Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 763 din 31 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. (3), art. 84 alin. (2) si ale art. 85 alin. (1) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 25 din 16 ianuarie 2007
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Tudorel Toader - judecator
Ion Tiuca - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. (3), art. 84 alin. (2) si ale <>art. 85 alin. (1) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, exceptie ridicata de Andreica Ogutcu Mahmut in Dosarul nr. 1.568/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 26 octombrie 2006 si au fost consemnate in incheierea din acea data, cand, la solicitarea reprezentantului legal al autorului exceptiei, Curtea a dispus amanarea pronuntarii la data de 31 octombrie 2006, in vederea depunerii de note scrise suplimentare in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 2 martie 2006, pronuntata in Dosarul nr. 1.568/2/2006, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. (3), art. 84 alin. (2) si ale <>art. 85 alin. (1) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania. Exceptia a fost ridicata de Andreica Ogutcu Mahmut intr-o cauza privind contestarea unei ordonante emise de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti prin care acesta a fost declarat persoana indezirabila pe teritoriul Romaniei, pe o perioada de 15 ani.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca, pe de o parte, dispozitiile art. 83 alin. (3) si ale <>art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 contravin prevederilor art. 21 alin. (1) si (2) si celor din art. 24 din Constitutie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, raportat la art. 11 alin. (1) si (2) si art. 20 alin. (1) din Constitutia Romaniei, iar, pe de alta parte, art. 85 alin. (1) teza finala din aceeasi ordonanta incalca prevederile art. 129 din Legea fundamentala.
Potrivit textelor de lege criticate, ordonanta procurorului de declarare a strainului ca indezirabil nu se motiveaza in ipoteza in care masura dispusa se intemeiaza pe ratiuni de siguranta nationala, iar motivele care au stat la baza luarii unei asemenea masuri nu i se aduc la cunostinta, ceea ce, in opinia autorului exceptiei, echivaleaza cu ingradirea accesului liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie. Ingradirea consta in aceea ca instanta investita cu solutionarea contestatiei impotriva respectivei ordonante "nu este in masura sa cenzureze legalitatea declararii ca indezirabil", controlul judecatoresc devenind astfel "strict formal, lipsit de continut". De asemenea, considera ca, in lipsa cunoasterii datelor si informatiilor ce au determinat luarea masurii, persoana declarata indezirabila nu are posibilitatea sa le dovedeasca netemeinicia sau sa propuna administrarea de probe pertinente, astfel ca se incalca si dreptul la aparare, prevazut de art. 24 din Constitutie, precum si principiul "egalitatii de arme", reglementat de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Cat priveste art. 85 alin. (1) din ordonanta, care stabileste caracterul definitiv si irevocabil al hotararii prin care s-a solutionat plangerea impotriva ordonantei de declarare a strainului ca indezirabil, se sustine ca este contrar prevederilor art. 129 din Constitutie, referitoare la folosirea cailor de atac.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Prevederile art. 83 alin. (3) si ale <>art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 permit accesul la justitie in conditiile in care, potrivit art. 53 alin. (1) din Constitutie, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans in cazul apararii securitatii nationale. De asemenea, nicio prevedere constitutionala sau conventionala nu stabileste principiul dublului grad de jurisdictie, accesul la justitie neincluzand si acest principiu. In consecinta, dispozitiile de lege criticate nu contravin normelor constitutionale si conventionale pretins a fi incalcate.
Potrivit dispozitiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata.
Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata, invocand, in acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie. In esenta, se arata ca dispozitiile legale criticate contin unele limitari de drepturi, care se impun insa pentru apararea sigurantei nationale si a ordinii publice, fiind in concordanta cu art. 31 alin. (3) si art. 53 din Constitutie, referitoare la dreptul la informatie si, respectiv, restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Mai mult, <>art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 nu contravine accesului liber la justitie, deoarece, in temeiul art. 85 alin. (1) din acelasi act normativ, ordonanta procurorului de declarare a strainului ca indezirabil poate fi atacata la Curtea de Apel Bucuresti. De asemenea, potrivit art. 129 din Constitutie, caile de atac pot fi exercitate in conditiile legii, legiuitorul putand opta "in mod suveran, in considerarea naturii, importantei si a particularitatilor diferitelor cauze supuse judecatii, cu privire la gradele de jurisdictie ce urmeaza a fi parcurse si cu privire la numarul si natura cailor de atac ce pot fi exercitate de partile interesate nemultumite".
