Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
DECIZIE nr. 776 din 9 februarie 2011 privind recursul formulat de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale impotriva Sentintei nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 776 din 9 februarie 2011  privind recursul formulat de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale impotriva Sentintei nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 776 din 9 februarie 2011 privind recursul formulat de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale impotriva Sentintei nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 268 din 15 aprilie 2011

    Dosar nr. 2.251/33/2009

    Preşedinte: Carmen Frumuşelu - judecãtor
    Joiţa Preda - judecãtor
    Florentina Preda Popescu - judecãtor
    Daniela Tudor - magistrat-asistent

    La data de 2 februarie 2011 s-a luat în examinare recursul formulat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale împotriva <>Sentinţei nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
    Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, iar pronunţarea deciziei a fost amânatã pentru data de 9 februarie 2011.

                                    CURTEA,

asupra recursului de faţã,
din examinarea lucrãrilor din dosar, a constatat urmãtoarele:
    I. Prima instanţã
    1. Soluţia pronunţatã
    Prin <>Sentinţa nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj a fost admisã acţiunea formulatã de reclamanta Asociaţia Clubul Ecologic Transilvania în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale, în sensul cã s-a dispus anularea lit. G pct. 9 din cap. II "Prelucrarea şi certificarea seminţelor" din cuprinsul anexei nr. 7 "Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea şi comercializarea seminţelor de cereale în România" la <>Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale nr. 1.262/2005 pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializãrii, controlul, certificarea calitãţii şi comercializarea seminţelor de cereale, aşa cum acest text a fost modificat prin <>Ordinul nr. 185/2009 al M.A.P.D.R., ca nelegale, precum şi ale lit. G pct. 9 din cap. II "Prelucrarea şi certificarea seminţelor" din cuprinsul anexei nr. 7 "Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea şi comercializarea seminţelor de oleaginoase şi textile în România" la <>Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale nr. 1.264/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text modificat prin <>Ordinul nr. 186 din 23 martie 2009 al Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, ca nelegale.
    2. Motivarea instanţei de fond
    Pentru a pronunţa aceastã hotãrâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut cã reclamanta Clubul Ecologic Transilvania este o asociaţie neguvernamentalã având ca scop promovarea principiilor dezvoltãrii rurale durabile, activitãţile acesteia concentrându-se pe douã ramuri principale: o campanie de prezentare a impactului organismelor modificate genetic asupra sãnãtãţii, mediului şi drepturilor micilor fermieri şi consumatorilor, precum şi o serie de proiecte de conservare şi de promovare a valorilor rurale, în special concentrate pe pãstrarea în câmp a soiurilor tradiţionale.
    Din aceastã perspectivã, reclamanta acţioneazã în interesul tuturor fermierilor şi producãtorilor din domeniul agriculturii, care doresc sã se pãstreze posibilitatea realã de a alege între diferitele tipuri de agriculturã, ca şi în numele consumatorilor ce au dreptul, de asemenea, de a alege, în cunoştinţã de cauzã, alimente provenind din cele 3 tipuri de agriculturã coexistente: ecologicã, convenţionalã şi cuprinzând organisme modificate genetic.
    Instanţa de fond a reţinut cã reclamanta, având drept temei legal prevederile <>art. 4 din Legea nr. 554/2004, a solicitat instanţei anularea unor texte cuprinse în actele normative precizate, respectiv lit. G pct. 9 din cap. II din anexa nr. 7 la <>Ordinul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale nr. 1.262/2005 şi lit. G pct. 9 din cap. II din anexa nr. 7 la <>Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale nr. 1.264/2005, ca fiind neconforme cu dispoziţiile legale cuprinse în acte normative cu putere superioarã.
    În concret, în cauza de faţã instanţa a reţinut cã se are în vedere modul de reglementare a pragului minim peste care prezenţa într-un lot de seminţe a unor seminţe modificate genetic trebuie în mod obligatoriu semnalatã pe etichetã.
    Evoluţia actelor normative cu incidenţã în aceastã materie, din punct de vedere juridic, s-a succedat în timp dupã cum urmeazã:
    La data de 12 martie 2001, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au adoptat Directiva nr. 18/2001/CE privind diseminarea deliberatã în mediu a organismelor modificate genetic şi de abrogare a Directivei Consiliului nr. 90/220/CE.
