Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 768 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19, 21, 23, 24 si 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 535 din 16 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19, 21, 23, 24 şi 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Mihai Valentin Chiţu în Dosarul nr. 14.600/325/2007 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, considerând cã textele legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 14.600/325/2007, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19, 21, 23 şi 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , excepţie ridicatã de Mihai Valentin Chiţu în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenţionale formulate de autorul excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 19, 21, 23, 24 şi 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor art. 24, 124, 126 şi 44 din Constituţie pentru urmãtoarele motive:
- este încãlcat dreptul la apãrare, deoarece procesul-verbal de contravenţie poate fi încheiat chiar în lipsa contravenientului, iar susţinerile agentului constatator se bucurã de prezumţia de legalitate;
- în faţa instanţei de judecatã contravenientul este obligat sã-şi dovedeascã nevinovãţia, fiind astfel încãlcatã prezumţia de nevinovãţie;
- faptul cã agentul constatator aplicã şi sancţiunea constituie o încãlcare a prevederilor constituţionale potrivit cãrora justiţia se înfãptuieşte de instanţe;
- agentul constatator poate stabili caracterul licit sau ilicit al dobândirii bunurilor de cãtre persoana sancţionatã contravenţional, ceea ce reprezintã o încãlcare a prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii.
Judecãtoria Timişoara apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 19, 21, 23, 24 şi 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele legale criticate reglementeazã condiţiile referitoare la întocmirea şi conţinutul procesului-verbal de contravenţie, modul de aplicare a sancţiunilor contravenţionale, stabilirea despãgubirii, confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, precum şi anumite aspecte procedurale la instanţa competentã sã soluţioneze plângerea.
Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) ca neîntemeiatã, reţinând, în esenţã, cã "utilizarea de cãtre legiuitor a noţiunii de contravenient (...) nu are semnificaţia unei înfrângeri a prezumţiei de nevinovãţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie". De asemenea, Curtea a statuat cã "din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare".
Prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 15 februarie 2002, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 19 alin. (1) nu încalcã dreptul la apãrare consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie, "deoarece textul prevede suficiente garanţii care sã împiedice încheierea abuzivã a procesului-verbal fãrã participarea contravenientului. Astfel, aceastã posibilitate nu intervine decât dacã nu existã altã soluţie pentru constatarea contravenţiei sãvârşite. Totodatã este de observat cã dreptul la apãrare este consacrat de art. 24 din Constituţie în sfera activitãţii judiciare, or constatarea sãvârşirii unei contravenţii, deşi poate avea şi consecinţe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. De altfel, alin. (2) al art. 24 din Constituţie se referã chiar la «cursul procesului». Pe de altã parte, este de reţinut şi faptul cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acestuia, care se judecã de instanţa judecãtoreascã, iar în cadrul procesului contravenientul îşi poate angaja avocat şi îşi poate face orice apãrare pe care o considerã necesarã. De asemenea, conform art. 34 alin. (1) din ordonanţã, în cadrul procesului pot fi administrate probe în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
În legãturã cu critica autorului excepţiei referitoare la prevederea aplicãrii sancţiunii de cãtre agentul constatator, considerãm cã aceasta este neîntemeiatã. Prevederea legalã nu contravine dispoziţiilor art. 124 şi art. 126 din Constituţie, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) din ordonanţã, "Prin legi, ordonanţe sau hotãrâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate". Totodatã, în baza art. 31-36 din aceeaşi ordonanţã, persoana cãreia i s-a aplicat sancţiunea contravenţionalã şi se considerã nedreptãţitã are deschis accesul la instanţele de judecatã, unde poate contesta modalitatea în care aceasta i-a fost aplicatã. În consecinţã, nu se poate susţine cã justiţia se înfãptuieşte în afara instanţelor judecãtoreşti.
În ceea ce priveşte critica referitoare la posibilitatea agentului constatator de a stabili caracterul licit sau ilicit al dobândirii bunurilor de cãtre persoana sancţionatã contravenţional, considerãm cã este, de asemenea, neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 44 alin. (9) din Constituţie, bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii. Or, <>art. 24 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , care prevede cã persoana împuternicitã sã aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, este o aplicare a acestor prevederi constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19, 21, 23, 24 şi 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Mihai Valentin Chiţu în Dosarul nr. 14.600/325/2007 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