Avocatul Poporului apreciaza ca textele de lege criticate sunt constitutionale. Acestea nu ingradesc dreptul de acces la instanta si nici nu aduc atingere garantiilor procesuale care conditioneaza un proces echitabil, intrucat accesul liber la justitie nu impune si accesul la toate structurile judecatoresti, la toate mijloacele de infaptuire a justitiei si nici la toate caile de atac prevazute pentru diferite cauze. Mai mult, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut in jurisprudenta sa (cauza Mouia contra Frantei) ca deciziile privind intrarea, sederea si expulzarea strainilor nu privesc drepturile si obligatiile civile ale reclamantului si nici acuzatii de natura penala, in sensul art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Cat priveste pretinsa neconstitutionalitate a textelor de lege criticate fata de art. 24 din Legea fundamentala, referitor la dreptul la aparare, se arata ca acestea nu afecteaza dreptul partilor de a fi asistate in tot cursul procesului de un avocat. De asemenea, <>art. 85 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 este in deplina concordanta cu art. 129 din Constitutie, dreptul la folosirea cailor de atac fiind exercitat numai in conditiile legii, in functie de modalitatile si conditiile reglementate de legiuitorul suveran.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, ca reprezentant al Ministerului Public, si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si <>Legea nr. 47/1992 , retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 83 alin. (3), art. 84 alin. (2) si ale <>art. 85 alin. (1) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, care au urmatorul cuprins:
Art. 83 alin. (3) - Declararea ca indezirabil: "(3) Procurorul se pronunta, prin ordonanta motivata, in termen de 5 zile de la primirea propunerii formulate in conditiile alin. (2) si, in cazul aprobarii acesteia, transmite ordonanta de declarare ca indezirabil la Autoritatea pentru straini pentru a fi pusa in executare. Atunci cand declararea strainului ca indezirabil se intemeiaza pe ratiuni de siguranta nationala, in continutul ordonantei nu vor fi mentionate motivele care stau la baza acestei decizii."
Art. 84 alin. (2) - Aducerea la cunostinta strainului a masurii de declarare ca indezirabil: "(2) Comunicarea datelor si informatiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala se poate face numai in conditiile stabilite si catre destinatarii in mod expres prevazuti de actele normative care reglementeaza regimul activitatilor referitoare la siguranta nationala si protejarea informatiilor clasificate. Asemenea date si informatii nu pot fi, sub nicio forma, direct sau indirect, aduse la cunostinta strainului declarat indezirabil."
Art. 85 alin. (1) teza finala - Contestarea ordonantei de declarare ca indezirabil a strainului: "(1) Hotararea este definitiva si irevocabila."
Autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) privind "Accesul liber la justitie", art. 24 - "Dreptul la aparare" si ale art. 129 - "Folosirea cailor de atac", precum si, prin raportarea la art. 11 alin. (1) si (2) - "Dreptul international si dreptul intern", art. 20 alin. (1) - "Tratatele internationale privind drepturile omului", nerespectarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil".