    Dupã aderarea României la Uniunea Europeanã, la data de 23 mai 2007 s-a adoptat de cãtre Guvern <>Ordonanţa de urgenţã nr. 43/2007, prin care a fost transpusã în dreptul intern al României Directiva nr. 18/2001/CE . Acest act normativ a fost aprobat cu modificãri de cãtre Parlament prin <>Legea nr. 247/2009.
    La data de 23 martie 2009, Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale a adoptat ordinele nr. 186 şi 186, prin care a modificat <>ordinele nr. 1.262/2005 şi, respectiv, <>1.264/2005, Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale stabilind în privinţa seminţelor de cereale, respectiv în privinţa seminţelor de oleaginoase şi textile nivelul pragurilor sub care prezenţa unor seminţe modificate genetic nu este obligatoriu a fi semnalatã pe etichetã, seminţele fiind certificate ca fiind nemodificate genetic (non-OMG).
    Potrivit <>art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007 privind introducerea deliberatã în mediu a organismelor modificate genetic, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 247/2009, sunt stabilite douã condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi aplicabilã regula statuatã în textul legal.
    Prima condiţie, cea de la lit. a), prevede cã, pentru certificarea unui lot de seminţe ca fiind non-OMG, deşi contaminat cu un anumit procent de OMG, organismul modificat genetic detectat trebuie sã fie autorizat. Cu alte cuvinte, detectarea într-un lot de seminţe de organisme modificate genetic neautorizate trebuie etichetatã corespunzãtor alin. (1) al textului, respectiv lotul de seminţe contaminat cu OMG-uri neautorizate, indiferent de procentul de contaminare, nu poate fi certificat ca fiind non-OMG.
    Pornind de la cele statuate în <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007, instanţa a constatat cã prevederile atacate din cele douã ordine ale Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale sunt neconforme cu textul legal arãtat, deoarece nu s-a preluat condiţia ca organismele modificate genetic detectate într-un lot de seminţe sã fie autorizate.
    Astfel, în forma prezentã a textelor normative atacate, pot fi certificate ca fiind non-OMG şi pot fi introduse pe piaţã loturi de seminţe în care au fost detectate organisme modificate genetic sub pragul stabilit, chiar dacã acestea ar fi neautorizate. Aspectul relevat are o foarte mare implicaţie practicã deoarece consecinţa acestei reglementãri este cã, datã fiind posibilitatea de certificare a unor loturi de seminţe conţinând seminţe modificate genetic dintre cele neautorizate, existã posibilitatea introducerii deliberate în mediu a unor organisme modificate genetic neautorizate, ceea ce contravine legislaţiei în materia organismelor modificate genetic, a cãror introducere în mediu trebuie sã fie autorizatã în mod individual, înregistratã şi strict supravegheatã.
    Instanţa de fond a reţinut cã prevederile atacate din cele douã ordine ale Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale sunt neconforme şi cu art. 21 din Directiva 18/2001/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 martie 2001. Potrivit paragrafului 2 al art. 21, stabilirea pragurilor pentru introducerea pe piaţã, etichetarea şi ambalarea OMG-urilor nu este lãsatã la latitudinea statelor membre, ci urmeazã a fi stabilitã la nivel comunitar, în conformitate cu procedura menţionatã. Deşi, pânã în prezent, nu au fost încã stabilite la nivelul UE pragurile pentru diferitele tipuri de seminţe, nu se justificã încãlcarea prevederilor directivei printr-un act normativ naţional, aşa cum s-a întâmplat prin adoptarea celor douã ordine atacate.
    De altfel, aceastã încãlcare a normelor comunitare a fost constatatã şi de cãtre Directoratul general pentru sãnãtate şi consumatori din cadrul Comisiei Uniunii Europene, în cuprinsul raportului final întocmit în urma misiunii de control desfãşurate în România din 2-6 martie 2009, pentru evaluarea sistemului oficial de control pentru hranã şi furaje, constând în produse din organisme modificate genetic (OMG) (f.41-47).
    Din chiar concluziile raportului final rezultã cã întreaga legislaţie avutã în vedere pentru scopul misiunii a fost transpusã, iar existenţa legislaţiei naţionale care stabileşte praguri de etichetare pentru prezenţa accidentalã a OMG în seminţele non-OMG contravine prevederilor art. 21.2 din Directiva 18/2001/EC.
    Prima instanţã, comparând textul art. 21.2 din directivã cu textul <>art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007, a concluzionat cã modul de transpunere este defectuos, deoarece în textul comunitar se precizeazã imperativ cã stabilirea pragurilor este de competenţa exclusivã a Uniunii Europene, urmând a fi respectatã procedura comunitarã indicatã, în timp ce textul naţional rãmâne ambiguu cât priveşte competenţa de a stabili pragurile, lãsând posibilitatea de a permite stabilirea acestora în cadrul reglementãrilor naţionale, ceea ce contravine directivei CE.
