Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 781 din 16 iunie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 781 din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 657 din 15 septembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 8.129/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal rãspund, pentru autorul excepţiei, avocaţii Radu I. Motica şi Lavinia Tec din cadrul Baroului Timiş, cu delegaţie depusã la dosar, lipsind Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Magistratul-asistent referã asupra faptului cã aceastã din urmã parte a depus note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul apãrãtorilor autorului excepţiei, care solicitã admiterea acesteia, susţinând, pe de o parte, neconstituţionalitatea extrinsecã a dispoziţiilor art. V al cap. II din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor mãsuri financiare, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 108 şi 115, coroborate cu cele ale art. 73, iar, pe de altã parte, neconstituţionalitatea intrinsecã a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 44 şi art. 73 alin. (3) lit. m).
    Referitor la neconstituţionalitatea extrinsecã a prevederilor art. V al cap. II din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005, prin care art. 286^1 a fost introdus în cuprinsul Legii nr. 297/2004, domnul avocat Radu I. Motica, apãrãtorul autorului excepţiei, susţine cã dispoziţiile criticate reglementeazã aspecte privind regimul general al proprietãţii şi, pentru acest motiv, au fost adoptate cu încãlcarea de cãtre puterea executivã a Legii nr. 209/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, întrucât au ca temei juridic prevederile art. 1 pct. II.3 din legea de abilitare, intitulat "Reglementarea unor mãsuri financiare".
    Cu privire la neconstituţionalitate intrinsecã a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004, apãrãtorul autorului excepţiei susţine cã textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate şi aratã, în esenţã, cã limitarea la 1% a cotei de deţinere a acţiunilor societãţilor de investiţii financiare nu se mai justificã în contextul economic prezent al pieţei româneşti de capital, invocând în acest sens hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 1982 şi 24 iunie 1986, pronunţate în cauzele Bramelid şi Malmstrom contra Suediei şi Lithgow contra Regatului Unit, hotãrârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţate în Cauza C-112/05, Comisia contra Republicii Federale Germania, şi Cauza C-367/1998, Comisia contra Republicii Portugheze, Decizia nr. 89-254/04.07.1989 a Consiliului Constituţional din Franţa, Comunicarea Comisiei nr. 97/1997 referitoare la anumite aspecte juridice referitoare la investiţiile intracomunitare, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 220 din 19 iulie 1997, precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.068 din 14 iulie 2009 şi nr. 1.120 din 10 septembrie 2009, potrivit cãrora acţiunile formeazã obiectul dreptului de proprietate privatã, iar limitarea cotelor de deţinere a acestora poate fi justificatã de interese de naturã economicã şi poate fi impusã pentru perioade limitate de timp.
    În final apãrãtorii autorului excepţiei au depus la dosarul cauzei note scrise în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textele criticate reglementeazã în domeniul proprietãţii, materie ce aparţine legilor organice, şi cã adoptarea lor prin Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (1). Sunt invocate în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.068 din 14 iulie 2009 şi nr. 1.120 din 10 septembrie 2009.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.129/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov într-o cauzã având ca obiect anularea actului administrativ de respingere a cererii de avizare a Hotãrârii adunãrii generale extraordinare a acţionarilor nr. 2 din 20 martie 2009, prin care pragul de deţinere pentru acţiunile emise de societate este majorat de la 1% la 5% din capitalul social.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, art. 73 - Categorii de legi, art. 108 - Actele Guvernului şi ale art. 115 privind delegarea legislativã.
    Critica autorului excepţiei vizeazã neconstituţionalitatea extrinsecã a prevederilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, articol introdus în legea referitã prin art. V al cap. II din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005, şi a dispoziţiilor art. V al cap. II din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor mãsuri financiare în ansamblul sãu, arãtându-se cã emiterea ordonanţei ale cãrei dispoziţii sunt criticate s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor art. 108 şi 115 din Constituţie şi, totodatã, cu încãlcarea dispoziţiilor Legii nr. 209/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.
