Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 769 din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 6, 7, 9 si 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6, 7, 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.362/299/2010 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.328D/2010. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 2 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.362/299/2010, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6, 7, 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect emiterea unei ordonanţe de platã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu permit administrarea unui probatoriu complet, singura probã admisã fiind cea cu înscrisuri, iar procedura de judecatã a cererilor formulate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 creeazã un dezavantaj vãdit debitorului, care se vede pus în imposibilitatea de a se apãra în mod adecvat şi temeinic, astfel cum se întâmplã în cazul acţiunilor judecate potrivit dreptului comun. Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 6, 7, 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, care au urmãtorul conţinut: - Art. 2 alin. (1): "Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale."; - Art. 6: "(1) Cererea introdusã potrivit prevederilor art. 5 cuprinde: a) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul creditorului; b) numele şi domiciliul debitorului persoanã fizicã, iar în cazul debitorului persoanã juridicã, denumirea şi sediul, precum şi, dupã caz, numãrul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului, codul fiscal şi contul bancar; c) suma ce face obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de platã, perioada la care se referã acestea, termenul la care trebuia fãcutã plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei; d) semnãtura creditorului, (2) La cerere se anexeazã înscrisurile ce atestã cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. (3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte pãrţi sunt, plus unul pentru instanţã."; - Art. 7: "(1) Pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã. (2) Când creditorul învedereazã cã, deşi a fãcut tot ce i-a stat în putinţã, nu a izbutit sã afle domiciliul sau sediul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate. Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, sau într-un ziar de largã circulaţie se fac cu 5 zile înainte de data fixatã pentru judecatã. (3) La citaţia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea pretenţiilor. (4) În citaţie se va preciza cã pânã cel mai târziu în ziua fixatã pentru înfãţişare, debitorul este obligat sã depunã întâmpinare, sub sancţiunea decãderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publicã. În cazul nedepunerii întâmpinãrii, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului."; - Art. 9: "(1) Sub sancţiunea decãderii, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare. (2) În cazul în care debitorul contestã creanţa, instanţa verificã dacã aceastã contestaţie este întemeiatã. (3) În cazul în care contestaţia este întemeiatã, instanţa va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilã. În aceastã situaţie, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecatã potrivit dreptului comun."; - Art. 10: "(1) În cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã. (2) Dacã debitorul recunoaşte o parte a pretenţiilor creditorului, instanţa emite o ordonanţã de platã parţialã pentru suma ce corespunde pãrţii necontestate a creanţei, stabilind termenul de platã. (3) Termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile de la data comunicãrii ordonanţei de platã. Judecãtorul nu va putea stabili alt termen de platã decât dacã pãrţile se înţeleg în acest sens. (4) Ordonanţa de platã se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, potrivit prevederilor Codului de procedurã civilã." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare şi art. 124 alin. (2) -Înfãptuirea justiţiei. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, exemplu fiind Decizia nr. 1.129 din 10 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Împrejurarea cã, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate nu înseamnã cã hotãrârea se va pronunţa fãrã ca acesta sã fi analizat toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţa de urgenţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã. Or, este de menţionat cã, potrivit reglementãrilor legale, creanţa este certã atunci când asupra acesteia nu existã nicio îndoialã şi, prin urmare, nu poate fi practic contestatã. De exemplu, ar fi aproape imposibil ca debitorul obligaţiei sã conteste o facturã fiscalã câtã vreme a semnat de primirea acesteia. Pe de altã parte, dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestãrii de cãtre debitor a ordonanţei de platã şi reglementeazã procedura pentru exercitarea cãii de atac. Aşa fiind, se constatã cã prevederile din ordonanţã criticate de autoarea excepţiei nu numai cã nu încalcã dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, ci, dimpotrivã, dau expresie acestora. Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6, 7, 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Laminate" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.362/299/2010 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2011.
