Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 782 din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) si art. 51 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 29 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Lin Huaqing în Dosarul nr. 10.010/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, în calitate de interpret autorizat de limba chinezã, solicitat pentru a asigura traducerea în cauzã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã autorul acesteia învedereazã o problemã legatã de aplicarea normelor criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 10.010/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Lin Huaqing într-o cauzã având ca obiect cererea de anulare a unei decizii de returnare a acestuia de pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate cu privire la situaţii similare cu cea a reclamantului, "astfel încât acesta sã poatã avea o indicare precisã asupra normelor aplicabile în situaţia sa şi nu protejeazã suficient strãinii care se aflã în România împotriva arbitrariului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrãri". Susţine cã legea ar trebui "sã fie mai specificã pe aspectul înţelesului de şedere ilegalã ca motiv de sancţionare prin emiterea unei decizii de returnare, în condiţiile în care, din actele depuse la dosarul cauzei rezultã clar cã în speţã este vorba doar despre o întârziere, motivatã, la prelungirea dreptului de şedere". Precizeazã cã "lipsa de precizie şi claritate a articolelor de lege criticate constituie un impediment pentru reclamant de a avea acces la o judecatã dreaptã a cauzei sale şi la obţinerea unei hotãrâri corecte, în condiţiile în care legea nu face diferenţa între şederea ilegalã (...) şi o simplã întârziere, când strãinul, din varii motive, nu a reuşit sã întocmeascã la timp dosarul de prelungire a dreptului de şedere". Autorul excepţiei mai aratã cã refuzul prelungirii dreptului de şedere îl pune în situaţie de faliment şi de pierdere a investiţiilor realizate în România.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, precizând cã acestea instituie reguli generale privind regimul şederii strãinilor în România, nefiind de naturã sã împiedice pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã într-o societate democraticã dreptul la un proces echitabil, judecat în condiţii de imparţialitate şi egalitate. Totodatã, faţã de criticile privind caracterul imprecis şi confuz al textelor de lege, aratã cã interpretarea şi aplicarea acestora sunt operaţii ce aparţin organelor şi autoritãţilor competente în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (1): "(1) Strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere.";
- Art. 51 alin. (1): "(1) Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporarã se depun personal de cãtre solicitanţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat şederea, la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrãri de la locul de reşedinţã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la art. 44 alin. (1) şi (2) care garanteazã dreptul de proprietate privatã. De asemenea, invocã şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cele ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat cu privire la textele de lege ce formeazã obiectul acesteia, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
Astfel, prin Decizia nr. 1.539 din 25 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 21 ianuarie 2011, precum şi prin Decizia nr. 1.645 din 16 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea a reţinut cã argumentele formulate în motivarea pretinsei neconstituţionalitãţi, prezentate şi de autorul excepţiei de faţã, reprezintã, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practicã a prevederilor de lege ce formeazã obiect al excepţiei. Or, lãmurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii în speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecatã învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cãrora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale.
Totodatã, Curtea observã cã şi în aceastã cauzã, la fel ca şi în cele soluţionate de Curte prin deciziile menţionate, autorul excepţiei îşi întemeiazã criticile pe lipsa din cuprinsul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a unor norme care considerã cã ar fi necesare pentru clarificarea situaţiei sale personale sau care sã reglementeze aspecte similare celor care caracterizeazã situaţia sa. Instanţa de contencios constituţional nu poate examina însã astfel de susţineri, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor normative cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Aceleaşi constatãri justificã şi în prezenta cauzã respingerea, ca inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Lin Huaqing în Dosarul nr. 10.010/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
