Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 77 din 8 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 si art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 162 din 23 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 şi art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Buşu şi Elena Cîrjan în Dosarul nr. 2.647/2004 al Judecãtoriei Horezu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalã prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.647/2004, Judecãtoria Horezu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 şi art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Buşu şi Elena Cîrjan într-o cauzã având ca obiect contestaţia la executare formulatã faţã de sancţiunea amenzilor administrative aplicate lor prin Ordonanţa din 10 martie 2004 datã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Horezu în Dosarul nr. 1.225/P/2003.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 461 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, pentru cã încalcã urmãtoarele principii constituţionale:
- prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacrã principiul egalitãţii în drepturi în faţa legii a cetãţenilor, în forma sa specificã de egalitate în drepturi procesuale, respectiv a posibilitãţii de a acţiona în justiţie în aceleaşi modalitãţi procesuale ca şi persoana cãreia i s-a aplicat un regim sancţionator mai sever, şi anume prin hotãrâre penalã;
- dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care consacrã principiul accesului liber la justiţie pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime, prin aceea cã limiteazã posibilitatea de acces la justiţie doar pentru cei care contestã o mãsurã dispusã, printr-o hotãrâre penalã, de instanţa de judecatã;
- dispoziţiile art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie, care consacrã principiul prezumţiei de nevinovãţie şi pe cel al legalitãţii pedepsei, prin aceea cã aplicarea amenzii administrative şi executarea ei înainte de a se epuiza cãile de atac împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus aplicarea acestei mãsuri reprezintã o încãlcare a principiului mai sus enunţat.
De asemenea, se invocã neconstituţionalitatea prevederilor art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, care prevãd efectul nesuspensiv de executare a plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului prin care s-a aplicat amenda administrativã, ca formã de înlocuire a rãspunderii penale. Autorii excepţiei susţin cã aceste dispoziţii încalcã principiile constituţionale consacrate de art. 16 alin. (1) şi art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie.
Judecãtoria Horezu considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale şi cã nu încalcã principiile privind accesul liber la justiţie, prezumţia de nevinovãţie şi egalitatea în drepturi a cetãţenilor, invocate de contestatori.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu se încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, întrucât prin textele de lege criticate nu se creeazã privilegii sau discriminãri pe motiv de rasã, naţionalitate, origine etnicã, limbã, religie, sex, opinie, apartenenţã politicã sau avere. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 461 din Codul de procedurã penalã în raport de art. 21 din Constituţie, apreciazã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, accesul la justiţie nefiind prin aceasta îngrãdit. În sfârşit, Guvernul considerã cã, faţã de conţinutul prevederilor art. 249^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã modalitatea de punere în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, este neîntemeiatã şi critica privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, sub aspectul încãlcãrii dispoziţiilor art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece instituirea unor reguli speciale referitoare la plângerea împotriva mãsurilor şi actelor de urmãrire penalã, precum şi la contestaţia la executare nu contravine sub nici un aspect principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, atât timp cât este asiguratã egalitatea juridicã a acestora în utilizarea lor. Totodatã, aratã cã dispoziţiile legale criticate nu opresc pãrţile interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime, acestea beneficiind de toate garanţiile procesuale. În plus, instituirea regulilor de desfãşurare a procesului penal în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, dispoziţiile legale criticate fiind conforme art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la pevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 461 şi art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 461 (Contestaţia la executare): "Contestaţia contra executãrii hotãrârii penale se poate face în urmãtoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotãrâre care nu era definitivã;
b) când executarea este îndreptatã împotriva altei persoane decât cea prevãzutã în hotãrârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelãmurire cu privire la hotãrârea care se executã sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocã amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altã cauzã de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executãrii.
În cazurile prevãzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, dupã caz, la instanţa prevãzutã în alin. 1 sau 6 al art. 460, iar în cazul prevãzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotãrârea ce se executã.
Contestaţia împotriva actelor de executare privind confiscarea averii se soluţioneazã de instanţa civilã, potrivit legii civile.";
- Art. 278 alin. 4 (Plângerea contra actelor procurorului): "Dispoziţiile art. 275-277 se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 275 alin. 4 (Dreptul de a face plângere): "Introducerea plângerii nu suspendã aducerea la îndeplinire a mãsurii sau a actului care formeazã obiectul plângerii."
