Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 78 din 27 ianuarie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 78 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 133 din 22 februarie 2011

    Ion Predescu - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Achira Husin în Dosarul nr. 3/110/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    La dosar, partea Maria Vinca a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor, arãtând totodatã cã nu a fost citatã.
    Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.
    Curtea, având în vedere cã partea a fost citatã la adresa menţionatã în citativul instanţei de drept comun şi ţinând seama de împrejurarea cã de la data pronunţãrii încheierii de sesizare, respectiv 23 iunie 2010, şi pânã în prezent s-a scurs un interval suficient în vederea pregãtirii apãrãrii, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã coroborate cu ale <>art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea cererii formulate.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3/110/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Achira Husin în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, deoarece în situaţia reglementatã de textele contestate se va pronunţa, de cãtre o jurisdicţie superioarã, o hotãrâre care devine definitivã şi executorie, privându-l pe inculpat de o judecatã a unei instanţe superioare care, la rândul sãu, sã cenzureze hotãrârea instanţei inferioare. Aratã cã, dupã rejudecare de cãtre instanţa de recurs, este posibil sã se pronunţe o hotãrâre nelegalã şi netemeinicã, care însã nu mai poate fi cenzuratã.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^15 pct. 2 lit. d) cu denumirea marginalã Soluţiile din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
    "Instanţa, judecând recursul, pronunţã una din urmãtoarele soluţii: [...]
    2. admite recursul, casând hotãrârea atacatã şi: [...]
    d) dispune rejudecarea de cãtre instanţa de recurs în cazurile prevãzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 11-20, precum şi în cazul prevãzut în art. 385^6 alin. 3."
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 839 din 24 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedurã penalã, constatând cã "dispoziţiile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de naturã sã încalce dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivã, prin textele contestate s-a avut în vedere dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã. Astfel, inculpatul are posibilitatea pe parcursul întregului proces penal sã expunã toate apãrãrile sale, poate propune instanţei administrarea de probe în apãrarea sa, dacã acestea sunt pertinente, concludente şi utile cauzei.
    De asemenea, prevederile legale invocate, [...], sunt menite sã garanteze dreptul tuturor pãrţilor de a beneficia de un proces echitabil. [...] Astfel, scopul acestei cãi de atac constã tocmai în asigurarea unui control judecãtoresc al legalitãţii şi al aflãrii adevãrului în judecarea şi soluţionarea cauzelor penale de prima instanţã sau de instanţa de apel, aspect de naturã sã contribuie la îndeplinirea exigenţelor care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil.
    În plus, procedura de judecatã, care cuprinde pe lângã sistemul probator şi obiectul judecãţii în recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, fiind aşadar o aplicare a prevederilor art. 61 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, în legislaţia procedural penalã românã, recursul este, de regulã, al treilea grad de jurisdicţie, art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrând doar obligaţia statelor membre de a institui un minim de douã grade de jurisdicţie".
    Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Achira Husin în Dosarul nr. 3/110/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.


                                  PREŞEDINTE,
                                  ION PREDESCU

                              Magistrat-asistent,
                            Afrodita Laura Tutunaru

                                     -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016