Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 783 din 1 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 si art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 588 din 5 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Dumitru Bocai în Dosarul nr. 9.579/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal, cauzã ce face obiectul Dosarului nr. 929D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.156D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vigroup" - S.A. din Ploieşti şi Societatea Comercialã "Vigogeo Invest" - S.A din Ploieşti în Dosarul nr. 4.803/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii celor douã cauze.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.156D/2008 la Dosarul nr. 929D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, indicând, în aceste sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 637/2006 , care îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 9.579/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Dumitru Bocai într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect suspendarea executãrii unui act administrativ.
Prin Încheierea din 12 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.803/105/2007, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de pârâţii Societatea Comercialã "Vigroup" - S.A. Ploieşti şi Societatea Comercialã "Vigogeo Invest" - S.A. din Ploieşti într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect suspendarea executãrii unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei invocate în Dosarul nr. 929D/2008 - Dumitru Bocai - susţine, în esenţã, cã "alegerea viceprimarului este un act eminamente politic, care trebuie sã scape cenzurii instanţei de contencios administrativ, de vreme ce statul român este organizat pe principiul separaţiei puterilor în stat".
În Dosarul nr. 1.156D/2008, autorii excepţiei aratã urmãtoarele: "dispoziţiile prevãzute de <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 , potrivit cãrora suspendarea executãrii actului se dispune pânã la pronunţarea unei hotãrâri definitive şi irevocabile, contravin dreptului la un proces echitabil, precum şi principiului egalitãţii în drepturi, întrucât nu sunt aplicate - aşa cum prevede <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 -, prevederile corespondente din Codul de procedurã civilã referitoare la soluţionarea cererilor de suspendare; echitabilitatea procesualã priveşte inclusiv posibilitatea unei probaţiuni complete a dreptului, fapt ce nu se întâmplã în ipoteza reglementatã de <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 , instanţa putând sã dispunã suspendarea actului mai înainte de admiterea probatoriului complet; în mãsura în care legea recunoaşte posibilitatea terţilor de a solicita suspendarea efectelor unei autorizaţii de construire (act administrativ individual) se încalcã prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind dreptul de proprietate privatã, respectiv a atributelor acestui drept: folosinţa şi dispoziţia materialã; în mãsura în care nu se recunoaşte necesitatea depunerii unei cauţiuni de cãtre petentul care solicitã suspendarea este neîndoielnic cã textul de lege este neconstituţional, raportat la art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie".
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul Dosarului nr. 929D/2008, apreciazã cã aceasta "nu are caracter întemeiat, întrucât dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei."
Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II, exprimându-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul Dosarului nr. 1.156D/2008, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, invocând în sprijinul opiniei sale şi <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 673/2006 , nr. 939/2006, nr. 1.129/2007 şi nr. 8/2008.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 14 şi ale <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Reglementãrile privind procedurile de suspendare a actelor administrative unilaterale nu sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (4), ale art. 15 alin. (1), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, invocate. În acest sens invocã <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 637/2006 şi nr. 8/2008.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 şi <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin <>art. I pct. 20-22 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 14. - Suspendarea executãrii actului: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dupã seizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pânã la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţioneazã cererea de suspendare, de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea pãrţilor.
(3) Când în cauzã este un interes public major, de naturã a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusã şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzãtor.
(4) Hotãrârea prin care se pronunţã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de cãtre instanţã, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilã.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executãrii actului administrativ are ca efect încetarea oricãrei forme de executare, pânã la expirarea duratei suspendãrii.";
- Art. 15. - Solicitarea suspendãrii prin acţiunea principalã: "(1) Suspendarea executãrii actului administrativ unilateral poate fi solicitatã de reclamant, pentru motivele prevãzute la art. 14, şi prin cererea adresatã instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odatã cu acţiunea principalã sau printr-o acţiune separatã, pânã la soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Hotãrârea datã cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendã executarea.
(4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, mãsura suspendãrii, dispusã în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei, chiar dacã reclamantul nu a solicitat suspendarea executãrii actului administrativ în temeiul alin. (1)."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale dispoziţiilor art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalitãţii, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 21 alin. (3) consacrat dreptului la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) care consacrã principiile garantãrii şi ocrotirii în mod egal de lege a proprietãţii private, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 14 şi ale <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt criticate sub douã aspecte principale: primul vizeazã încãlcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, deoarece se apreciazã cã activitatea de control jurisdicţional a instanţei de judecatã asupra actelor administrative constituie o ingerinţã a puterii judecãtoreşti în exerciţiul puterii executive; al doilea aspect priveşte condiţiile de suspendare a executãrii actului, care creeazã, în opinia autorilor excepţiei, o inegalitate de arme între reclamant şi pârât, afecteazã echitabilitatea procesualã, dreptul la apãrare şi aduce atingere, finalmente, dreptului de proprietate privatã.
Cât priveşte primul aspect luat în discuţie, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 700 din 17 iunie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , nepublicatã încã la momentul pronunţãrii prezentei decizii, a reţinut cã "principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat presupune existenţa unui control reciproc între puterile statului, sub aspectul exercitãrii în conformitate cu legea a atribuţiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept şi democratic pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului. Principiul neagã opusul sãu, care este cel al unanimitãţii, caracteristic statului totalitar şi dictatorial. În acelaşi spirit, Constituţia consacrã, la art. 52, dreptul persoanei vãtãmate într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei". Ca atare, o astfel de criticã de neconstituţionalitate nu poate fi primitã.
Referitor la al doilea aspect vizat de critica de neconstituţionalitate, Curtea, prin jurisprudenţa sa în materie, a rãspuns unor critici asemãnãtoare. De exemplu, prin <>Decizia nr. 1.129 din 27 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 13 decembrie 2007, Curtea, respingând excepţia, a reţinut urmãtoarele: "Cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusã în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, iar instanţa are obligaţia de a soluţiona de urgenţã cererea, cu citarea pãrţilor. Suspendarea actelor administrative reprezintã, aşadar, o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucurã de prezumţia de legalitate. (...) Mai mult, dispoziţiile de lege criticate nu împiedicã sub nicio formã soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusã de instanţa de judecatã numai pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei."
Având în vedere cele mai sus arãtate, Curtea constatã cã nici criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauzã, referitoare la încãlcarea art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi a art. 24 alin. (1) din Constituţie nu sunt întemeiate.
Cât priveşte invocarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã, referitoare la principiul garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, deoarece prevederile art. 14 şi ale <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 , conţinând norme procesuale, nu afecteazã sub nicio formã dreptul de proprietate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi ale <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Dumitru Bocai în Dosarul nr. 9.579/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal, respectiv de Societatea Comercialã "Vigroup" - S.A. din Ploieşti şi Societatea Comercialã "Vigogeo Invest" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 4.803/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
