Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 787 din 13 mai 2009 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor anexei nr. 2, pozitia nr. 4 si pozitia nr. 16, din Legea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 400 din 12 iunie 2009
Cu Adresa nr. 124 din 5 mai 2009, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a transmis Curţii Constituţionale Hotãrârea nr. 2 din 4 mai 2009 a Adunãrii Generale a Judecãtorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor anexei nr. 3, poziţia nr. 4, şi poziţia nr. 16, din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, aprobatã prin lege de cãtre Parlament.
Sesizarea a fost formulatã în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi <>art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 7.332 din 5 mai 2009 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.908A/2009.
În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate au fost aduse argumente care vizeazã aspecte de neconstituţionalitate intrinsecã a dispoziţiilor legale contestate. Critica principalã de neconstituţionalitate constã în faptul cã Legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 a redus drastic bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Acesta a suferit scãderi accentuate, de la o propunere de buget iniţialã în sumã de 145.587 mii lei ajungându-se, în urma aprobãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 prin legea criticatã, la un buget aprobat de 79.101 mii lei.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin sesizarea formulatã, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul independenţei judecãtorilor consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, art. 1 din Principiile internaţionale ale independenţei magistraţilor, art. 11 din Principiile fundamentale privind independenţa justiţiei adoptate la Congresul al VII-lea al Naţiunilor Unite (Milano), validate de Adunarea Generalã a ONU prin rezoluţiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr. 4/146 din 13 decembrie 1985, precum şi Recomandarea R (94) 12 privind independenţa, eficienţa şi rolul judecãtorilor adoptatã de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei. Principiul independenţei judecãtorilor este sfidat prin mãsurile legislative criticate, care au redus drastic, pânã la limita imposibilitãţii desfãşurãrii activitãţii de judecatã, fondurile destinate puterii judecãtoreşti. Or, buna funcţionare a puterii judecãtoreşti poate fi realizatã doar asigurând independenţa judecãtorilor, siguranţa lor, remuneraţie corespunzãtoare şi condiţii de muncã.
De asemenea, textele legale criticate pun în grav pericol îndeplinirea obiectivelor reformei justiţiei şi afecteazã direct îndeplinirea condiţionalitãţilor cuprinse în mecanismul de cooperare şi verificare al Uniunii Europene în relaţia cu România.
Se mai aratã cã pentru perioada urmãtoare, datoritã bugetului insuficient, se sisteazã complet plata medicamentelor, transportului, cheltuielilor de deplasare, obiectelor de inventar, cãrţi şi publicaţii, a benzinei, a primei de vacanţã, a orelor suplimentare pentru personalul auxiliar de specialitate şi vor exista dificultãţi deosebite în asigurarea plãţii aferente expedierii citaţiilor, a furnizorilor, a interpreţilor, a apãrãtorilor din oficiu etc.
În final, se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã şi prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, întrucât puterea judecãtoreascã este redusã pânã la limita necesarei funcţionãri datoritã acţiunilor promovate cu obstinaţie de executiv şi legislativ - subfinanţarea sistemului judecãtoresc. Totodatã, se aratã cã astfel de acţiuni ale executivului şi legislativului sunt de naturã sã subordoneze puterea judecãtoreascã în raport cu celelalte puteri ale statului.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost transmisã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate.
Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/3.456/E.B. din 13 mai 2009, punctul sãu de vedere, în care se aratã cã sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici principiului independenţei judecãtorului şi nici celui al echilibrului şi separaţiei puterilor în stat. Mãsurile adoptate au fost determinate de necesitatea ajustãrii deficitului bugetar în corelaţie cu evoluţia prognozatã a indicatorilor macroeconomici.
