Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Tantas Mihai impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 81 din 15 iulie 1996 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 15 aprilie 1997, concluziile pãrţilor fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 22 aprilie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 81 din 15 iulie 1996, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 şi 2 din Codul penal, invocatã de Tantas Mihai în Dosarul nr. 1.142/1995 al Tribunalului Maramures. Pentru a pronunţa aceasta decizie, s-a reţinut ca, prin art. 258 alin. 1 din Codul penal, dispoziţiile referitoare la noţiunea de funcţionar au fost extinse şi la cea de alţi salariaţi din cadrul organizaţiilor prevãzute la art. 145 din Codul penal, iar prin alin. 2 al aceluiaşi articol, dispoziţiile art. 254, 256 şi 257 din Codul penal au fost extinse şi la salariaţii societãţilor comerciale cu capital privat, la administratorii şi la cenzorii acestora; în legatura cu notiunile de funcţionar şi alţi salariaţi, s-a reţinut ca acestea au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea a statuat în mod constant ca reglementãrile referitoare la aceste notiuni, inclusiv cele legate de infracţiunile sãvârşite de funcţionari, sunt de nivelul legii, astfel încât ele nu pot fi neconstituţionale, întrucât nu incalca o prevedere expresã a Constituţiei; de asemenea, s-a mai reţinut ca, în ceea ce priveşte noţiunea de funcţionar, în conformitate cu art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituţie, statutul funcţionarului public se reglementeazã prin lege organicã, deci conceptul de funcţionar este de domeniul legii şi nu al Constituţiei, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 35 din 27 aprilie 1994, definitiva.
Impotriva acestei decizii, Tantas Mihai a declarat recurs, invocand urmãtoarele motive:
- soluţia s-a întemeiat numai pe punctul de vedere al Guvernului, întrucât cele doua Camere ale Parlamentului nu le-au comunicat;
- completul de fond a avut în vedere "analogii, extinderi, cutume sau practici judiciare", deşi, în speta, nu erau aplicabile, deoarece la elaborarea Codului penal nu existau societãţi private;
- în decizie se face referire la statutul funcţionarului public şi nu la cel al funcţionarului unei societãţi private, fãcându-se abstractie ca şi în considerente se recunoaşte ca însuşi conceptul de funcţionar public este în afarã Constituţiei, deci neconstitutional;
- un funcţionar al unei societãţi comerciale cu capital privat nu poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mitã.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 258 alin. 1 şi 2 din Codul penal, raportate la dispoziţiile Constituţiei, şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Prima critica, referitoare la lipsa opiniei celor doua Camere ale Parlamentului, nu este fondatã, pentru ca aceasta nu este de natura sa atragã dupã sine netemeinicia deciziei. Curtea Constituţionalã este obligatã sa solicite, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere al celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului, autoritãţi care nu au obligaţia de a le comunica, textul citat având caracter supletiv. Dacã, în cauza, numai Guvernul şi-a comunicat opinia, acest lucru nu înseamnã ca decizia pronunţatã are ca unic temei acest document, lipsa punctelor de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului neavând nici o consecinta asupra soluţiei.
Al doilea motiv de recurs, prin care se susţine ca la pronunţarea soluţiei s-au avut în vedere dispoziţiile vechiului Cod penal, deşi la data elaborãrii lui nu existau societãţi comerciale cu capital privat, este, de asemenea, neîntemeiat. Într-adevãr, prevederile art. 258 alin. 1 şi 2 din Codul penal au fost modificate de Parlament prin Legea nr. 65 din 8 iulie 1992, în vederea combaterii coruptiei în orice domeniu s-ar manifesta aceasta, astfel cum în mod întemeiat s-a reţinut prin decizia atacatã, noile prevederi statornicind ca: "Dispoziţiile art. 254, 256 şi 257 privitoare la funcţionari se aplica şi salariaţilor din cadrul societãţilor comerciale cu capital privat, precum şi administratorilor şi cenzorilor acestora". Ulterior, prin Legea nr. 140/1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, Codul penal a fost din nou modificat, prevãzându-se ca dispoziţiile art. 246-250, care incrimineaza abuzul şi neglijenţa în serviciu, sãvârşite de functionarii publici, se aplica şi celorlalţi funcţionari.
Nici susţinerea potrivit cãreia în decizie se face referire la statutul funcţionarului public şi nu la cel al funcţionarului unei societãţi private, ca în cazul sau, nu poate fi primitã. Completul de fond a constatat ca, în legatura cu notiunile de funcţionar şi alţi salariaţi, folosite în conţinutul unor dispoziţii ale legii penale, prin Decizia nr. 35 din 27 aprilie 1994, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 108 din 9 noiembrie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994, şi prin Decizia nr. 38 din 27 aprilie 1994, definitiva prin Decizia nr. 11 din 25 ianuarie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 februarie 1995, Curtea Constituţionalã a statuat ca reglementãrile referitoare la aceste notiuni sunt de nivelul legii şi nu de nivel constituţional. S-a reţinut astfel ca, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementeazã prin lege organicã, situaţie în care, pe cale de consecinta, conceptul general de funcţionar nu poate fi de nivel constituţional. Întrucât, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, şi deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii constante a Curţii, în mod întemeiat, la judecata în fond, excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata.
De asemenea, nici ultimul motiv de recurs, potrivit cãruia un funcţionar al unei societãţi comerciale cu capital privat nu poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mitã, nu este fondat. Se constata ca, în realitate, recurentul nu contesta constituţionalitatea art. 254 din Codul penal privind infracţiunea de luare de mitã pentru care a fost trimis în judecata, ci se referã exclusiv la aprecierea calitãţii de funcţionar. În aceasta situaţie, se retine ca nu se invoca o problema de ordin constituţional, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, care este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Fata de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c), ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Tantas Mihai impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 81 din 15 iulie 1996 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 22 aprilie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