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
I. Dispozitiile art. 83 alin. (3) si ale <>art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania stabilesc, pentru ratiuni de siguranta nationala, interdictia aducerii la cunostinta strainului declarat persoana indezirabila a datelor si informatiilor ce au stat la baza acestei masuri, ceea ce, in opinia autorului exceptiei, contravine dreptului la aparare, drept fundamental consacrat de art. 24 din Constitutie, precum si principiului "egalitatii de arme", cuprins in art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand aceste sustineri si textele de lege criticate, Curtea constata ca <>art. 83 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania stabileste regula potrivit careia "procurorul se pronunta, prin ordonanta motivata", asupra propunerii formulate de Autoritatea pentru straini sau de alte institutii competente in domeniu, de declarare a strainului ca indezirabil si, doar in cazul in care "declararea strainului ca indezirabil se intemeiaza pe ratiuni de siguranta nationala, in continutul ordonantei nu vor fi mentionate motivele care stau la baza acestei decizii". Chiar si pentru aceasta ultima dispozitie, alin. (2) al art. 84, criticat, de asemenea, ca fiind neconstitutional, prevede ca datele si informatiile care au stat la baza unei astfel de decizii se comunica "numai in conditiile stabilite si catre destinatarii in mod expres prevazuti de actele normative care reglementeaza regimul activitatilor referitoare la siguranta nationala si protejarea informatiilor clasificate", ele neputand fi "sub nicio forma, direct sau indirect, aduse la cunostinta strainului declarat indezirabil". Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca, pentru ratiuni de siguranta nationala, dreptul la aparare poate fi restrans, atat timp cat este garantat accesul liber la justitie, astfel incat o instanta de judecata sa poata cunoaste si aprecia motivele pentru care autoritatile publice ale statului au dispus masurile concrete (Cauza Fitt impotriva Marii Britanii, 2000). Curtea Constitutionala constata, de asemenea, ca alin. (1) al art. 83 stabileste ca declararea ca indezirabil "constituie o masura administrativa de autoritate, dispusa impotriva unui strain care a desfasurat, desfasoara ori exista indicii temeinice ca intentioneaza sa desfasoare activitati de natura sa puna in pericol siguranta nationala sau ordinea publica". Or, din coroborarea dispozitiilor constitutionale ale art. 31 alin. (3), potrivit carora "Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze [...] securitatea nationala" cu cele ale art. 53 alin. (1) privind posibilitatea restrangerii, numai prin lege si daca se impune, pentru "[...] apararea securitatii nationale [...]", a exercitiului unui drept sau al unor libertati, rezulta ca dispozitiile art. 83 alin. (3) si ale <>art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 stabilesc chiar asemenea masuri specifice de protejare a securitatii nationale si a altor valori supreme consacrate in art. 1 din Legea fundamentala. De altfel, dreptul statelor de a-si proteja securitatea nationala prin masuri specifice, asupra carora au o marja larga de apreciere, este consacrat si unanim recunoscut la nivelul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis in mod constant, in lumina art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventie, ca statele au, "pe temeiul unui principiu de drept international public bine stabilit si fara prejudicierea angajamentelor asumate prin tratate internationale, inclusiv Conventia, dreptul de a controla intrarea, sederea si indepartarea nenationalilor de pe teritoriile lor" (Cauza Chahal impotriva Marii Britanii, Hotararea din 15 noiembrie 1996). Mai mult, paragraful 2 al art. 1 din acelasi protocol dispune ca garantiile procedurale in cazul expulzarilor de straini pot sa nu fie respectate atunci cand expulzarea este necesara in interesul ordinii publice sau se intemeiaza pe motive de securitate nationala. Curtea Constitutionala considera, de principiu, ca in cazul unor ratiuni imperioase de securitate nationala pot fi luate masuri de indepartare a strainilor de pe teritoriul statului, fara ca motivele concrete ale unei asemenea masuri sa-i fie aduse la cunostinta strainului. De altfel, ordonanta procurorului de declarare ca indezirabil a strainului contine suficiente elemente care sa-i confere acestuia posibilitatea de a-si formula apararile in justitie, in raport de mentiunile pe care le contine: "a desfasurat, desfasoara si exista indicii temeinice ca intentioneaza sa desfasoare activitati de natura sa puna in pericol securitatea nationala".