    Instanţa a concluzionat cã, în esenţã, se impune a se stabili prioritatea dreptului comunitar asupra dreptului naţional, ce funcţioneazã cu valoare de principiu.
    Nu în ultimul rând prevederile <>art. 45 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007, aprobatã prin <>Legea nr. 247/2009, precum şi ale <>art. 87 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobatã prin <>Legea nr. 265/2006, obligã pârâtul sã ia toate mãsurile pentru a menţine coexistenţa culturilor convenţionale, modificate genetic şi ecologice. Aceasta înseamnã, printre altele, şi pãstrarea puritãţii adecvate a seminţelor certificate, în caz contrar însãşi existenţa oricãrui alt tip de agriculturã decât cel cu organisme modificate genetic fiind pusã în pericol.
    Pentru toate considerentele arãtate, instanţa a admis acţiunea reclamantei, cum s-a arãtat anterior.
    II. Instanţa de recurs
    1. Criticile recurentului-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale
    Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale, care a criticat-o pentru nelegalitate şi pentru netemeinicie, arãtând cã în mod greşit prima instanţã a anulat pct. 9 lit. G din cap. 2 al <>Ordinului Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale nr. 1.262/2005, modificat prin <>Ordinul nr. 185/2009 al aceleiaşi instituţii, precum şi lit. G pct. 9 din cap. 2 din anexa nr. 7 la <>Ordinul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale nr. 1.264/2005, modificat prin <>Ordinul nr. 186/2009 emis de aceeaşi instituţie.
    Recurentul a susţinut cã din cuprinsul cap. 2 din anexa nr. 7 la <>Ordinul nr. 1.262/2005 rezultã cã dispoziţiile contestate de intimata-reclamantã se referã la prelucrarea şi certificarea seminţelor, privind numai seminţele destinate însãmânţãrii, nepunându-se problema introducerii deliberate în mediu a organismelor modificate genetic neautorizate, fiind vorba de impurificãrile accidentale ale seminţelor cu organisme modificate genetic autorizate, care ar putea surveni pe parcursul proceselor de prelucrare şi condiţionare a acestora.
    S-a învederat cã, prin raportare la aceastã situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 40 alin. (3), şi nu ale alin. (1) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007, cum greşit a reţinut în instanţã.
    O altã criticã vizeazã împrejurarea cã în mod eronat s-a reţinut în sentinţa atacatã cã cele douã ordine ale Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale sunt neconforme cu art. 21 din Directiva 18/2001/CE , încãlcare constatatã şi în raportul final întocmit de directorul general pentru sãnãtate şi consumatori în cadrul Comisiei Europene, în urma misiunii de control desfãşurate în România în perioada 2-6 martie 2009, din moment ce pragurile de impurificare admise prin ordinele nr. 185 şi nr. 186 emise de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale în 2009 au fost modificate tocmai ca urmare a solicitãrii formulate de experţii misiunii de evaluare menţionate anterior, ţinându-se cont de Recomandarea nr. 2 de la pct. 8 din Proiectul de raport al misiunii.
    A precizat recurentul cã în luna iunie 2009 s-a primit de la Comisie evaluarea Food Veterinary Office a Planului de acţiune transmis de autoritãţile competente din România, prin care reprezentanţii Comisiei UE s-au declarat satisfãcuţi de acţiunea realizatã de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale prin elaborarea celor douã ordine, care nu contravin şi nu denatureazã sensul şi scopul dispoziţiilor legale în aplicarea cãrora au fost emise, solicitându-se admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii intimatei-reclamante ca nefondate.
    În temeiul art. 308 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, intimata Clubul Ecologic Transilvania a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
    2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
    Analizând sentinţa atacatã prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrãrile dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea constatã urmãtoarele:
    a) Dispoziţii legale aplicabile
    Directiva CE nr. 18 din 12 martie 2001
    Art. 21. - (1) Statele membre iau toate mãsurile necesare pentru a se asigura cã în toate stadiile introducerii pe piaţã, etichetarea şi ambalarea OMG-urilor introduse pe piaţã ca produse în sine sau componente ale altor produse sunt conforme cu cerinţele relevante specificate în autorizaţia scrisã menţionatã în art. 15(3), 17(5), 18(2) şi 19(3).
