Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 78 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 22 februarie 2006
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Edmund Michael Dumitrovici în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde partea Societatea Comercialã "Rial" - S.R.L. din Braşov, prin consilier juridic, precum şi pãrţile Aurel Dima, personal şi asistat de avocat, Ion Mucicã, personal şi asistat de avocat, şi Avram Gheorghe, Ilka Barabas, Paraschiva Dumitru şi Virgil Munţiu, reprezentaţi prin avocat. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 912D/2005. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Emil Ioanovici, Tiberiu Miloş Ioanovici şi Eugen Titian Ioanovici în Dosarul nr. 4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ce fac obiectul dosarelor nr. 875D/2005 şi nr. 912D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Pãrţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu mãsura conexãrii.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 912D/2005 la Dosarul nr. 875D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Reprezentanţii pãrţilor prezente solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând practica în materie a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere vasta jurisprudenţã a instanţei de contencios constituţional în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 16 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 1.070/R/2005 şi nr. 4.889/R/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã şi Tribunalul Arad - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Excepţia a fost ridicatã de Edmund Michael Dumitrovici în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã şi de Emil Ioanovici, Tiberiu Miloş Ioanovici şi Eugen Titian Ioanovici în Dosarul nr. 4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dreptul de proprietate este un drept fundamental, garantat prin Constituţie, şi nu poate fi încãlcat prin norme procedurale, aşa cum este instituirea, prin textul de lege criticat, a unui termen de prescripţie derogatoriu de la dreptul comun.
Se mai aratã cã textul de lege criticat creeazã o inegalitate între persoanele care revendicã imobile ce cad sub incidenţa acestui act normativ special şi persoanele care revendicã alte categorii de imobile, şi contravine astfel art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Tribunalul Arad - Secţia civilã considerã cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierilor de sesizare a Curţii Constituţionale din 16 noiembrie 2005, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
<>Legea nr. 10/2001 , modificatã şi completatã prin titlul I cuprins în <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel încât, în prezent, în urma renumerotãrii textelor, art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu acelaşi cuprins, şi anume: "(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2), care instituie principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil, art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, a creanţelor asupra statului şi a proprietãţii private, precum şi la expropriere, art. 51 - Dreptul de petiţionare şi art. 136 alin. (1) şi (5) privind felurile proprietãţii şi caracterul inviolabil al proprietãţii private.
În opinia autorului excepţiei, sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii, şi art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã, şi cu o motivare asemãnãtoare, Curtea respingând în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
Astfel, prin <>Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004, Curtea a constatat cã nu existã nici o contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (1), (2), art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie, pentru considerentele acolo reţinute.
De asemenea, analizând compatibilitatea <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 45 alin. (5), cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii, şi art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, privind dreptul la un proces echitabil, raportate la art. 20 din Constituţie, Curtea a reţinut, în esenţã, cã prevederile legale criticate se armonizeazã cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilitãţii şi securitãţii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin <>Decizia nr. 564 din 16 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 27 ianuarie 2005, şi <>Decizia nr. 91 din 4 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004.
Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauzã nu poate fi reţinutã nici o contradicţie între prevederea legalã criticatã şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 51 din Legea fundamentalã, referitoare la dreptul de petiţionare, prin <>Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Curtea a statuat cã sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încãlcat sau pentru realizarea unui interes nu este un aspect al dreptului de petiţionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activitãţii de judecatã.
Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În prezenta cauzã, autorul excepţiei mai susţine cã prevederile <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 creeazã o inegalitate între persoanele care revendicã imobile ce cad sub incidenţa acestui act normativ special şi persoanele care revendicã alte categorii de imobile, ceea ce contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, reglementat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã.
Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã textul de lege criticat se aplicã în mod egal tuturor persoanelor ce se încadreazã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptãţitã calificarea normei legale de referinţã ca fiind neconstituţionalã.
De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat cã înţelesul art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic în aplicarea unor mãsuri, indiferent de natura lor. Ca atare, este justificatã admisibilitatea unui statut juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, cum este situaţia persoanelor îndreptãţite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, ce cad sub incidenţa <>Legii nr. 10/2001 , situaţie distinctã de cea a altor proprietari neposesori ce revendicã categorii de imobile diferite.
Referitor la invocarea încãlcãrii art. 136 alin. (5) din Legea fundamentalã, Curtea reţine cã aceste dispoziţii constituţionale, potrivit cãrora: "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice", nu exclud posibilitatea ca, în condiţiile legii, proprietatea privatã sã constituie obiect al unor mãsuri restrictive, cum sunt cele privind instituirea unui termen de prescripţie derogatoriu de la dreptul comun în materia revendicãrii imobiliare.
Mai mult, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa anterior menţionatã, imprescriptibilitatea, consfinţitã cu titlu de principiu în legislaţia civilã, nu este consacratã ca atare de Constituţie, astfel încât legiuitorul poate sã deroge de la acest principiu, în considerarea unor raţiuni majore, fãrã a îndreptãţi calificarea reglementãrii respective ca fiind neconstituţionalã.
Curtea constatã cã invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 44 alin. (3) privind exproprierea şi art. 136 alin. (1) referitoare la clasificarea proprietãţii în publicã şi privatã nu este relevantã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Edmund Michael Dumitrovici în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã şi de Emil Ioanovici, Tiberiu Miloş Ioanovici şi Eugen Titian Ioanovici în Dosarul nr. 4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 februarie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
