Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 78 din 26 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 7 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Oana-Elena D. Gaftoneanu în Dosarul nr. 4.626/2003 al Curţii de Apel Suceava Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind neîntemeiatã, întrucât prin <>Decizia nr. 135 din 23 aprilie 2002 Curtea Constituţionalã a statuat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.626/2003, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Oana-Elena D. Gaftoneanu, într-o cauzã de contencios administrativ.
În motivarea excepţiei se susţine cã <>art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie, republicatã, întrucât îngrãdeşte "accesul liber şi gratuit la justiţie prin imposibilitatea formulãrii unei cereri directe cãtre organele administraţiei publice locale (competente sã dispunã asupra patrimoniului propriu), dar a cãror hotãrâre sã fie cenzurabilã de cãtre instanţa de contencios administrativ - fãrã alte cheltuieli suplimentare". Autorul considerã cã textul ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este "criticabil ca şi formulare", încãlcând dispoziţiile constituţionale referitoare la jurisdicţiile speciale administrative, prevãzute de art. 21 alin. (4) din Constituţie, republicatã.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât <>art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 "nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la jurisdicţiile administrative". Considerã, de asemenea, cã textul de lege criticat nu încalcã dreptul de a cenzura eventualul arbitrariu al actelor emise de organele administraţiei publice şi nici dreptul de liber acces la justiţie, deoarece persoana ce se considerã lezatã în drepturile recunoscute de lege se poate adresa cu acţiune pe calea dreptului comun.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederea <>art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 nu reprezintã o îngrãdire a accesului la justiţie. În acest sens, aratã cã actul administrativ de autoritate este o manifestare unilateralã de voinţã juridicã, al cãrei autor se manifestã nu ca persoanã juridicã, ci ca autoritate publicã, fapt care determinã supunerea lui, în ceea ce priveşte anularea, unui regim juridic special, de competenţa instanţelor de contencios administrativ. Spre deosebire de acest tip de act, "actele de gestiune sunt încheiate de autoritatea administrativã în calitate de persoanã juridicã şi pentru administrarea patrimoniului sãu, fiind acte juridice cu caracter contractual sau fãcute pentru valorificarea unor drepturi contractuale, implicând o egalitate de voinţã în ceea ce priveşte pãrţile între care se stabilesc raporturile juridice. Din acest motiv au şi fost exceptate de la regimul juridic special instituit de <>Legea nr. 29/1990 , fiind supuse regimului juridic de drept privat, iar soluţionarea litigiilor cu privire la aceste acte este de competenţa instanţelor de drept comun".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât diferenţa de naturã dintre actele administrative de gestiune şi actele administrative de autoritate justificã un tratament juridic diferit. Astfel, "actele de gestiune vizeazã domeniul privat al statului şi sunt încheiate de autoritãţile publice în calitatea lor de persoane juridice civile, în timp ce actele de autoritate sunt emise de autoritatea publicã pentru gestionarea bunurilor aparţinând domeniului public naţional". Aratã, în continuare, cã "actele de gestiune sunt supuse controlului judecãtoresc de drept comun, pe când actele de autoritate sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ". În sensul celor arãtate invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevederi al cãror conţinut este urmãtorul: "Nu pot fi atacate în justiţie: (...) d) actele de gestiune sãvârşite de stat în calitate de persoanã juridicã şi pentru administrarea patrimoniului sãu;"
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin art. 21 din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate şi prin raportare la art. 21 din Constituţie, republicatã, referitor la accesul liber la justiţie şi, în esenţã, sub aceleaşi aspecte ca şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 135 din 23 aprilie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 28 iunie 2002, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 , întrucât "exceptarea, prevãzutã de textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate, a actelor administrative de gestiune de la controlul judecãtoresc, pe calea contenciosului administrativ, nu are semnificaţia sustragerii acestei categorii de acte administrative de la controlul judecãtoresc". Prin aceeaşi decizie s-a reţinut cã "Pe calea dreptului comun, prevãzut la nivel constituţional de art. 21, iar la nivelul legii, de Codul de procedurã civilã, şi aceste acte intrã sub cenzura instanţelor judecãtoreşti. Actele administrative emise de autoritãţile publice sunt diverse, putând fi acte de autoritate, de drept public, supuse controlului jurisdicţional de contencios administrativ, sau acte de drept privat, încheiate de autoritãţile publice în calitatea lor de persoane juridice civile, care includ şi actele administrative de gestiune, care sunt supuse controlului judecãtoresc de drept comun. Deosebirea de tratament juridic existentã are la bazã deci diferenţa de naturã a celor douã categorii de acte administrative".
Considerentele care au justificat soluţia pronunţatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au fost invocate argumente noi de naturã sã justifice schimbarea acesteia.
În plus, în susţinerea prezentei excepţii, critica de neconstituţionalitate se întemeiazã şi pe dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite". Curtea constatã cã şi aceastã criticã urmeazã sã fie respinsã, deoarece excluderea de la controlul pe calea contenciosului administrativ a actelor de gestiune sãvârşite de stat în calitate de persoanã juridicã şi pentru administrarea patrimoniului sãu nu are legãturã cu jurisdicţiile speciale administrative şi nici cu soluţionarea cauzei care se referã la actele de gestiune ale unei unitãţi administrativ-teritoriale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Oana-Elena D. Gaftoneanu în Dosarul nr. 4.626/2003 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