    (2) Pentru produsele în cazul cãrora nu se pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale OMG-urilor trebuie sã se stabileascã un prag minim sub care produsele respective nu trebuie etichetate în conformitate cu dispoziţiile alin. (1).
    Nivelurile acestui prag se stabilesc în funcţie de produsul în cauzã cã, procedurii prevãzute în art. 30 (2).
    Art. 30. - (2)
    Dacã se face trimitere la prezentul alineat se aplicã art. 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE , ţinându-se cont de dispoziţiile art. 8.
     Decizia CE nr. 468/1999
    Art. 5. - Comisia este asistatã de un comitet de reglementare format din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de reprezentantul Comisiei.
    Fãrã a aduce atingere art. 8, Comisia adoptã mãsurile preconizate în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
    În cazul în care mãsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în lipsa acestuia, Comisia prezintã Consiliului, fãrã întârziere, o propunere cu privire la mãsurile care urmeazã a fi adoptate şi informeazã Parlamentul European.
    În cazul în care considerã cã propunerea prezentatã de Comisie în temeiul unui act de bazã adoptat în conformitate cu procedura prevãzutã în art. 351 din tratat depãşeşte competenţele de executare prevãzute în actul de bazã, Parlamentul European informeazã Consiliul asupra poziţiei sale.
    Consiliul poate, atunci când este cazul, în conformitate cu o astfel de poziţie, sã hotãrascã cu majoritate calificatã cu privire la propunere într-un termen care poate fi stabilit în fiecare act de bazã, dar care nu depãşeşte în niciun caz 3 luni de la data trimiterii de cãtre Consiliu.
    În cazul în care în acest termen Consiliul a indicat cu majoritate calificatã cã se opune propunerii, Comisia o reexamineazã. Comisia poate sã prezinte Consiliului o propunere modificatã, poate sã retransmitã propunerea sau poate sã prezinte o propunere legislativã pe baza tratatului.
    În cazul în care, la expirarea acestui termen, Consiliul nu a adoptat mãsurile de aplicare propuse şi nici nu şi-a exprimat opoziţia faţã de propunerea mãsurilor de aplicare, acestea sunt adoptate de cãtre Comisie.
    Art. 7. - Fiecare comitet adoptã propriul regulament de procedurã la propunerea preşedintelui sãu pe baza unui regulament de procedurã standard care se publicã în Jurnalul oficial al Comunitãţilor Europene.
    În mãsura în care este necesar, comitetele existente îşi adapteazã regulamentul de procedurã la regulamentul de procedurã standard.
    Art. 8. - În cazul în care Parlamentul European indicã, printr-o rezoluţie motivatã, cã proiectul de mãsuri de aplicare, a cãror adoptare este preconizatã şi care au fost prezentate unui comitet în temeiul unui act de bazã adoptat conform art. 251 din tratat, ar depãşi competenţele de executare prevãzute de actul de bazã, Comisia reexamineazã proiectul de mãsuri.
    Ţinând seama de rezoluţie şi cu respectarea termenelor pentru procedura în curs, Comisia poate prezenta comitetului un nou proiect de mãsuri, poate continua procedura sau poate prezenta o propunere Parlamentului European şi Consiliului pe baza tratatului.
    <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007 privind introducerea deliberatã în mediu a organismelor modificate genetic, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 247/2009.
    Art. 40. Secţiunea a 9-a
    Etichetarea
    Art. 40. - (1) Notificatorul şi toţi operatorii implicaţi în activitãţile reglementate de prezenta ordonanţã de urgenţã trebuie sã ia mãsurile necesare pentru a se asigura cã, în toate stadiile introducerii pe piaţã, etichetarea şi ambalarea organismelor modificate genetic introduse pe piaţã, ca atare sau componente ale unor produse, corespund cerinţelor relevante specificate în autorizaţia prevãzutã la art. 34, 37 şi în art. 38 şi sunt în conformitate cu legislaţia naţionalã şi comunitarã.
    (2) Pentru produsele în cazul cãrora nu se pot exclude urmele de organisme modificate genetic, prezente accidental sau a cãror prezenţã este inevitabilã din punct de vedere tehnic, se stabileşte un prag minim sub care aceste produse nu se eticheteazã, conform prevederilor alin. (1), astfel:
    a) organismul modificat genetic în cauzã trebuie sã fie autorizat;
    b) pragul se stabileşte în funcţie de produs, conform procedurii comunitare şi legislaţiei naţionale.
    (3) Pentru produsele care urmeazã sã se foloseascã direct pentru prelucrare, alin. (1) nu se aplicã pentru urmele de organisme modificate genetic autorizate care nu depãşesc 0,9%, dacã se demonstreazã cã aceste urme sunt întâmplãtoare sau inevitabile din punct de vedere tehnic şi în conformitate cu legislaţia naţionalã în vigoare şi cã s-au luat toate mãsurile pentru a evita prezenţa acestui organism modificat genetic. Praguri mai joase se stabilesc conform procedurii comunitare.
