Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 79 din 22 aprilie 1997 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 310, art. 330^1 si art. 330^2 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 93 din 19 mai 1997
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursurilor declarate de Caracostea Gheorghe şi Svoronos Ileana (Dosarul nr. 139C/1996) şi Caracostea Constantin (Dosarul nr. 140C/1996) impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 132 din 29 octombrie 1996 *).
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 15 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 22 aprilie 1997.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 132 din 29 octombrie 1996, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1 şi art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedura civilã, a constatat ca dispoziţiile art. 330^1 din acest cod sînt neconstituţionale în mãsura în care se aplica hotãrîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, iar excepţiile referitoare la art. 330^2 alin. 1 din acelaşi cod sînt lipsite de obiect. Totodatã, au fost respinse ca vadit nefondate şi excepţiile de neconstituţionalitate a <>art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 .
Impotriva <>Deciziei nr. 132 din 29 octombrie 1996 , au declarat, în termen legal, recursuri Caracostea Gheorghe şi Svoronos Ileana în Dosarul nr. 139C/1996 şi Caracostea Constantin în Dosarul nr. 140C/1996.
Recursurile declarate au un conţinut identic şi vizeazã art. 310, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedura civilã, care, în opinia recurentilor, incalca art. 41 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (6) din Constituţie, precum şi principiul constituţional al stabilitatii raporturilor juridice. Prin motivele de casare se susţine ca procurorul general poate suspenda, pe un termen pe care el îl stabileşte, o hotãrîre judecãtoreascã irevocabilã, neexistand în aceasta privinta nici o limita stabilitã printr-un act normativ; procurorul general poate invoca depãşirea atribuţiilor puterii judecãtoreşti "fãrã ca acest termen sa fie explicat prin lege", ceea ce creeazã confuzii în privinta depãşirii competentei instanţei sau gresitei aplicari a legii; procurorul general poate ataca o hotãrîre irevocabilã oricind, deşi depãşirea atribuţiilor justiţiei se poate verifica şi constata imediat. Cît priveşte dispoziţiile <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 sînt reiterate argumentele invocate în susţinerea excepţiilor de neconstituţionalitate. Astfel, se susţine ca acest text de lege "discrimineaza pe cetãţenii romanii care au avut în proprietate terenuri mai mari de 50 ha".
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca recursurile declarate sînt nefondate, deoarece Decizia Curţii Constituţionale nr. 132 din 29 octombrie 1996 se întemeiazã pe prevederi ale unor decizii definitive ale Curţii Constituţionale, care, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 47/1992, sînt obligatorii.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avînd în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 310, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Motivul de recurs privind neconstituţionalitatea art. 310 din Codul de procedura civilã, care prevede ca "dacã nu se dovedeşte, la prima zi de înfãţişare, ca recursul a fost depus peste termen sau dacã aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti fãcut în termen", urmeazã a fi respins, deoarece invocarea acestui text legal nu este relevanta în cauza. Potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea hotãrãşte numai asupra dispoziţiilor de care depinde judecarea cauzei, astfel încît, în speta, recurentii nu pot justifica un interes legitim în susţinerea neconstitutionalitatii art. 310 din Codul de procedura civilã.
Cît priveşte susţinerile recurentilor potrivit cãrora art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedura civilã incalca prevederile art. 41 şi ale art. 135 din Constituţie, relative la dreptul de proprietate, trebuie arãtat ca dispoziţiile criticate nu au în vedere dreptul de proprietate, ci îndreptarea, pe calea recursului în anulare, a unor grave erori în pronunţarea unor hotãrîri judecãtoreşti, în conformitate cu art. 330 din Codul de procedura civilã. Rezulta ca aceasta critica nu este intemeiata şi deci nu poate fi reţinutã.
Motivul de casare referitor la dreptul procurorului general de a suspenda o hotãrîre judecãtoreascã este lipsit de obiect şi va fi respins ca atare, deoarece Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, s-a pronunţat cu privire la caracterul neconstitutional al acestui drept, reglementat de art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedura civilã. Deci respingerea prin Decizia nr. 132/1996, ca vadit nefondata, a exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedura civilã s-a fãcut pentru faptul ca "...o excepţie de neconstituţionalitate admisã nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/4992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sînt obligatorii erga omnes".
Cu referire la motivul de recurs privind nedelimitarea în timp, prin art. 330^1 din Codul de procedura civilã, a dreptului procurorului general de a ataca o hotãrîre judecãtoreascã cu recurs în anulare, se constata ca aceste dispoziţii au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997. În noua redactare, recursul în anulare nu mai poate fi declarat de cãtre procurorul general oricind, ci numai în termen de 6 luni de la data cînd hotãrîrea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã sau de la data rãmînerii definitive a hotãrîrii de condamnare. Rezulta ca acest motiv de recurs urmeazã a fi admis. În temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ţinînd seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedura civilã, motivele de neconstituţionalitate invocate în susţinerea exceptiei nu mai pot fi reţinute şi, pe cale de consecinta, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca lipsitã de obiect.
Susţinerea privind faptul ca noţiunea de "depãşirea atribuţiilor puterii judecãtoreşti" nu ar fi explicata prin lege nu are relevanta în contenciosul constituţional, ea fiind strict de domeniul aplicãrii dreptului în activitatea instanţelor judecãtoreşti şi deci nu poate fi reţinutã.
Motivul de recurs privind dispoziţiile <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 , prin care sînt reiterate susţinerile ce au fundamentat excepţiile de neconstituţionalitate, este neîntemeiat şi urmeazã a fi respins. Asupra prevederilor acestui articol Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 126 din 16 noiembrie 1994, definitiva ca urmare a Deciziei nr. 35 din 28 martie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 aprilie 1995, citate de altfel şi în decizia recuratã, în sensul caracterului constituţional al conţinutului lor. Aceasta decizia este obligatorie, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi nu exista elemente noi care sa justifice schimbarea soluţiei.
În consecinta, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge recursurile declarate de Caracostea Gheorghe, Svoronos Ileana şi Caracostea Constantin privind <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 , art. 330^2 şi art. 310 din Codul de procedura civilã.
2. Admite recursurile declarate de Caracostea Gheorghe, Svoronos Ileana şi Caracostea Constantin privind art. 330^1 din Codul de procedura civilã şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 132 din 29 octombrie 1996, în sensul ca respinge excepţiile de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civilã ca fiind lipsite de obiect.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 22 aprilie 1997.
-------------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 132 din 29 octombrie 1996 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 6 martie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
