Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 76 din 6 martie 2001  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 131 din Codul muncii si ale Legii nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 76 din 6 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 din Codul muncii si ale Legii nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 152 din 28 martie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131 din Codul muncii şi ale Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Teodor Mihai Alexa în Dosarul nr. 8.254/C/2000 al Tribunalului Timis - Secţia civilã.
La apelul nominal este prezent autorul exceptiei. Lipseşte Societatea Comercialã "Luxten Lighting Company" - S.A. din Timişoara, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei considera ca art. 131 din Codul muncii contravine art. 38 alin. (5) din Constituţie prin aceea ca nu precizeazã obligativitatea respectãrii prevederilor contractului colectiv de munca. De asemenea, se apreciazã ca <>Legea nr. 168/1999 este neconstitutionala "prin omisiune", întrucât nu reglementeazã modul de soluţionare a cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecata la data intrãrii ei în vigoare, 1 ianuarie 2000. În aceste condiţii autorul exceptiei precizeazã ca, deşi litigiul sau de munca nu a fost judecat de un complet constituit potrivit noii reglementãri legale, deoarece tribunalele muncii nu au fost înfiinţate, totuşi exercitarea cãilor de atac a fost supusã acestor reglementãri. În final se solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate. Se arata ca raportarea art. 131 din Codul muncii la art. 38 alin. (5) din Constituţie este neîntemeiatã, deoarece, chiar dacã acest text de lege nu instituie, nu mai puţin el nici nu interzice acordarea, în condiţiile convenţiilor colective de munca, a preavizului în cazul desfacerii contractului individual de munca. Referitor la critica de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 168/1999 se apreciazã, de asemenea, ca şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece dispoziţii tranzitorii pentru judecarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecata sunt cuprinse în <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 . În legatura cu exercitarea cãilor de atac în condiţiile dispoziţiilor <>Legii nr. 168/1999 se considera ca aceste dispoziţii sunt norme procedurale a cãror stabilire este de competenta exclusiva a legiuitorului. În ceea ce priveşte toate celelalte sustineri ale autorului exceptiei se apreciazã ca sunt probleme de aplicare a legii, care exced competentei Curţii Constituţionale.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 decembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 8.254/C/2000, Tribunalul Timis - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131 din Codul muncii şi ale Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Teodor Mihai Alexa într-un proces având ca obiect contestaţia la decizia de desfacere a contractului de munca.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 131 din Codul muncii contravin prevederilor art. 38 alin. (5) din Constituţie, referitoare la obligativitatea convenţiilor colective, întrucât nu prevãd procedura şi reglementãrile legale aplicabile în privinta acordãrii obligatorii a preavizului în cazul desfacerii contractului de munca pentru reducere de personal, respectiv nu precizeazã obligativitatea respectãrii prevederilor contractului colectiv de munca. În ceea ce priveşte <>Legea nr. 168/1999 autorul exceptiei susţine ca în aceasta lege s-a prevãzut intrarea ei în vigoare la data de 1 ianuarie 2000, dar nu s-a reglementat în nici un fel modul de judecare a cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecata la acea data. Aceasta omisiune de reglementare, se arata în motivarea exceptiei, a creat posibilitatea arbitrarului, asa cum s-a întâmplat şi în cauza în care este implicat autorul exceptiei, litigiul sau nefiind soluţionat de un complet de judecata format în conformitate cu noile reglementãri legale; în schimb, exercitarea cãilor de atac a fost supusã acestor reglementãri, incalcandu-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Timis - Secţia civilã, exprimandu-şi opinia, arata ca în privinta constituţionalitãţii art. 131 din Codul muncii Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 7/1999, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã într-o alta cauza, iar <>Legea nr. 168/1999 în ansamblul ei nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata sub nici un aspect. În acest sens se arata ca art. 131 din Codul muncii instituie mãsuri de protecţie a salariatului cãruia i se desface contractul de munca din initiativa angajatorului pentru motive prevãzute în art. 130 alin. 1 lit. a)-f) din Codul muncii, iar dispoziţiile sale referitoare la acordarea preavizului sau la plata salariului cuvenit pe 15 zile se completeazã în mod corespunzãtor prin prevederile contractului colectiv de munca. De altfel, asupra constituţionalitãţii art. 131 din Codul muncii Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 7/1999, a statuat ca aceste dispoziţii legale sunt conforme prevederilor constituţionale ale art. 38 alin. (1) şi (2), acele constatãri fiind valabile şi în ceea ce priveşte raportarea la alin. (5) al aceluiaşi articol. Referitor la <>Legea nr. 168/1999 se arata ca prin aceasta se stabilesc norme de procedura specifice soluţionãrii conflictelor de munca, iar acestea sunt de imediata aplicare şi nu contravin principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. Problema cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecata la data intrãrii în vigoare a legii este reglementatã prin <>art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã. Se invoca şi deciziile nr. 45/1999 şi nr. 38/1998 ale Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie, în primul rând, dispoziţiile <>art. 131 din Codul muncii (Legea nr. 10/1972 , publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificãrile ulterioare). Aceste dispoziţii legale au urmãtorul conţinut: "(1) În cazurile de desfacere a contractului de munca pentru motivele prevãzute în art. 130 alin. (1) lit. a)-f), unitatea va acorda persoanei al carei contract de munca a fost desfãcut un preaviz de 15 zile lucrãtoare. În perioada preavizului, aceasta persoana este obligatã sa continue activitatea potrivit programului de lucru.