   Art. 45 Secţiunea a 3-a
    Prezenţa accidentalã a unui organism modificat genetic
    Art. 45. - Autoritãţile publice centrale pentru siguranţa alimentelor, agriculturã, protecţia consumatorilor şi fiecare operator din domeniu iau mãsuri, potrivit competenţelor lor, pentru a evita prezenţa accidentalã a organismelor modificate genetic în alte produse, conform prevederilor legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare, precum şi pe baza legislaţiei şi ghidurilor privind coexistenţa culturilor convenţionale, modificate genetic şi ecologice.
    <>Ordin Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale nr. 185 din 23 martie 2009 privind modificarea <>Ordinului Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale 1.262/2005 pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializãrii, controlul, certificarea calitãţii şi comercializarea seminţelor de cereale.
    "În anexa nr. 7 "Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea şi comercializarea seminţelor de cereale în România", la capitolul II "Prelucrarea şi certificarea seminţelor" litera G, punctul 9 va avea urmãtorul cuprins:
    9. Prezenţa seminţelor modificate genetic în partide/loturi de seminţe non-OGM se admite pânã la maximum 0,3% în urma testãrii în laborator, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor cu polenizare liberã (alogame) şi hibrizilor, respectiv 0,5% seminţe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor autopolenizate (autogame); seminţele care prezintã un procent de impurificare cu OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certificã."
    <>Ordin Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale nr. 186 din 23 martie 2009 privind modificarea Ordinului Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale 1.264/2005 pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializãrii, controlul, certificarea calitãţii şi comercializarea seminţelor de plante oleaginoase şi textile.
    În anexa nr. 7 "Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea şi comercializarea seminţelor de oleaginoase şi textile în România", la capitolul II "Prelucrarea şi certificarea seminţelor" litera G, punctul 9 va avea urmãtorul cuprins:
    "9. Prezenţa seminţelor modificate genetic în partide/loturi de seminţe non-OGM se admite pânã la maximum 0,3% în urma testãrii în laborator, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor cu polenizare liberã (alogame) şi hibrizilor, respectiv 0,5% seminţe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor autopolenizate (autogame); seminţele care prezintã un procent de impurificare cu seminţe OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certificã."
    <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005, aprobatã prin <>Legea nr. 265/2006
    Art. 87. - Autoritatea publicã centralã în domeniul agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale are urmãtoarele atribuţii şi rãspunderi:
    ....................................................................
    g) aplicã principiul coexistenţei culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte culturi agricole.
    b) Analiza motivelor de recurs
    Prima instanţã a anulat dispoziţiile din ordinele nr. 185 şi 186/2009 emise de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale pentru modificarea o<>rdinelor nr. 1.262 şi <>1.264/2005 ale aceleiaşi instituţii, apreciind cã acestea contravin prevederilor art. 21 din Directiva nr. 18/2001/CE din 12 martie 2001, în sensul cã se creeazã posibilitatea utilizãrii unor seminţe de cereale sau plante textile şi oleaginoase care pot fi afectate de organisme modificate genetic neautorizate, iar pe de altã parte s-a stabilit un prag-limitã al prezenţei organismelor modificate genetic în aceste seminţe, pânã la care nu este necesarã etichetarea, însã aceastã dispoziţie este, de asemenea, contrarã prevederilor art. 21 pct. 2 din aceeaşi directivã, întrucât nu a fost stabilit, la nivelul UE un asemenea prag, care nu poate fi atestat unilateral de statul român, directiva menţionatã anterior fiind transpusã în legislaţia internã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007.
    Recurenta a susţinut cã în mod greşit prima instanţã a considerat aplicabil <>art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007 şi nu alin. (3) al acestui text, cum este corect, fiind vorba de seminţe destinate numai operaţiunii de însãmânţare.
    Susţinerile recurentei sunt nefondate, deoarece prima instanţã a analizat corect conformitatea ordinelor a cãror anulare s-a solicitat cu actul normativ comunitar, respectiv art. 21 din Directiva nr. 18/2001/CE , considerând cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007 nu a transpus corect prevederile acestei directive, iar dispoziţiile din ordinele a cãror anulare s-a solicitat contravin directivei menţionate anterior.
