Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marius Romulus Bucin în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în format vechi 2.223/2010) al Judecãtoriei Reghin.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în format vechi 2.223/2010), Judecãtoria Reghin a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 189 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marius Romulus Bucin în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitãţii pedepsei şi art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea prin lege organicã a domeniilor referitoare la infracţiuni, pedepse şi regimul executãrii lor, precum şi ale art. 7 cu denumirea Nicio pedeapsã fãrã lege din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece textul criticat nu respectã condiţia previzibilitãţii, încãlcând imperativul de securitate juridicã pe care principiul legalitãţii este chemat sã-l garanteze. Formularea lipsire de libertate a unei persoane în mod ilegal este vagã şi genericã prin aceea cã nu se poate stabili sub nicio formã care sunt activitãţile sau inactivitãţile care intrã sub incidenţa incriminãrii.
Judecãtoria Reghin opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 189 din Codul penal - Lipsirea de libertate în mod ilegal, care au urmãtorul conţinut:
"Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
În cazul în care fapta este sãvârşitã prin simularea de calitãţi oficiale, prin rãpire, de o persoanã înarmatã, de douã sau mai multe persoane împreunã sau dacã în schimbul eliberãrii se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum şi în cazul în care victima este minorã sau este supusã unor suferinţe ori sãnãtatea sau viaţa îi este pusã în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancţioneazã şi lipsirea de libertate a unei persoane sãvârşitã în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei.
Dacã pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanã juridicã, o organizaţie internaţionalã interguvernamentalã sau un grup de persoane sã îndeplineascã sau sã nu îndeplineascã un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.
Dacã faptele prevãzute la alin. 1-4 se sãvârşesc de cãtre o persoanã care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.
Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Tentativa faptelor prevãzute la alin. 1-4 se pedepseşte.
Constituie tentativã şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de mãsuri în vederea comiterii faptei prevãzute la alin. 4."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitãţii pedepsei şi art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea prin lege organicã a domeniilor referitoare la infracţiuni, pedepse şi regimul executãrii lor, precum şi ale art. 7 cu denumirea Nicio pedeapsã fãrã lege din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 189 din Codul penal dispun, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie, cu privire la incriminarea faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, infracţiunea fiind astfel instituitã, în conformitate cu art. 61 alin. (1) din Legea fundamentalã, de cãtre Parlament ca unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
În ceea ce priveşte aspectele referitoare la presupusa lipsã de claritate şi previzibilitate a normei contestate, Curtea constatã cã, din aceastã perspectivã, principiul legalitãţii implicã o obligaţie pozitivã a legiuitorului, de a reglementa prin texte clare şi precise, claritatea legii fiind apreciatã în lumina experienţei juridice normale, iar norma trebuie sã fie previzibilã şi accesibilã.
Or, admiţându-se, în principiu, cã, datoritã caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolutã, cerinţa de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciarã coerentã şi previzibilã. Aşa fiind, în materia analizatã interdicţia lipsirii de libertate în mod ilegal nu are nevoie de alte explicaţii, fiind intrinsecã naturii reglementãrii.
De altfel, Curtea Constituţionalã a amintit în numeroase rânduri, spre exemplu prin <>Decizia nr. 1.437 din 4 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2011, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit cãreia între cerinţele calitative ale legii trebuie sã se numere şi previzibilitatea, în sensul cã norma juridicã trebuie sã fie enunţatã cu suficientã precizie pentru a permite cetãţeanului sã îşi controleze conduita, sã fie capabil sã prevadã, într-o mãsurã rezonabilã, faţã de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumitã faptã, chiar dacã trebuie sã apeleze la consiliere de specialitate în materie.
În concluzie, Curtea constatã cã nici aceastã criticã nu poate fi primitã, deoarece din redactarea analizatã se desprinde în mod univoc concluzia interdicţiei de a lipsi de libertate vreo persoanã în afara situaţiei când aceasta este permisã de lege. Faptul cã infracţiunea se poate comite în diferite modalitãţi nu este de naturã a afecta prezumţia de constituţionalitate a art. 189 din Codul penal, fiind unanim acceptatã cu caracter axiomatic teza interdicţiei lipsirii de libertate în mod ilegal indiferent de varietatea de modus operandi, pentru cã, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea fundamentalã, libertatea individualã este inviolabilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marius Romulus Bucin în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în format vechi 2.223/2010) al Judecãtoriei Reghin.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
