Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 78 din 8 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. 61 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 162 din 23 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Nicolae Dercaci în Dosarul nr. 1.978/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru pãrţile Mihai Dumitru, Mihai Andy Cristian, Mihai Nelu, Romelia Modoianu, Matei Frâncu, Viorica Popescu şi Florentina Popescu Preda, domnul avocat Dumitru Rãdescu, în baza delegaţiei depuse la dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã autorul excepţiei a depus la dosar o cerere, prin care solicitã amânarea judecãrii cauzei pentru lipsã de apãrare.
Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul pãrţilor se opune cererii de amânare, invocând în acest sens dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi cele ale <>art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, dispoziţii referitoare la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare a judecãţii cauzei, considerând cã autorul excepţiei a avut suficient timp pentru pregãtirea apãrãrii.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului pãrţilor care solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale contestate nu vin în contradicţie cu nici o dispoziţie constituţionalã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.978/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã. Excepţia a fost ridicatã de Nicolae Dercaci într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de acesta împotriva soluţiei de neîncepere a urmãrii penale dispuse de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. 304/P/2003 al acestuia, privind pe inculpaţii Mihai Dumitru, Mihai Andy Cristian, Mihai Nelu, Modoianu Romelia, Frâncu Matei, Popescu Viorica şi Popescu Preda Florentina.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate încalcã prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora procurorii îşi desfãşoarã activitatea conform principiului controlului ierarhic, deoarece, "dacã instanţa de judecatã poate desfiinţa rezoluţia de neîncepere a urmãririi penale sau ordonanţa de scoatere de sub urmãrire penalã, procurorul şef rezolvã, dar nu are dreptul sã infirme sau sã dispunã redeschiderea urmãririi penale". De asemenea, se susţine cã dispoziţiile art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile Legii fundamentale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã susţinerile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 sunt neîntemeiate, deoarece procurorul ierarhic superior poate infirma soluţiile procurorilor din subordine, pronunţând o altã soluţie în cauza penalã supusã controlului, respectând totodatã autonomia pe care o are fiecare procuror de a pronunţa soluţia pe care o apreciazã ca fiind legalã şi temeinicã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, Guvernul aratã cã şi aceasta este neîntemeiatã, întrucât aceste dispoziţii nu împiedicã în nici un mod accesul la justiţie. Persoana nemulţumitã de soluţia datã plângerii sale, prin desfãşurarea procedurii în cadrul Ministerului Public, are dreptul, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, sã se adreseze instanţei de judecatã, asigurându-se astfel accesul liber la justiţie.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, precum şi cele ale <>art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã: "Plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie.";
- <>Art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 : "(1) Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.
(2) În soluţiile dispuse, procurorul este autonom."
Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi celor ale art. 132 alin. (1), conform cãrora "Procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului [...] controlului ierarhic [...]".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru considerentele ce urmeazã:
Prevederile <>art. 61 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, referindu-se la autonomia procurorului în soluţiile dispuse, nu contravin dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din Constituţie referitoare la principiul controlului ierarhic, întrucât, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din aceeaşi lege, "Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine". Rezultã cã procurorul ierarhic superior poate infirma soluţiile procurorilor din subordine, pronunţând o altã soluţie în cauza penalã supusã controlului, respectând autonomia pe care o are fiecare procuror ca, în conformitate cu probele administrate în cauzã, sã pronunţe soluţia pe care o apreciazã ca fiind legalã şi temeinicã. Drept urmare, autonomia de care se bucurã procurorul în adoptarea uneia dintre soluţiile prevãzute la art. 262 din Codul de procedurã penalã nu determinã şi irevocabilitatea acesteia, deoarece funcţionarea Ministerului Public se întemeiazã pe principiul controlului ierarhic, consacrat în art. 132 alin. (1) din Constituţie.
De asemenea, dispoziţiile din Partea specialã a Codului de procedurã penalã titlul I "Urmãrirea penalã" cap. VII "Plângerea împotriva mãsurilor şi actelor de urmãrire penalã" stabilesc coordonatele şi limitele în care funcţioneazã controlul ierarhic, fãrã a nega autonomia procurorului în adoptarea soluţiilor reglementate de art. 262 din Codul de procedurã penalã. În situaţia în care, ca urmare a formulãrii plângerii prevãzute de art. 278 din Codul de procedurã penalã, procurorul ierarhic superior constatã cã soluţia datã de procurorul ierarhic inferior este netemeinicã şi nelegalã, o infirmã motivat şi pronunţã o soluţie corespunzãtoare. Aceastã soluţie aparţine procurorului ierarhic superior, iar nu procurorului a cãrui soluţie a fost infirmatã. Drept urmare, o eventualã plângere în faţa instanţei judecãtoreşti împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã se va îndrepta împotriva soluţiei procurorului ierarhic superior, astfel cum prevede art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, iar nu împotriva soluţiei infirmate de cãtre acesta, cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia dispoziţiile art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã ar contraveni prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie privind dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, precum şi a dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, întrucât în art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã se prevede expres cã, dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, datã de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278 din Codul de procedurã penalã, la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale <>art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Nicolae Dercaci în Dosarul nr. 1.978/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