Curtea Constitutionala constata, de asemenea, ca prevederea cuprinsa in art. 84 alin. (2) din ordonanta de urgenta criticata, potrivit careia datele si informatiile pe care s-a intemeiat decizia de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala nu pot fi aduse la cunostinta strainului vizat de aceasta masura, nu-l priveaza de exercitarea, in conditiile legii, a dreptului de acces liber la justitie si a dreptului la aparare. Aceasta, deoarece, potrivit art. 85 din actul normativ criticat, ordonanta de declarare a strainului ca indezirabil poate fi atacata la Curtea de Apel Bucuresti. Or, prezenta exceptie de neconstitutionalitate a fost ridicata tocmai in fata acestei instante de judecata, autorul sau beneficiind, asadar, de toate garantiile procesuale specifice unui proces echitabil intr-o societate democratica.
Critica autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prin care sustine ca art. 83 alin. (3) din ordonanta ingradeste accesul liber la justitie, prin aceea ca, neavand posibilitatea sa cunoasca motivele ce au stat la baza luarii masurii de declarare ca indezirabil, "instanta nu este in masura sa cenzureze legalitatea declararii ca indezirabil", controlul judecatoresc fiind "unul strict formal", este neintemeiata, intrucat, potrivit art. 84 alin. (2) din aceeasi ordonanta, interdictia mentionata in text il vizeaza doar pe strainul declarat indezirabil, nu si instanta de judecata. De altfel, nimic nu-l impiedica pe strain ca in fata instantei sa-si prezinte si sa-si sustina considerentele care pledeaza impotriva masurii de indepartare de pe teritoriul statului. Codul de procedura civila reglementeaza modalitatea de propunere, incuviintare si administrare a probelor, precum si principiul potrivit caruia instanta solutioneaza o cauza in baza propriei sale convingeri, formata cu luarea in considerare a ansamblului de probe administrate.
II. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a <>art. 85 alin. (1) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 , potrivit careia, prin conferirea caracterului definitiv si irevocabil al hotararii prin care s-a solutionat plangerea impotriva ordonantei procurorului de declarare a strainului ca indezirabil, se incalca principiul dublului grad de jurisdictie, astfel cum acesta rezulta din prevederile art. 129 din Constitutie referitoare la folosirea cailor de atac, Curtea constata ca este neintemeiata. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege, legiuitorul fiind suveran ca, pentru situatii diferite, in mod obiectiv si rational, sa instituie reguli de procedura speciale, fara a incalca astfel drepturile constitutionale ale partilor. Necesitatea solutionarii cu celeritate a cauzelor privind statutul strainilor sau al refugiatilor izvoraste din specificul acestor litigii si justifica, totodata, adoptarea unor norme speciale de procedura in ceea ce priveste caile legale de atac sau termenele in care acestea se pot exercita sau trebuie solutionate. Mai mult, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca accesul liber la justitie nu echivaleaza cu parcurgerea tuturor etapelor procedurale existente la un moment dat in dreptul intern. De altfel, nicio prevedere din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu instituie obligativitatea dublului grad de jurisdictie intr-o altfel de procedura decat in materie penala.
Cat priveste invocarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea constata ca, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Lupsa impotriva Romaniei, 2006), dispozitiile acestui text, fiind aplicabile drepturilor si obligatiilor civile ale reclamantului sau acuzatiilor de natura penala, nu privesc si "deciziile privind intrarea, sederea si expulzarea strainilor", astfel ca nu sunt incidente in cauza.
III. In sprijinul argumentelor formulate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia invoca deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntate in cauza Lupsa impotriva Romaniei, 2006, respectiv cauza Kaya impotriva Romaniei, 2006, prin care statul roman a fost condamnat pentru incalcarea art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind "Dreptul la respectarea vietii private si de familie", precum si a art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventie, referitor la "Garantii procedurale in cazul expulzarilor de straini".