    De altfel, atât <>art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007, cât şi art. 21 din Directiva 18/2001/CE prevãd obligaţia de a se lua de cãtre statele membre şi de cãtre operatorii implicaţi toate mãsurile necesare pentru a se asigura ca în toate stadiile introducerii pe piaţã etichetarea şi ambalarea OMG-urilor intrate pe piaţã ca produse de sine stãtãtoare sau în compoziţia altor produse sã fie conforme cu cerinţele relevante specificate în autorizaţia scrisã prevãzute de legislaţia specialã.
   Art. 21 (2) din Directiva 18/2001/CE prevede cã pentru produsele în cazul cãrora nu se pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale OMG-urilor, poate fi stabilit un prag minim sub care produsele respective nu sunt etichetate în conformitate cu dispoziţiile alin. 1, fiind considerate non-OMG, nivelurile acestui prag stabilindu-se în funcţie de produsul în cauzã, potrivit procedurii prevãzute la art. 30 alin. 2 din directivã.
    Prima instanţã a constatat în mod corect cã <>art. 40 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007 corespunzãtor textului din directivã citat anterior prevede un prag minim al OMG autorizate de 0,9% în produsele ce urmeazã a se folosi direct pentru prelucrare, fãrã a fi exclusã posibilitatea stabilirii unor praguri mai joase ale prezenţei OMG-urilor, conform procedurii comunitare, fãrã a fi etichetate, însã prin cele douã ordine în litigiu Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale a stabilit pragurile de impurificare a seminţelor non-ONG cu OMG, deşi CE nu a stabilit asemenea praguri, astfel încât statul român, ca membru UE, era obligat sã aştepte derularea procedurii legale a Comisiei prevãzutã de art. 30, art. 5, 7 şi 8 din Directiva CE nr. 468/1999 şi nu sã stabileascã în mod unilateral asemenea praguri.
    Prin aceastã modalitate de legiferare, prin cele douã ordine contestate, care lasã loc posibilitãţii prezenţei OMG neautorizate, contrar <>art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007 şi art. 21 (1) din Directiva nr. 18/2001/CE , dar şi prin stabilirea unor praguri a prezenţei OMG în seminţele de cereale şi de plante oleaginoase şi textile, contrar procedurii de determinare a acestora, de cãtre organismele UE competente, potrivit art. 30 din Directiva CE nr. 468/1999 s-au încãlcat dispoziţiile legale emise de instituţiile UE, pe care statul român şi-a luat obligaţia sã le respecte şi sã le transpunã direct în dreptul naţional, prin semnarea Tratatului de aderare la UE, în acest sens fiind şi prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţia României.
    Susţinerile recurentului cum cã pragurile stabilite prin cele douã ordine criticate au fost agreate de oficialii UE sunt nedovedite, la dosar existând însã înscrisuri care probeazã concluziile negative ale misiunii de evaluarea FVO formatã din experţi UE, din perioada 2-6 martie 2009, aşa cum rezultã din copia raportului întocmit de aceştia (f. 6,16 dosar fond), depus în traducere legalizatã la filele 41-46 dosar fond.
    De altfel, cele douã ordine emise cu încãlcarea legislaţiei UE au fost deja abrogate de cãtre recurentul-emitent: <>Ordinul nr. 1.262/2005, modificat prin <>Ordinul MAPDR nr. 185/2009, a fost abrogat la 30 iunie 2010 prin <>Ordinul nr. 149/2010, iar <>Ordinul Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale nr. 1.264/2005, modificat prin <>Ordinul nr. 186/2009, a fost abrogat la aceeaşi datã prin <>Ordinul nr. 150/2010.
    3. Soluţia instanţei de recurs
    Constatând cã sentinţa atacatã nu este afectatã de niciunul dintre motivele de casare sau de modificare prevãzute de art. 304 din Codul de procedurã civilã, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea va respinge recursul pârâtului ca nefondat.

                              PENTRU ACESTE MOTIVE
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge recursul formulat de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale împotriva <>Sentinţei nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj ca nefondat.
    Irevocabilã.
    Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 9 februarie 2011.

                                   Judecãtor,
                                Carmen Frumuşelu

                                   Judecãtor,
                                  Joiţa Preda

                                   Judecãtor,
                            Florentina Preda Popescu

                              Magistrat-asistent,
                                 Daniela Tudor

                                     ---------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016