Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 767 din 16 iunie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 767 din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 25 iulie 2011
    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Niros Distribuţie" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.625/94/2010 al Judecãtoriei Buftea şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.153D/2010.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 6/2004 şi nr. 56/2004.

                           CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.625/94/2010, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Niros Distribuţie" S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect o cerere de autorizare a pãtrunderii în încãperi.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã procedura instituitã de art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã îngrãdeşte dreptul la un proces echitabil, judecãtorul dând soluţia fãrã a analiza în concret dacã existã motive pentru care intrarea în încãperi nu poate fi încuviinţatã. Ca urmare, reclamantul are o poziţie privilegiatã faţã de pârât, poziţie care este determinatã de posibilitatea soluţionãrii cererii fãrã citarea pãrţilor şi de caracterul executoriu de drept al hotãrârii. Dispoziţiile criticate înclinã balanţa procesului în mod nejustificat, permiţând instanţei sã dispunã o mãsurã care ar putea fi exercitatã abuziv, cu atât mai mult cu cât titlul nu îl constituie o hotãrâre judecãtoreascã în cadrul cãreia pãrţile sã se fi putut apãra.
    Judecãtoria Buftea apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Necesitatea obţinerii acestei autorizaţii din partea instanţei judecãtoreşti constituie o garanţie pentru debitorul executat silit de naturã a împiedica exercitarea abuzivã a drepturilor ce decurg din titlul executoriu împotriva sa, astfel încât nu poate reţine încãlcarea dispoziţiei constituţionale privind dreptul la un proces echitabil. Totodatã, instanţa observã cã dispoziţiile criticate nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, în condiţiile în care, în aceastã fazã procesualã, debitorul poate face contestaţie la executare, cale de atac care se soluţioneazã de cãtre instanţele judecãtoreşti. Mai mult, dispoziţiile de lege nu instituie privilegii sau discriminãri, astfel încât nu poate fi reţinutã nici critica privind încãlcarea prevederilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                          CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "În cazul altor titluri executorii decât hotãrârile judecãtoreşti, la cererea executorului judecãtoresc, instanţa de executare va autoriza, prin hotãrâre, intrarea în locurile menţionate la alin. 1. Instanţa se pronunţã de urgenţã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, prin hotãrâre irevocabilã şi executorie."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apãrare şi art. 45 privind libertatea economicã. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    Dispoziţiile art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã prevãd cã, în vederea executãrii unui titlu executoriu care nu este hotãrâre judecãtoreascã, în cazul neîndeplinirii de bunãvoie a obligaţiei de platã, executorul judecãtoresc poate intra în încãperile ce reprezintã domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, numai dupã ce instanţa de executare va emite o hotãrâre care sã autorizeze aceastã operaţiune. Or, Curtea constatã cã necesitatea obţinerii acestei autorizaţii din partea instanţei judecãtoreşti constituie o garanţie pentru debitorul executat silit, de naturã a împiedica exercitarea abuzivã a drepturilor ce decurg din titlul executoriu împotriva sa, astfel încât nu poate reţine încãlcarea vreunei dispoziţii constituţionale.
    Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate sunt deopotrivã aplicabile tuturor persoanelor care se aflã în aceeaşi situaţie, în aceeaşi poziţie procesualã, respectiv de debitor ale cãrui bunuri sunt urmãrite prin mãsuri de executare silitã, pe baza unor hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile. Nu sunt instituite privilegii sau discriminãri şi, ca atare, este nefondatã critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice.
    O asemenea prevedere nu constituie nici o îngrãdire a liberului acces la justiţie sau a dreptului la apãrare, întrucât acesta, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Curtea constatã cã stabilirea de cãtre legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrãdire dreptului în sine, ci, dimpotrivã, creeazã premisele valorificãrii sale în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
    Pe de altã parte, Curtea reţine cã, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (2) lit. a) din Constituţie, pentru executarea unei hotãrâri judecãtoreşti se poate deroga prin lege de la principiul inviolabilitãţii domiciliului sau reşedinţei, sub acest aspect textul de lege criticat fiind reflexia normei constituţionale.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                 CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                    În numele legii
                        DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Niros Distribuţie" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.625/94/2010 al Judecãtoriei Buftea.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2011.

             PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                      AUGUSTIN ZEGREAN

                  Magistrat-asistent-şef,
                 Mihaela Senia Costinescu

                      ------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016