Curtea Constitutionala retine ca litigiile deduse judecatii instantei europene de contencios al drepturilor omului priveau procedura de declarare a strainului ca indezirabil, prevazuta de dispozitiile <>art. 81-85 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania. Analizand atat textele de lege aplicabile, cat si circumstantele de fapt specifice spetelor, Curtea Europeana a Drepturilor Omului "acorda importanta faptului ca Curtea de Apel Bucuresti s-a limitat la un examen pur formal al hotararii Parchetului. In aceasta privinta, ea constata ca Parchetul nu a oferit Curtii de Apel nicio precizare in privinta faptelor atribuite reclamantului si ca aceasta din urma nu a mers dincolo de afirmatiile Parchetului pentru a verifica daca reclamantul prezenta intr-adevar un pericol pentru siguranta nationala sau pentru ordinea publica." Intrucat reclamantii nu au beneficiat nici in fata autoritatilor administrative, nici in fata Curtii de Apel Bucuresti de gradul minim de protectie impotriva arbitrariului autoritatilor, Curtea Europeana a conchis ca ingerinta in viata lor privata nu era prevazuta de o "lege" care sa raspunda cerintelor Conventiei si, in consecinta, a declarat incalcarea art. 8 din aceasta.
Curtea Constitutionala retine ca, spre deosebire de instanta europeana, ea nu procedeaza la examinarea in fond a elementelor de fapt ce au generat cauza, atunci cand este investita cu solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate. Atributii precum interpretarea si aplicarea corecta a legii revin in exclusivitate instantelor de judecata, care, de asemenea, sunt investite, potrivit legii, cu solutionarea cailor de atac impotriva unor acte administrative ori jurisdictionale pretins a fi nelegale. Ar fi contrar ratiunii si competentei legale ale Curtii Constitutionale ca ea sa exercite atributii de control in ceea ce priveste legalitatea actelor si a masurilor procedurale adoptate de un organ sau o autoritate publica, precum si asupra interpretarii si aplicarii legilor de catre instantele de drept comun. Asa fiind, Curtea Constitutionala nu poate retine astfel de critici cu prilejul examinarii si solutionarii unei exceptii de neconstitutionalitate.
Mai mult, chiar in cuprinsul notelor scrise formulate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate si depuse la dosarul cauzei, autorul acesteia afirma ca "tocmai din analizarea modului in care autoritatile romane au inteles sa aplice si sa interpreteze art. 83 alin. (3), art. 84 alin. (2) si <>art. 85 alin. (1) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 a concluzionat Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca acestea produc o violare a art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a art. 1 din Protocolul nr. 7 al aceleiasi conventii", precum si ca "neincluderea in cuprinsul ordonantei prin care procurorul declara indezirabila o persoana pe teritoriul Romaniei a motivelor ce au stat la baza a fost interpretata si aplicata de Ministerul Public ca o exonerare de obligatia de a motiva o astfel de decizie."
Fata de aceste sustineri, Curtea considera ca atat interpretarea continutului unor norme juridice, ca faza indispensabila procesului de aplicare a legii la situatiile de fapt deduse judecatii, cat si aprecierea, in speta, a legalitatii activitatii desfasurate de organele abilitate in domeniu sunt de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
Asa cum s-a aratat, textele de lege criticate ca fiind neconstitutionale nu prevad in terminis interdictia accesului la datele si informatiile ce au stat la baza deciziei de declarare a strainului ca indezirabil in ceea ce priveste instanta de judecata competenta a solutiona contestatia impotriva ordonantei procurorului, ci ea se refera exclusiv la strainul vizat de masura in cauza. Curtea constata, in acest sens, ca, potrivit <>Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, judecatorul are acces la documente pe diferite niveluri de secretizare, in conditiile si cu respectarea procedurilor specifice stabilite prin acest act normativ. Prin urmare, prin aplicarea corecta a legislatiei in materie, exercitarea efectiva si concreta a dreptului de acces liber la instanta si a dreptului la aparare este asigurata potrivit exigentelor normelor constitutionale si conventionale invocate, riscul de arbitrariu din partea autoritatilor administrative fiind, totodata, inlaturat.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 alin. (3), art. 84 alin. (2) si ale <>art. 85 alin. (1) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, exceptie ridicata de Andreica Ogutcu Mahmut in Dosarul nr. 1.568/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 31 octombrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII
CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