Se mai aratã cã autonomia financiarã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trebuie analizatã în contextul posibilitãţilor financiare în construcţia bugetului la nivelul ţãrii, precum şi al responsabilitãţii Parlamentului de a asigura, prin legea pe care o adoptã, o repartizare proporţionalã a resurselor financiare între toate structurile statului. În acest sens, se considerã cã, în temeiul art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, mãsura rectificãrii bugetare poate fi consideratã ca fiind o preocupare a statului pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea financiarã şi economicã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi celor ale <>art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile anexei nr. 3, poziţia nr. 4 şi poziţia nr. 16, din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, aprobatã prin lege de cãtre Parlament. În realitate, din motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate Curtea constatã cã, de fapt, este criticatã anexa nr. 2, poziţia nr. 4 şi poziţia nr. 16, din Legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, care reduce bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu 6.255 mii lei, iar pe cel al Ministerului Justiţiei cu 61.253 mii lei. În consecinţã, prin prezenta decizie Curtea urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii anexei nr. 2, poziţia nr. 4 şi poziţia nr. 16, din Legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 .
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind statul de drept şi principiul separaţiei puterilor în stat şi ale art. 124 alin. (3) privind independenţa judecãtorilor. În susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt invocate şi prevederile art. 11 din Principiile fundamentale privind independenţa magistraţilor, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor (Milano, 26 august - 6 septembrie 1985) şi confirmate de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin rezoluţiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, precum şi Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenţa, eficacitatea şi rolul judecãtorilor, adoptatã la 13 octombrie 1994 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei. Totodatã, Curtea va reţine cã trimiterea pe care o face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate, la art. 1 din Principiile internaţionale ale independenţei magistraţilor, în realitate, este fãcutã la art. 1 din Carta universalã a judecãtorului, care reglementeazã principiul independenţei acestuia.
Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Legiuitorul este abilitat din punct de vedere constituţional sã redimensioneze bugetele alocate instituţiilor şi autoritãţilor publice prin legea bugetului de stat atunci când condiţiile economice şi financiare se înrãutãţesc sau, din contrã, se îmbunãtãţesc. Desigur, asemenea rectificãri ale bugetului de stat sunt determinate în mod obiectiv de modificarea prognozelor cu privire la realizarea veniturilor şi cheltuielilor la bugetul de stat.
Astfel, Curtea constatã cã numai în aceste condiţii Parlamentul are legitimitatea constituţionalã sã modifice alocaţiile bugetare prevãzute iniţial prin legea privind bugetul de stat.
Mãsura de reducere a fondurilor alocate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti nu este de naturã sã afecteze independenţa judecãtorului, astfel cum aceasta este reglementatã prin prevederile Constituţiei şi ale actelor juridice internaţionale invocate. Nu este o diminuare a bugetului doar în privinţa celor douã autoritãţi publice, ci se constatã cã rectificãrile negative au privit întreg spectrul de autoritãţi şi instituţii publice. Curtea reţine cã o asemenea mãsurã ar fi fost neconstituţionalã dacã ar fi vizat în mod discriminatoriu numai cele douã instituţii.
Or, în cazul de faţã, Curtea constatã cã, datoritã modificãrii considerabile a situaţiei economice şi financiare a ţãrii, legiuitorul este îndrituit sã efectueze reduceri de cheltuieli la toate instituţiile şi autoritãţile publice pentru a menţine în efectivitate bugetul public naţional. Desigur, asemenea mãsuri trebuie sã fie nediscriminatorii şi motivate în mod corespunzãtor, exigenţã satisfãcutã în mare mãsurã prin expunerea de motive a ordonanţei de urgenţã în cauzã.
Totodatã, Curtea observã cã, şi în aceste condiţii, bugetul instituţiilor şi autoritãţilor publice permite desfãşurarea activitãţii acestora în condiţii satisfãcãtoare.
Nici principiul separaţiei puterilor în stat nu este încãlcat, întrucât dreptul de stabilire a alocaţiilor bugetare fiecãrei instituţii sau autoritãţi publice, respectiv dreptul de modificare a acestora ţin exclusiv de competenţa legiuitorului.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile anexei nr. 2, poziţia nr. 4 şi poziţia nr. 16, din Legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale sunt constituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 13 mai 2009 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
