Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicatã de Chatzidimitriou Panagiotis în Dosarul nr. 7.041/1994 al Judecãtoriei Iaşi, cu care Curtea a fost sesizatã prin Încheierea din 21 noiembrie 1994.
La apelul nominal, fãcut în şedinţa publica, pãrţile lipsa.
Procedura legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit prevederilor Codului familiei şi ale art. 7 alin. 2 din Convenţia cu privire la drepturile copilului - cãruia îi da citire, acţiunea în tagada paternitãţii aparţine soţului mamei.
CURTEA,
deliberind asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate, retine:
Prin Încheierea pronunţatã în şedinţa publica din 21 noiembrie 1994 în Dosarul nr. 7.041/1994, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicatã de reclamantul Chatzidimitriou Panagiotis. În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate reclamantul apreciazã ca art. 54 alin. 2 din Codul familiei este abrogat tacit prin art. 150 alin. (1) din Constituţie. În situaţia în care instanta considera ca textul este în vigoare, aceasta contravine prevederilor art. 21, art. 26 şi art. 49 din Constituţie, Decretului nr. 31/1954, precum şi principiile generale de morala şi drept.
Exprimindu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sînt în contradictie cu dispoziţiile constituţionale şi obstaculeaza aflarea adevãrului şi stabilirea corecta a statutului persoanei fizice, în detrimentul sau şi al societãţii în general.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Guvern se apreciazã ca prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sînt constituţionale, dar "s-ar putea, eventual, avea în vedere, de lege ferenda, extinderea dreptului la acţiunea în tãgãduirea paternitãţii, pentru alte considerente, rezultate din practica judecãtoreascã şi ca urmare a unor studii de drept comparat". Se mai arata ca, potrivit art. 54 alin. 2 din Codul familiei, acţiunea în tãgãduirea paternitãţii are un caracter strict personal, numai soţul fiind în mãsura sa judece realitatea sau oportunitatea paternitãţii pe care legea i-o atribuie. Reglementarea tine seama atît de ocrotirea interesului copilului, cît şi de asigurarea stabilitatii instituţiei cãsãtoriei. Se apreciazã în continuare ca, deşi din încheierea de sesizare nu rezulta, se pare ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei se raporteazã la prevederile art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, şi ale art. 44, referitoare la egalitatea dintre soţi, însã principiile constituţionale trebuie interpretate în ansamblul lor. Sînt menţionate art. 26, care consfinţeşte respectul pentru viata intima şi privatã a cetãţenilor şi ocrotirea familiei, şi art. 45, care instituie un regim special de protecţie şi de asistenta în realizarea drepturilor lor pentru copii şi tineri, "fãrã a se putea interpreta ca prin aceasta s-ar aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi".
Camera Deputaţilor şi Senatul nu a comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Deşi excepţia de neconstituţionalitate vizeazã o dispoziţie legalã anterioarã Constituţiei, Curtea este competenta sa soluţioneze, deoarece Judecãtoria Iaşi nu s-a pronunţat fãrã echivoc, în dispozitivul încheierii, asupra conflictului dintre art. 54 alin. 2 din Codul familiei şi Constituţie şi a sesizat Curtea, solicitindu-i sa se pronunţe.
Pentru a aprecia asupra constituţionalitãţii textelor în discuţie, este necesarã stabilirea prealabilã a naturii acţiunii introduse.
Cererea introdusã de reclamant în fata Judecãtoriei Iaşi este intitulata "acţiune în contestarea paternitãţii prezumate" şi nu este fondatã pe nici unul dintre textele de lege în vigoare, reclamantul însuşi subliniind ca nu înţelege sa invoce art. 54 alin. 2 din Codul familiei, care stabileşte prezumţia de paternitate, ci sustinind ca cererea sa este intemeiata pe prevederile art. 16, art. 21, art. 26 şi art. 49 din Constituţie, precum şi pe dispoziţiile Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului, ratificate de ţara noastrã.
Prin precizãrile fãcute ulterior acţiunii, reclamantul a avansat teza unei motivari subsidiare a acţiunii pe dispoziţiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, pe care le considera contrar prevederilor art. 21, 26 şi 49 din Constituţie.
Luind în considerare temeiul invocat în principal, este de observat ca, în lipsa unui text expres de lege, excepţia de neconstituţionalitate este fãrã obiect. Contenciosul constituţional presupune contradictia dintre un text de lege existent şi prevederile constituţionale. Lipsind un astfel de text în lege şi fundamentindu-se acţiunea doar pe anumite principii generale, controlul de neconstituţionalitate nu mai poate opera.
