Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Paul Gheorghe Murãreţu în Dosarul nr. 6.814/215/2009 al Judecãtoriei Craiova - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei a comunicat la dosar o cerere de acordare a unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare.
Deliberând, Curtea respinge cererea formulatã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 6.814/215/2009, Judecãtoria Craiova - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi art. 94 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Paul Gheorghe Murãreţu într-o cauzã ce are ca obiect majorarea pensiei de întreţinere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate nu individualizeazã vârsta descendentului îndreptãţit la plata pensiei de întreţinere.
Judecãtoria Craiova - Secţia civilã reţine cã, deşi art. 86 alin. 3 din Codul familiei se referã la descendentul minor, legiuitorul nu a avut în vedere excluderea descendentului major de la dreptul de întreţinere, ci doar se prezumã absolut starea de nevoie a minorului pânã la împlinirea vârstei majoratului. Împrejurarea continuãrii studiilor de cãtre copilul devenit major, care, în principiu, nu permite angajarea şi realizarea de venituri din muncã, echivaleazã cu starea de nevoie prevãzutã de art. 86 alin. 2 din Codul familiei, derivând din satisfacerea unor cerinţe de ordin social.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã fundamentul obligaţiei de întreţinere îl constituie relaţiile de familie şi regulile de convieţuire socialã, care presupun solidaritate între membrii acesteia. Totodatã, apreciazã cã în prezenta speţã se pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate, aspect ce ţine de competenţa instanţei de judecatã. În fine, considerã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 20 nu sunt incidente.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 86 şi art. 94 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având urmãtorul conţinut:
- Art. 86: "Obligaţia de întreţinere existã între soţ şi soţie, pãrinţi şi copii, cel care adoptã şi adoptat, bunici şi nepoţi, strãbunici şi strãnepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevãzute de lege.
Are drept la întreţinere numai acela care se aflã în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncã, din cauza incapacitãţii de a munci.
Descendentul, cât timp este minor, are dreptul la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care el se aflã.";
- Art. 94: "Întreţinerea este datoratã potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmeazã a o plãti.
Instanţa judecãtoreascã va putea mãri sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotãrî încetarea ei, dupã cum se schimbã mijloacele celui care dã întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.
Când întreţinerea este datoratã de pãrinte sau de cel care adoptã, ea se stabileşte pânã la o pãtrime din câştigul sãu din muncã pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumãtate pentru trei sau mai mulţi copii."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
În ipoteza desfacerii cãsãtoriei prin divorţ, contribuţia pãrinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învãţãturã şi pregãtire profesionalã a copilului se stabilesc, prin hotãrârea de divorţ, chiar dacã pãrţile nu au fãcut cerere în acest sens. Faptul încredinţãrii copilului unuia dintre pãrinţi, cu mijloace suficiente de trai, nu îl scuteşte pe celãlalt pãrinte de a contribui la cheltuielile de întreţine a copilului. Aceasta, deoarece ambii pãrinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţã de copiii lor.
Potrivit art. 86 alin. 1 coroborat cu art. 107 alin. 2 din Codul familiei, obiectul acestei obligaţii îl formeazã asigurarea mijloacelor necesare întreţinerii, precum şi a celor necesare pentru creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea profesionalã a copiilor. Stabilirea obligaţiei de întreţinere se poate face în funcţie de veniturile pãrintelui obligat, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 şi 2 din Codul familiei, ce prevãd cã "întreţinerea este datoratã potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmeazã a o plãti", iar "instanţa judecãtoreascã va putea mãri sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotãrî încetarea ei, dupã cum se schimbã mijloacele celui care dã întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte".
În cazul în care întreţinerea este datoratã de cãtre pãrinţi care obţin venituri din muncã, art. 94 alin. 3 din Codul familiei instituie anumite plafoane maxime pânã la care se poate stabili nivelul obligaţiei de întreţinere, ţinând seama de numãrul de copii ce urmeazã a beneficia de acest drept.
Art. 86 alin. 2 din Codul familiei prevede faptul cã are dreptul la întreţinere numai acela care se aflã în stare de nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncã, din cauza incapacitãţii de a munci. Or, împrejurarea continuãrii studiilor de cãtre copilul devenit major, care nu permite angajarea şi realizarea de venituri din muncã, echivaleazã cu starea de nevoie prevãzutã de art. 86 alin. 2 din Codul familiei, derivând din satisfacerea unor cerinţe de ordin social.
Totodatã, prevederile criticate din Codul familiei trebuie coroborate cu dispoziţiile <>art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, potrivit cãrora pensia de urmaş se acordã copiilor care îşi continuã studiile într-o formã de învãţãmânt organizatã potrivit legii, pânã la terminarea acestora, fãrã a depãşi vârsta de 26 de ani, fãcându-se aplicarea principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem esse debet.
Aşa încât, având în vedere faptul cã acolo unde existã aceeaşi raţiune trebuie sã existe aceeaşi soluţie, prevederile criticate din Codul familiei se aplicã, deopotrivã, şi copiilor majori.
De altfel, potrivit art. 101 din Codul familiei, "pãrinţii sunt datori sã îngrijeascã de persoana copilului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Paul Gheorghe Murãreţu în Dosarul nr. 6.814/215/2009 al Judecãtoriei Craiova - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