(2) În cazul în care unei persoane i se desface contractul de munca fãrã ca unitatea sa o încunoştinţeze din timp despre aceasta mãsura - neacordandu-i preavizul de 15 zile lucrãtoare - aceasta persoana are dreptul sa primeascã, la desfacerea contractului de munca, o indemnizaţie egala cu salariul tarifar de încadrare pe o jumãtate de luna."
De asemenea, sunt considerate ca fiind neconstituţionale şi dispoziţiile <>Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.
Prevederile constituţionale invocate în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate sunt urmãtoarele:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 38 alin. (5): "Dreptul la negocieri colective în materie de munca şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."
I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii în raport cu prevederile art. 38 alin. (5) din Constituţie, referitoare la caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, Curtea constata ca nu poate fi primitã critica formulatã de autorul exceptiei. Textul de lege criticat nu reglementeazã, dar nici nu interzice aplicarea prevederilor suplimentare din convenţiile colective referitoare la condiţiile de acordare a preavizului. În aceasta privinta dispoziţiile Codului muncii se intregesc în mod corespunzãtor prin reglementãrile cuprinse în <>Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998. Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din aceasta lege, "Contractul colectiv de munca este convenţia încheiatã între patron sau organizaţia patronala, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevãzut de lege, de cealaltã parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de munca, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de munca". În alin. (2) al art. 7 din aceeaşi lege se prevede: "Contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea pãrţilor"; iar alin. (4) al art. 8 dispune ca "La încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal".
Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii prin Decizia nr. 7 din 4 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, dar în acea cauza excepţia de neconstituţionalitate a fost examinata în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, respingandu-se excepţia prin care se sustinea absenta reglementãrii cãilor de atac impotriva înştiinţãrii fãcute de angajator privind intenţia de a desface contractul de munca.
II. Nu poate fi primitã nici excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie intemeiata pe critica absentei reglementãrii modului de soluţionare a litigiilor aflate pe rolul instanţelor de judecata. În realitate asemenea reglementãri sunt cuprinse în <>art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, potrivit cãrora "Cauzele care au ca obiect judecarea în fond a unor litigii de munca, aflate pe rolul judecãtoriilor, vor fi trecute la completele care judeca conflictele de munca şi litigiile de munca din cadrul judecãtoriei respective, imediat dupã înfiinţarea acestora.
Apelurile declarate pana la data infiintarii noilor instanţe, precum şi cele aflate în curs de judecata vor fi soluţionate de instanţele legal sesizate.
Recursurile declarate sau aflate în curs de judecata vor fi trecute la secţiile care judeca conflicte de munca şi litigii de munca din cadrul tribunalelor".
Aceste reglementãri legale nu instituie un tratament juridic diferit pentru cetãţenii aflaţi în situaţii identice şi nu prevãd privilegii sau mãsuri discriminatorii, nefiind astfel contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
De altfel, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 , referitoare la exercitarea cãilor de atac, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii, retinand ca aceste dispoziţii sunt de natura procedurala, iar stabilirea lor, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, este data în competenta exclusiva a legiuitorului. Astfel sunt, de exemplu, Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, sau Decizia nr. 257 din 5 decembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 21 decembrie 2000.
În sfârşit, susţinerile autorului exceptiei referitoare la modul de judecare şi soluţionare a litigiului în care este parte nu reprezintã probleme de constitutionalitate, ci probleme de aplicare a legii, ceea ce excede obiectului controlului de constitutionalitate, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 131 din Codul muncii şi ale Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Teodor Mihai Alexa în Dosarul nr. 8.254/C/2000 al Tribunalului Timis - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 martie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016