În opinia autorilor excepţiei, aceste dispoziţii de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) - "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", art. 21 alin. (1) - "Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime", art. 23 alin. (11) - "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã" şi art. 23 alin. (12) din Constituţie - "Nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
1. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 din Codul de procedurã penalã în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile art. 461 din Codul de procedurã penalã constituie norme de procedurã, or, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecatã este prevãzutã numai prin lege. Art. 461 din Codul de procedurã penalã prevede, limitativ, cazurile în care se poate face contestaţie la executare. Contestaţia la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotãrârilor penale. Prin contestaţia la executare nu se reclamã nelegalitatea sau netemeinicia hotãrârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotãrârii. Ca atare, prin dispoziţiile art. 461 din Codul de procedurã penalã nu se instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabile deopotrivã tuturor subiectelor de drept care se încadreazã în situaţia prevãzutã de textul legal criticat, fiind în concordanţã cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacrã principiul egalitãţii în drepturi.
Nu poate fi reţinutã nici susţinerea în sensul cã textul de lege criticat ar îngrãdi liberul acces la justiţie. Contestaţia la executare reglementatã de dispoziţiile art. 461 din Codul de procedurã penalã reprezintã în sine o garanţie a realizãrii acestui drept. Stabilirea unor reguli speciale de procedurã, precum şi a modalitãţilor de exercitare a drepturilor procesuale (cum este şi cea privind cazurile în care se poate face contestaţie la executare) este realizatã de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale şi nu încalcã liberul acces la justiţie, Curtea Constituţionalã statuând în acest sens cã "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege" (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
Referitor la criticile de neconstituţionalitate ale art. 461 din Codul de procedurã penalã în raport cu prevederile art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie, este de observat cã, întrucât contestaţia la executare întemeiatã pe dispoziţiile art. 461 din Codul de procedurã penalã vizeazã nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotãrârii penale, iar nu nelegalitatea sau netemeinicia hotãrârilor penale definitive, dispoziţiile constituţionale privind prezumţia de nevinovãţie şi legalitatea pedepsei nu sunt incidente în cauzã.
De altfel, prin criticile formulate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin necesitatea unei soluţii legislative diferite de cea instituitã prin dispoziţiile art. 461 din Codul de procedurã penalã, arãtând cã ar fi necesar ca şi cei care contestã o mãsurã ce nu este dispusã printr-o hotãrâre penalã sã o poatã contesta. Aceasta nu este o problemã de resortul contenciosului constituţional, Curtea statuând în acest sens, în jurisprudenţa sa, cã nu se poate substitui legiuitorului pentru modificarea reglementãrilor adoptate, întrucât, conform dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este "[...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
2. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 4 raportate la art. 275 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, în sensul cã acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã.
Prevederile art. 275 alin. 4 din Codul de procedurã penalã au un caracter general, aplicându-se tuturor mãsurilor şi actelor procurorului, cu excepţia celor pentru care legiuitorul prevede o derogare. Ele prevãd cã "Introducerea plângerii nu suspendã aducerea la îndeplinire a mãsurii sau a actului care formeazã obiectul plângerii". În legãturã cu caracterul general al dispoziţiilor art. 275 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, se observã cã legiuitorul prevede în art. 249^1 o derogare de la aceste dispoziţii, astfel acest articol reglementând modalitatea de punere în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ. În alin. 4 al art. 249^1 din Codul de procedurã penalã se prevede cã punerea în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii se face dupã expirarea termenului prevãzut în alin. 3, şi anume de 20 de zile, iar dacã s-a fãcut plângere şi a fost respinsã, dupã respingerea acesteia. Drept urmare, nu se poate susţine încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, întrucât nu se instituie privilegii sau discriminãri.
De asemenea, nu poate fi reţinutã nici susţinerea autorilor excepţiei în sensul cã textele de lege criticate ar contraveni dispoziţiilor art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie, deoarece din conţinutul prevederilor art. 249^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã rezultã cã pânã la soluţionarea plângerii, de cãtre procurorul ierarhic superior, fãcutã împotriva ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, persoana împotriva cãreia s-a dispus aceastã sancţiune este consideratã nevinovatã, iar sancţiunea administrativã a amenzii nu se pune în executare.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 şi art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Buşu şi Elena Cîrjan în Dosarul nr. 2.647/2004 al Judecãtoriei Horezu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
