Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Ioan Deleanu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea recursului declarat de Pantea Ilie impotriva Deciziei nr. 38, pronunţatã la data de 3 aprilie 1996, prin care Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 25 iunie 1996, în lipsa pãrţile legal citate.
Magistratul-asistent referã asupra recursului.
Dosarul aflîndu-se în stare de judecata, preşedintele completului de judecata acorda cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care solicita respingerea recursului, apreciind ca decizia atacatã este legalã şi temeinica.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 38 din 3 aprilie 1996, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 .
În considerentele deciziei s-a reţinut ca aceste dispoziţii sînt constituţionale, atît sub aspectul concordanţei cu prevederile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, cît şi cu alte prevederi constituţionale, întrucît, tocmai în considerarea obligaţiei prevãzute la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, statul este în mãsura sa introducã, prin mijloacele legale ce îi stau la dispoziţie, mecanisme financiare şi juridice apte sa descurajeze pe rau-platnici, evitind blocajul financiar şi constituind, pe aceasta cale, un minimum de garanţie pentru agenţii economici corecti. Cît priveşte argumentul ca dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , prin care se autorizeaza Guvernul sa actualizeze nivelul penalitatilor, ar fi neconstituţionale întrucît "prin dispoziţii guvernamentale nu se pot stabili clauze obligatorii ale unui contract", Curtea a reţinut ca respectivele dispoziţii au fost adoptate prin lege, iar nu printr-un act al Guvernului, acesta avînd de realizat cel mult "o operaţie aritmetica" pentru actualizarea nivelului penalitatilor. În sprijinul soluţiei date în fond au fost invocate, de asemenea, considerentele care fundamenteazã deciziile Curţii Constituţionale nr. 89 din 4 octombrie 1995 şi nr. 18 din 27 februarie 1996, care subzistã, apreciindu-se ca nu exista nici un element nou care sa facã necesarã reconsiderarea lor.
Impotriva acestei decizii Pantea Ilie a declarat recurs pentru urmãtoarele motive:
1. În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în fond fãrã citarea recurentului, incalcindu-se astfel prevederile art. 304 pct. 5 din Codul de procedura civilã. Recurentul considera ca astfel a fost împiedicat: a) sa ceara amînarea cauzei în vederea angajãrii unui apãrãtor; b) sa-şi desemneze un apãrãtor; c) sa recuze pe unii dintre membrii completului de judecata, în temeiul art. 27 pct. 7 din Codul de procedura civilã.
2. În contextul primului motiv de recurs, recurentul a invocat, de asemenea, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucît prin aceste prevederi sînt incalcate dispoziţiile art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie, adicã accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare.
3. În fond, recurentul a invocat faptul ca decizia Curţii Constituţionale care face obiectul recursului este "esentialmente gresita", întrucît, prin raportare la prevederile art. 134 din Constituţie, rezulta ca, incalcindu-se aceste prevederi, prin dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 "s-au stabilit clauze obligatorii în convenţii comerciale".
În temeiul art. 24 alin. (3) în Legea nr. 47/1992 s-a solicitat Camerelor Parlamentului şi Guvernului comunicarea punctelor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera "ca nu se poate retine neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 şi ca excepţia este lipsitã de obiect, deoarece Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 89 din 4 octombrie 1995, rãmasã definitiva, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996", hotarind ca dispoziţiile atacate sînt constituţionale. În continuare, se arata ca, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, "deciziile Curţii Constituţionale sînt obligatorii şi au putere numai pentru viitor".
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avînd în vedere decizia atacatã, motivele de recurs, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
1. Motivul de recurs vizind soluţionarea exceptiei în fond ca vadit nefondata, fãrã citarea pãrţilor, nu este întemeiat. Potrivit art. 16 din Legea nr. 47/1992, procedura jurisdicţionalã prevãzutã de aceasta lege se completeazã cu regulile procedurii civile, în mãsura în care ele sînt compatibile cu natura procedurii în fata Curţii Constituţionale, iar compatibilitatea se hotãrãşte exclusiv de Curte. Din prevederile art. 16 al Legii nr. 47/1992 rezulta ca normele comune de procedura civilã au, în materie de contencios constituţional, un caracter subsidiar, ele aplicindu-se numai dacã, printr-un text de lege expres, nu se prevede altfel sau, chiar în lipsa unui text expres derogatoriu, dacã ele sînt compatibile cu natura procedurii în fata Curţii Constituţionale. Or, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sînt derogatorii de la normele cuprinse în Codul de procedura civilã. În sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, completul de judecata poate sa respingã excepţia de neconstituţionalitate fãrã citarea pãrţilor. Cu privire la un incident identic, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 19 din 27 februarie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.
2. În cadrul primului motiv de recurs, recurentul invoca, pentru prima data, însãşi neconstituţionalitatea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, prevederi prin care ar fi incalcate dispoziţiile art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie.
Excepţia de neconstituţionalitate invocatã direct în recurs nu poate fi primitã, deoarece din economia reglementãrilor constituţionale în materie, precum şi din cele ale Legii nr. 47/1992 rezulta ca aceasta nu poate fi invocatã pentru prima data în fata Curţii Constituţionale, astfel cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996.
Abstractie fãcînd de regulile imperative cu privire la procedura invocarii exceptiei de neconstituţionalitate, rezolvarea exceptiei în condiţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu contravine prevederilor art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie, deoarece accesul la justiţia constituţionalã nu este împiedicat prin modul de deliberare a completului de judecata, ci, dimpotriva, el este confirmat prin soluţionarea sesizãrii adresate Curţii Constituţionale. De asemenea, dreptul la apãrare se realizeazã, pe de o parte, prin posibilitãţile oferite pãrţilor de prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, iar pe de alta parte, prin recursul garantat pãrţilor de dispoziţiile art. 25 din aceeaşi lege.
3. Nici motivul de recurs care vizeazã soluţia pe fond nu poate fi reţinut. Dispoziţiile art. 134 din Constituţie nu pot fi considerate un obstacol în calea stabilirii prin lege a unor penalitãţi de intirziere aplicabile debitorilor - agenţi economici -, indiferent de forma de organizare şi de tipul de proprietate, precum şi în calea actualizãrii periodice a nivelului acestor penalitãţi în raport cu evoluţia ratei dobinzilor la creditele bancare.
Deci, în legatura cu constituţionalitatea prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , se constata ca nu exista motive care sa îndepãrteze Curtea de la soluţiile anterioare pronunţate în materie prin deciziile nr. 89 din 4 octombrie 1995 şi nr. 18 din 27 februarie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.
Avînd în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Pantea Ilie impotriva Deciziei nr. 38 pronunţatã de Curtea Constituţionalã la data de 3 aprilie 1996.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 25 iunie 1996.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