Temeinicia acţiunii nu poate fi apreciatã, în aceste condiţii, decît de cãtre instanţele ordinare.
Codul familiei nu cunoaşte o acţiune în "contestarea paternitãţii prezumate". Aceasta reglementeazã doar acţiunea în contestarea recunoaşterii paternitãţii (art. 58), care vizeazã o situaţie diferita de cea de speta, deoarece presupune nu atacarea filiaţiei stabilite potrivit prezumţiei de paternitate ce opereazã în cazul mamei cãsãtorite, ci pe cea a recunoaşterii unui copil din afarã cãsãtoriei, precum şi acţiunea de tagaduire a paternitãţii (art. 54), care nu poate fi introdusã, în principiu, decît de soţul mamei.
Rezulta asadar ca în Codul familiei nu exista nici o posibilitate pentru altcineva decît soţul mamei de a contesta paternitatea copilului nãscut din cãsãtorie.
În sistemul Codului familiei opereazã din plin prezumţia de paternitate. Rezulta asadar ca singura ipoteza care poate fi luatã în considerare este cea a motivarii subsidiare avansate de reclamant.
Din analiza motivarilor formulate de reclamant rezulta, în fapt, ca ceea ce considera aceasta a fi neconstitutional este caracterul absolut al prezumţiei de paternitate.
Susţinerea ca aceasta prezumţie ar avea un caracter relativ trebuie înlãturatã, deoarece ea este contrazisa de intreaga economie a art. 53 şi a art. 54 din Codul familiei. Nici o alta persoana decît soţul mamei nu poate porni o acţiune în tãgãduirea paternitãţii. O astfel de prezumţie cu caracter absolut este cunoscutã de toate legislatiile ca fiind unul dintre pilonii pe care se sprijinã familia şi stabilitatea conjugalã în societatea moderna.
A admite caracterul relativ al acestei prezumţii înseamnã a favoriza destabilizarea familiei şi a cãsãtoriei, a promova un inadmisibil climat de imoralitate şi instabilitate în societate, a leza interesele copiilor.
Constituţia României promoveazã în art. 44 valorile fundamentale ale familiei, instituţiei de baza a societãţii, proclamind ca familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea lor şi pe drepturile şi îndatoririle pãrinţilor de a asigura creşterea, educarea şi instruirea copiilor. În acest context, a se recunoaşte posibilitatea oricãrui bãrbat de a rasturna prezumţia de paternitate, afirmind ca el este adevãratul tata al copilului, ar contraveni evident acestor imperative constituţionale.
Este greşit a se considera ca textul art. 54 din Codul familiei conduce la o discriminare, în sensul art. 16 din Constituţie, la lipsa unei categorii de persoane de posibilitatea de a-şi exercita drepturile. În acest sens, însuşi art. 49 din Constituţie, invocat de reclamant, prevede ca exerciţiul anumitor drepturi sau libertãţi poate fi restrîns doar prin lege (şi Codul familiei este o lege) şi numai cînd se impune pentru ocrotirea anumitor valori, printre care se menţioneazã şi morala publica. Aprecierea acestor valori şi a modului lor de ocrotire este de competenta legislativului.
În aceste condiţii, nici invocarea art. 21 din Constituţie nu mai poate fi reţinutã, deoarece aceasta consacra într-adevãr liberul acces la justiţie, însã numai pentru ocrotirea drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime, or reclamantul nu are, în temeiul Codului familiei, nici dreptul şi nici interesul legitim a cãrui ocrotire sa o pretindã.
Tot astfel, reclamantul nu poate invoca nici prevederile art. 26 din Constituţie, deoarece cererea sa, departe de a conduce la protecţia vieţii familiale, ocrotitã prin acest text, conduce indiscutabil la disolutionarea acesteia. De notat ca dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însãşi, prevãzut în alineatul al doilea al aceluiaşi articol, este condiţionat de faptul ca el sa nu aducã atingere dreptului şi libertãţii altuia, ordinii publice şi bunelor moravuri. Or, cererea reclamantului este bazatã tocmai pe imoralitatea acţiunii sale, pe relaţiile adulterine pe care pretinde ca le-a întreţinut cu mama copilului, ceea ce inlatura cu desãvîrşire aplicarea textului constituţional invocat.
Fata de toate cele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate se dovedeşte neîntemeiatã, urmînd a fi respinsã.
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicatã de Chatzidimitriou Panagiotis, domiciliat în Iaşi, str. Barboi nr. 6, bl. C7, et. 3, ap. 10, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 7.041/1994 al Judecãtoriei Iaşi.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 13 septembrie 1995.
--------------------
*) Definitiva prin nerecurare.
PREŞEDINTE,
conf. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