    Referitor la pretinsa neconstituţionalitate intrinsecã a dispoziţiilor criticate, autorul excepţiei aratã cã impunerea unui prag maxim de deţinere a acţiunilor la societãţile de investiţii financiare reprezintã o restrângere a dreptului de proprietate privatã ce încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 şi cã, întrucât acţiunile sunt bunuri mobile, prin reglementarea acestui prag de deţinere prin ordonanţã a Guvernului de completare a Legii nr. 297/2004 sunt încãlcate prevederile art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, potrivit cãrora regimul juridic general al proprietãţii poate fi reglementat numai prin lege organicã.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã impunerea prin lege a unui prag maxim de deţinere de acţiuni la societãţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietãţii Private nu este de naturã sã contravinã prevederilor art. 44 din Constituţie, deoarece, conform alin. (1) teza a doua al aceluiaşi art. 44, atât conţinutul, cât şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât sã nu afecteze interesele generale ale societãţii sau interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.
    Se susţine, totodatã, cã obligaţia de a vinde acţiunile ce depãşesc pragul de 1% din capitalul social al unei societãţi de investiţii financiare reprezintã o sancţiune a nerespectãrii unor dispoziţii legale, şi nu o nesocotire a dreptului de proprietate privatã.
    Instanţa apreciazã, de asemenea, cã nu au fost încãlcate nici prevederile constituţionale ale art. 73, 108 şi 115, întrucât Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 a fost aprobatã prin lege.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul, în punctul de vedere transmis, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, invocând în susţinerea constituţionalitãţii intrinseci a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.068 din 14 iulie 2009, iar în susţinerea constituţionalitãţii extrinseci a textelor criticate, faptul aprobãrii de cãtre Parlament a Ordonanţei Guvernului nr. 41/2005 prin Legea nr. 266/2006. Se aratã, de asemenea, cã lipsa contrasemnãrii de cãtre preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare a ordonanţei criticate nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 108 alin. (4), care prevede semnarea actelor Guvernului de cãtre miniştrii ce au obligaţia punerii lor în executare.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmite de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse de autorul excepţiei, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, dispoziţii introduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 97/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.
    Dispoziţiile criticate au urmãtorul cuprins: "(1) Orice persoanã poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singurã ori împreunã cu persoanele cu care acţioneazã în mod concertat, acţiuni emise de cãtre societãţile de investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietãţii private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societãţilor de investiţii financiare.
    (2) Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţiunile deţinute de acţionarii care depãşesc limitele prevãzute la alin. (1).
    (3) Persoanele menţionate la alin. (1) au obligaţia ca la atingerea pragului de 1% sã informeze în maximum 3 zile lucrãtoare societatea de investiţii financiare, C.N.V.M. şi piaţa reglementatã pe care sunt tranzacţionate respectivele acţiuni.
    (4) În termen de 3 luni de la data depãşirii limitei de 1% din capitalul social al societãţilor de investiţii financiare, acţionarii aflaţi în aceastã situaţie sunt obligaţi sã vândã acţiunile care depãşesc limita de deţinere.
    (5) C.N.V.M. va emite reglementãri pentru aplicarea prezentului articol."
    În opinia autorului excepţiei se susţine cã textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, ale art. 73 - Categorii de legi, ale art. 108 - Actele Guvernului şi ale art. 115 cu privire la delegarea legislativã.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
    I. Referitor la criticile privind neconstituţionalitate extrinsecã a prevederilor art. V al cap. II din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, Curtea reţine cã societãţile de investiţii financiare sunt societãţi comerciale emitente de acţiuni a cãror cumpãrare şi deţinere este limitatã, conform prevederilor legale. Aceste societãţi sunt înfiinţate potrivit art. 6 din Legea nr. 297/2004 şi sunt organizate şi funcţioneazã conform dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, având însã un regim juridic special, reglementat prin Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietãţii Private în societãţi de investiţii financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996, întrucât au fost înfiinţate ca urmare a transformãrii Fondurilor Proprietãţii Private.
