Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 771 din 1 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 588 din 5 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Onofrei în Dosarul nr. 6.811/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Sentinţa penalã nr. 643 din 12 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.811/121/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Mihai Onofrei cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale privind pe autorul excepţiei, trimis în judecatã pentru sãvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, precum şi dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, întrucât, spre deosebire de faza judecãţii, în faza de urmãrire penalã nu existã obligativitatea asistenţei juridice pentru învinuit sau inculpat în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Considerã cã limitarea asistenţei juridice obligatorii în cursul urmãririi penale faţã de cea din cursul judecãţii este total nejustificatã şi constituie o evidentã discriminare. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu garanteazã pe deplin dreptul şi posibilitatea învinuitului sau inculpatului de a se apãra. De asemenea, prevederile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã aduc atingere echitabilitãţii procesului, din moment ce între cele douã faze ale aceluiaşi proces penal, unic şi indivizibil, existã diferenţe în privinţa tratãrii problemei obligativitãţii asistenţei juridice, cu evidente consecinţe nefavorabile pentru învinuit sau inculpat.
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât Legea fundamentalã garanteazã dreptul la apãrare, iar nu pe cel la asistenţã juridicã obligatorie, stabilirea cazurilor în care asistenţa juridicã a învinuitului sau inculpatului este obligatorie fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, având în vedere cã regula consacratã constituţional este aceea a asistenţei juridice facultative, iar excepţiile de la aceastã regulã sunt lãsate la aprecierea legiuitorului. Face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, invocând <>deciziile nr. 7/2000 , nr. 109/2001, nr. 365/2005 şi nr. 600/2006.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale întrucât dreptul la apãrare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţã juridicã obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi situaţiile în care considerã cã este necesar. Invocã, în acest sens, <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 7/2000 , nr. 533/2005 şi nr. 600/2006.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Asistenţa juridicã este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altã cauzã, când faţã de acesta a fost dispusã mãsura de siguranţã a internãrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altã cauzã ori când organul de urmãrire penalã sau instanţa apreciazã cã învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege.
În cursul judecãţii, asistenţa juridicã este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare."
În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 312 din 13 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 17 aprilie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã Legea fundamentalã garanteazã dreptul la apãrare, iar nu şi pe cel la asistenţã juridicã obligatorie. Astfel, stabilirea cazurilor în care asistenţa juridicã este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului. În cazurile în care legea impune asistenţa juridicã obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apãrarea are valoarea unei instituţii de cert interes social, care funcţioneazã atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât şi în vederea asigurãrii unei bune desfãşurãri a procesului penal, în considerarea unor situaţii speciale ce rezultã din însãşi enumerarea cuprinsã în dispoziţiile de lege criticate. Prin urmare, nu se poate susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale numai pentru cã nu prevãd cã asistenţa juridicã este obligatorie în toate cazurile, câtã vreme exercitarea dreptului la asistenţã juridicã este garantatã. Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat cã dispoziţiile de lege criticate nu îngrãdesc dreptul pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime şi de a se prevala, în tot cursul procesului penal de toate garanţiile care condiţioneazã, într-o societate democraticã procesul echitabil, ele aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare. De altfel, principiul egalitãţii presupune un tratament identic pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridicã şi nu uniformizarea situaţiilor în care se poate afla o persoanã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Onofrei în Dosarul nr. 6.811/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
