Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 78 din 5 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 152 din 28 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lucian Pavel Mãgãrin în Dosarul nr. 3.297/3/2007al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.297/3/2007, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lucian Pavel Mãgãrin.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat limiteazã în mod nejustificat dreptul la repararea prejudiciului cauzat în situaţia privãrii de libertate în mod nelegal, prin impunerea existenţei unor condiţii preliminare declanşãrii acţiunii, respectiv stabilirea unei stãri de fapt prin intermediul unei ordonanţe a procurorului de revocare a mãsurii privative, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale ori prin hotãrâre a instanţei de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, înlãturând astfel posibilitatea obţinerii de despãgubiri pentru alte situaţii de privare a libertãţii în mod nelegal.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul,invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, conform cãrora "Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilitã, dupã caz, prin ordonanţã a procurorului de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţã a procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotãrâre a instanţei de revocare a mãsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotãrâre definitivã de achitare sau prin hotãrâre definitivã de încetare a procesului penal pentru cauza prevãzutã în art. 10 alin. 1 lit. j)".
Aceste prevederi legale încalcã, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la "Egalitatea în drepturi" şi ale art. 21 privind "Accesul liber la justiţie".
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, în raport de normele constituţionale care consacrã accesul liber la justiţie, s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa. Astfel, în <>Decizia nr. 417 din 14 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.044 din 11 noiembrie 2004, Curtea, constatând cã textul de lege criticat este "o concretizare a principiului constituţional prevãzut de art. 52 alin. (3) din Constituţie, conform cãruia «Statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Rãspunderea statului este stabilitã în condiţiile legii [...]» şi, pe cale de consecinţã, realizarea dreptului la repararea de cãtre stat a pagubei cauzate prin erorile judiciare are loc în condiţiile legii", a reţinut cã prevederile art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã "nu numai cã nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, ci instituie tocmai normele procedurale necesare exercitãrii acestui drept, fiind în deplinã concordanţã şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), în temeiul cãrora procedura de judecatã este prevãzutã numai prin lege".
De asemenea, Curtea a statuat în aceeaşi decizie cã "reglementarea expresã a actelor procedurale prin care se constatã încãlcarea libertãţii individuale nu este de naturã a limita accesul liber la justiţie al acelor persoane care nu se regãsesc în unul din cazurile enumerate în art. 504 alin. 3, acestea având posibilitatea de a-şi valorifica dreptul în justiţie pe alte cãi legale. Orice persoanã interesatã se poate adresa justiţiei, dar în condiţiile legii şi urmând procedura prevãzutã de lege".
S-a mai arãtat cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, iar nu faptul cã acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionãri, competenţa de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2). De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut (cazul Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii - 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însãşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitãri sau condiţionãri atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa.
Aceste argumente, care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale.
Curtea constatã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 16 din Legea fundamentalã, deoarece stabilirea actelor de procedurã prin care pot fi dovedite cazurile care dau dreptul la repararea pagubei materiale sau a daunei morale în situaţia condamnãrilor pe nedrept sau a privãrii ori restrângerii de libertate în mod nelegal, nu este de naturã sã încalce principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice.
De altfel, autorul excepţiei nu criticã textul art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã pentru ceea ce conţine, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv inserarea în conţinutul alineatului arãtat şi a altor situaţii în care sã existe posibilitatea obţinerii de despãgubiri. Aceastã criticã excedeazã competenţei Curţii, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului" şi, prin urmare, nu are competenţa de a completa prevederea legalã supusã controlului şi nici de a face propuneri de lege ferenda. În acest sens, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa faptul cã nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lucian Pavel Mãgãrin în Dosarul nr. 3.297/3/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
