Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 77 din 25 aprilie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Silvia Lup în Dosarul nr. 116/1997 al Tribunalului Sibiu. La apelul nominal rãspunde Silvia Lup, asistatã de avocat Betinio Diamant, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul autorului exceptiei arata ca, deşi Curtea s-a pronunţat anterior, constatând constituţionalitatea prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 , în speta nu exista autoritate de lucru judecat, întrucât de data aceasta excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de alte pãrţi şi în alta cauza. Se mai arata ca "modificãrile aduse Codului de procedura civilã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 au creat o situaţie de excepţie pentru pãrţile prezente la pronunţarea hotãrârii, cãrora li se poate comunica motivarea hotãrârii pronunţate de instanta, dacã nu cumva chiar fãrã sa ceara în scris acest lucru, pe când pãrţilor lipsa nu". Reprezentantul autorului exceptiei considera, de asemenea, ca, asa cum, de altfel, s-a arãtat şi în literatura de specialitate, acest text incalca principiul egalitãţii pãrţilor prevãzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi pe cel referitor la libertatea de exprimare prevãzut la art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 este, în opinia sa, perimata, din moment ce nu a fost aprobatã de Parlament de mai bine de doi ani. Se solicita admiterea exceptiei cel puţin cu privire la pct. 5 din <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 . Reprezentantul Ministerului Public arata ca, prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, Curtea Constituţionalã a apreciat ca prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nu incalca nici una din dispoziţiile constituţionale invocate de autorul exceptiei. Se mai arata ca, dacã prin lege s-a fixat un termen pentru depunerea ordonanţelor spre aprobare la Parlament, nu acelaşi lucru se poate spune despre aprobarea acestora de cãtre Parlament, pentru care legea nu a fixat un termen în care acesta sa aprobe o ordonanta. În sfârşit, reprezentantul Ministerului Public considera ca, în ceea ce priveşte critica adusã prevederilor art. 261 alineatul ultim din Codul de procedura civilã, aceasta constituie, în realitate, o propunere de lege ferenda, textul în sine nefiind contrar Constituţiei. În concluzie, se solicita respingerea exceptiei, ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 10 noiembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 116/1997, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Silvia Lup. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considera ca <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala, în ansamblul ei, invocand mai multe motive pe care le raporteazã la dispoziţiile Constituţiei, astfel: 1. Ordonanta incalca prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementeazã un domeniu care face obiectul legii organice. 2. Ordonanta este perimata prin neadoptarea ei de cãtre Parlament, cu toate ca au trecut doi ani de la publicarea acesteia. În aceste condiţii au fost incalcate: dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare; dispoziţiile art. 114 alin. (5), care prevãd ca aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face prin lege; dispoziţiile art. 113, potrivit cãrora legiferarea fãrã votul Parlamentului se poate face numai în cazul angajãrii rãspunderii Guvernului; precum şi dispoziţiile art. 77 alin. (2) şi cele ale art. 113 alin. (4) din Legea fundamentalã, deoarece Preşedintele României este astfel privat de posibilitatea de a cere Parlamentului reexaminarea legii. 3. Dispoziţiile ordonanţei potrivit cãrora hotãrârile judecãtoreşti pronunţate la fond şi în apel trebuie motivate doar dacã sunt atacate incalca prevederile art. 126 din Constituţie, referitoare la publicitatea şedinţelor de judecata. 4. Normele procedurale modificate sau introduse prin ordonanta criticata incalca şi prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la dreptul de acces la informaţii de interes public. 5. Dispoziţiile ordonanţei, potrivit cãrora motivarea hotãrârilor pronunţate la fond sau în apel se comunica doar în cazurile în care au fost atacate cu apel sau cu recurs, incalca şi principiul accesului liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie. 6. Autorul exceptiei mai susţine ca prevederile legale criticate incalca şi dispoziţiile art. 47 din Constituţie, referitoare la dreptul de petiţionare, având în vedere ca "pentru dreptul elementar de a cunoaşte motivarea unei hotãrâri impricinatul este obligat sa petitioneze, adicã sa declare o cale de atac". Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata, având în vedere dispoziţiile art. 58 alin. (1), cele ale art. 107 şi cele ale art. 114 din Constituţie, apreciazã ca excepţia ridicatã este intemeiata. Se mai arata ca "ordonanţele au caracter tranzitoriu şi interimar". