeazã libertatea de exprimare şi, respectiv, dreptul la informaţie. Asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, printre care se afla Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, precum şi Decizia nr. 193 din 12 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000. Prin aceste decizii Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, statuand ca aceste prevederi legale nu aduc atingere dispoziţiilor art. 22 din Constituţie. De asemenea, ele nu contravin nici dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Într-adevãr, faptul ca inculpatul este chemat în judecata în aceasta calitate în urma plângerii prealabile a persoanei vãtãmate nu creeazã o situaţie privilegiatã pentru persoana vãtãmatã, în dãuna inculpatului. Nu este incalcata nici prezumţia de nevinovatie prevãzutã la art. 23 alin. (8) din Constituţie, deoarece chemarea în judecata a inculpatului la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate nu are semnificatia ca inculpatul nu se bucura de prezumţia de nevinovatie, ca şi de toate drepturile şi garanţiile procesuale. Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale atât soluţia, cat şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în aceasta cauza. Totodatã Curtea constata ca prevederile legale criticate nu contravin nici dispoziţiilor referitoare la libertatea de exprimare şi dreptul la informare, prevãzute la art. 30 şi, respectiv, la art. 31 din Constituţie, deoarece, în mod evident, nu conţin dispoziţii de natura sa aducã atingere acestor drepturi şi libertãţi fundamentale ale omului, obiectul reglementãrii constituindu-l, în exclusivitate, procedura punerii în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede necesitatea unei astfel de plângeri. Având în vedere aceste considerente, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã, urmând sa fie respinsã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gabriel Bengea în Dosarul nr. 7.410/2000 al Judecãtoriei Targoviste. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor al exceptiei în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 martie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
