Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ion Bonini - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Mihai Precut şi Attila Karoly Szabo în Dosarul nr. 1.055/1998 al Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, pentru care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 1.055/1998, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Mihai Precut şi Attila Karoly Szabo.
În susţinerea exceptiei autorii acesteia arata ca dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece interzic mãsura suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, chiar dacã infracţiunea sãvârşitã prezintã, în concret, un grad de pericol social redus.
În fapt, autorii exceptiei au fost condamnaţi la pedepse cu închisoare pentru sãvârşirea infracţiunii de furt calificat, în condiţiile art. 209 alin. 1 lit. a) din Codul penal, constând în sustragerea unei cantitãţi de fructe din livada unei ferme, în valoare de 700.000 lei, prejudiciu recuperat în întregime.
Întrucât pentru infracţiunea sãvârşitã legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, furtul fiind o infracţiune intenţionatã, instanţele au respins cererea inculpaţilor de suspendare condiţionatã a executãrii pedepsei. De aceea, ei considera dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal ca fiind contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, care prevede ca cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Interzicand suspendarea executãrii pedepselor aplicate pentru infracţiuni considerate în abstract ca reprezintã un pericol social mai ridicat, apreciazã autorii exceptiei, legea impiedica instanta sa individualizeze sancţiunea în raport cu pericolul social concret al faptei, ceea ce incalca principiul egalitãţii în fata legii.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei ridicate, instanta arata ca textul art. 81 alin. 3 din Codul penal nu vine în contradictie cu prevederile art. 16 din Constituţie şi nu creeazã un regim de discriminare între cetãţenii care comit un furt simplu sau alte fapte penale pentru care limita maxima a pedepsei este de pana la 12 ani închisoare. Dispoziţiile legale criticate sunt în concordanta cu politica penalã a statului, atât la data adoptãrii lor, cat şi în prezent, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a art. 81 alin. 3 din Codul penal este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca din textul art. 81 alin. 3 din Codul penal rezulta ca legiuitorul a voit sa excludã de la beneficiul suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei pe cei care au sãvârşit infracţiuni intenţionate grave, oricare ar fi natura acestora, sau infracţiuni de violenta nominalizate în text. Aceasta nu aduce atingere însã egalitãţii cetãţenilor în fata legii, deoarece se aplica tuturor persoanelor care au sãvârşit astfel de fapte, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Se precizeazã însã ca, deşi nu exista nici un temei care sa justifice concluzia ca dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal sunt neconstituţionale, limita de 12 ani prevãzutã de lege, pana la care poate fi acordatã suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, este necesar sa fie reevaluata fata de limitele speciale ale pedepsei închisorii prevãzute în <>Legea nr. 140/1996 . Rezulta ca legea a devenit "insuficienta" cu privire la cazul semnalat, însã completarea ei poate fi facuta doar de legiuitor, singurul îndreptãţit sa modifice şi sa completeze prevederile în vigoare, pentru ca ele sa corespundã cerinţelor politicii penale dintr-o anumitã perioada. Se citeaza în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, în care Curtea preciza ca, potrivit competentei sale, stabilite prin Constituţie şi prin <>Legea nr. 47/1992 , ea verifica, în cadrul controlului de constitutionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. Curtea Constituţionalã nu se poate substitui deci Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevãzute la art. 81 alin. 3 din Codul penal.
În concluzie, se susţine ca, deşi modificarea dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal este necesarã pentru realizarea unei corecte individualizari a pedepselor, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de practica judiciarã, aceste dispoziţii nu contravin art. 16 din Constituţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia se referã la art. 81 alin. 3 din Codul penal, care prevede: "Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura."
În legatura cu constituţionalitatea acestor dispoziţii legale Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, statuand ca acestea sunt constituţionale pentru urmãtoarele considerente:
- limitarea legalã a aplicãrii suspendãrii condiţionate nu incalca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie;
- regimul pedepselor constituie o problema de politica penalã, pe care organul legislativ este singurul îndreptãţit sa o soluţioneze în funcţie de împrejurãrile existente la un moment dat în domeniul criminalitatii;
- art. 16 alin. (1) din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţatã îşi menţine valabilitatea şi în cauza de fata şi, în consecinta, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. 3 din Codul penal urmeazã a fi respinsã.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Mihai Precut şi Attila Karoly Szabo în Dosarul nr. 1.055/1998 al Curţii de Apel Oradea.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 mai 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