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, spre a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca în mod constant Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 . În acest sens se menţioneazã, între altele, Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, şi Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999. În consecinta, se considera ca excepţia este neîntemeiatã, urmând sa fie respinsã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã. Autorul exceptiei a invocat mai multe motive de neconstituţionalitate a acestui act normativ, pe care le-a raportat la diferite dispoziţii din Legea fundamentalã. Textele constituţionale considerate a fi incalcate sunt urmãtoarele: - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 31 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrãdit. (2) Autoritãţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetãţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal."; - Art. 47: "(1) Cetãţenii au dreptul sa se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã. (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutitã de taxa. (4) Autoritãţile publice au obligaţia sa rãspundã la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."; - Art. 58 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a tarii."; - Art. 77 alin. (2): "Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii."; - Art. 113 alin. (4): "În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa comuna a celor doua Camere."; - Art. 114 alin. (5): "Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."; - Art. 126: "Şedinţele de judecata sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege." Examinând excepţia, Curtea constata ca motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul exceptiei sunt identice cu cele din Dosarul nr. 206/1999 al acestei Curţi, în care sesizarea s-a fãcut tot de Tribunalul Sibiu. În acel dosar Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000. Cu acel prilej Curtea, analizând fiecare motiv de neconstituţionalitate invocat, a reţinut urmãtoarele: a) Curtea Constituţionalã a constatat, în jurisprudenta sa, ca Legea fundamentalã nu a instituit obligaţia ca reglementãrile în materie de procedura civilã sa se stabileascã prin lege organicã. b) Susţinerea autorului exceptiei, potrivit cãreia ordonanta neaprobata în sesiunea parlamentarã în care a fost depusa trebuie consideratã neconstitutionala şi inaplicabila, nu se întemeiazã pe nici o prevedere constituţionalã. c) Prevederile art. 77 alin. (2) din Constituţie nu au incidenta în cauza, întrucât acestea se referã la legi, iar ordonanţele îşi produc efectele proprii pana când sunt aprobate sau respinse prin lege. d) Prevederile art. 113 din Constituţie, referitoare la angajarea rãspunderii de cãtre Guvern pentru un proiect de lege, nu au incidenta în cauza şi nu au nimic comun cu reglementarea delegarii legislative, prin abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. e) Motivarea sau nemotivarea hotãrârilor nu are nici o înrâurire asupra respectãrii principiului privind caracterul public al şedinţelor de judecata, consacrat în art. 126 din Constituţie. Acest principiu vizeazã timpul şi locul desfãşurãrii şedinţelor de judecata, iar nu şi documentele întocmite în timpul acestora. f) De asemenea, prin motivarea numai a hotãrârilor care sunt atacate cu apel sau cu recurs nu se incalca dispoziţiile art. 31 alin. (1), referitoare la accesul la informaţii de interes public, întrucât datele ce rezulta din dosarele aflate în curs de judecata la instanţe nu sunt, în general, destinate publicitãţii, dar soluţiile pronunţate pot fi aduse la cunostinta publica prin orice mijloace legale. În acelaşi timp, toate pãrţile procesului, indiferent de calitatea lor, au acces nelimitat la actele dosarului. g) Susţinerea autorului exceptiei ca prin necomunicarea motivarii hotãrârilor se ingradeste accesul liber la justiţie prevãzut la art. 21 din Constituţie nu poate fi reţinutã, deoarece partea nemultumita poate exercita, în termen rezonabil, calea de atac - apel sau recurs -, iar dupã primirea motivarii hotãrârii atacate are posibilitatea, tot în termen rezonabil, sa motiveze propriul apel sau recurs, combatand motivele avute în vedere de instanta. h) Referitor la încãlcarea dreptului de petiţionare, prevãzut la art. 47 din Constituţie, s-a arãtat ca dreptul de petiţionare al cetãţenilor şi soluţionarea petitiilor de cãtre autoritãţile publice constituie un domeniu diferit şi o procedura de urmat aparte fata de cererile adresate justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifica de soluţionare a litigiilor de cãtre instanţele de judecata, corespunzãtoare diferitelor grade şi faze ale judecaţii. Considerentele deciziei de mai sus sunt valabile şi în prezenta cauza, astfel ca, neintervenind nici un element nou care sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Silvia Lup în Dosarul nr. 116/1997 al Tribunalului Sibiu. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 aprilie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
─────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