    Mãsura limitãrii cotei de deţinere a acţiunilor în cadrul societãţilor de investiţii financiare la 1% din capitalul social este o mãsurã ce produce efecte în domeniul pieţei de capital şi are ca finalitate optima funcţionare a acestei pieţe. Aşa fiind, prevederile criticate nu constituie o reglementare a regimului general al proprietãţii prevãzut la art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie.
    Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 108 alin. (3) şi art. 115, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã critica formulatã de autorul excepţiei. Astfel, temeiul juridic al adoptãrii Ordonanţei Guvernului nr. 41/2005 l-a constituit art. 1 pct. II.3 din Legea nr. 209/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 iulie 2005, intitulat "Reglementarea unor mãsuri financiare".
    Întrucât ordonanţa adoptatã de Guvern vizeazã piaţa financiarã internã, domeniu ce aparţine legilor ordinare, conform prevederilor art. 73 din Constituţie, fiind o mãsurã de interes economic specificã acestei pieţe, Curtea constatã cã aceasta se subsumeazã domeniului prevãzut la art. 1 pct. II.3 din Legea nr. 209/2005, motiv pentru care nu se poate reţine depãşirea de cãtre puterea executivã, cu prilejul emiterii acestui act normativ, a domeniilor expres enumerate în legea de abilitare.
    În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la neîndeplinirea cerinţei contrasemnãrii de cãtre preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare a Ordonanţei Guvernului nr. 41/2005, în forma adoptatã de puterea executivã, Curtea reţine cã nici aceasta nu poate fi primitã, întrucât proiectul ordonanţei criticate a fost contrasemnat de ministrul finanţelor publice, iar potrivit prevederilor constituţionale ale art. 108 alin. (4) hotãrârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semneazã de primul-ministru şi se contrasemneazã de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare, lipsa semnãturii preşedintelui Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare neconstituind un viciu al procedurii legislative.
    II. Referitor la critica ce vizeazã neconstituţionalitatea intrinsecã a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, respectiv la pretinsa încãlcare, prin stabilirea unei cote maxime de deţinere a acţiunilor, a prevederilor art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 1.068 din 14 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, şi Decizia nr. 1.120 din 10 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, Curtea a reţinut cã, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, orice persoanã poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singurã ori împreunã cu persoanele cu care acţioneazã în mod concertat, acţiuni emise de cãtre societãţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietãţii Private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societãţilor de investiţii financiare. Acest prag maxim de deţinere de acţiuni a fost introdus de cãtre legiuitor din raţiuni ce ţin de interesul public deosebit acordat acţiunilor emise de societãţile de investiţii financiare, societãţi care - potrivit art. 1 din Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietãţii Private în societãţi de investiţii financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale Proprietãţii Private şi funcţioneazã ca societãţi comerciale pe acţiuni.
    Curtea a constatat cã societãţile de investiţii financiare nu pot fi considerate simple societãţi comerciale pe acţiuni, întrucât au fost constituite prin voinţa legiuitorului din transformarea Fondurilor Proprietãţii Private, acţionarii nefiind animaţi de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevãzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acţiuni nominative şi le distribuie cetãţenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietãţii Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin ofertã publicã de acţiuni. Prin aceleaşi decizii Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (4) al art. 286^1 din Legea nr. 297/2004, cã obligaţia de a vinde acţiunile ce depãşesc pragul de 1% din capitalul social al unei societãţi de investiţii financiare, prag impus de lege, reprezintã o sancţiune a nerespectãrii unei dispoziţii legale, şi nicidecum o nesocotire a dreptului de proprietate privatã, garantat prin dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentalã.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
    Curtea constatã, de asemenea, cã stabilirea unei perioade de timp pentru care este impusã limitarea cotei de deţinere a acţiunilor este de competenţa legiuitorului, care, pe baza unei analize economice detaliate care sã ateste necesitatea menţinerii limitãrii cotei de deţinere pentru un anumit numãr de ani, poate reglementa în consecinţã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 8.129/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2011.

                 PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                          AUGUSTIN ZEGREAN

                       Magistrat-asistent,
                      Cristina Teodora Pop
                         ___________
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice