Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 76 din 20 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 3 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Asociaţia Nationala a Societãţilor de Valori Mobiliare în Dosarul nr. 1.137/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2), invocand în acest sens şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie (deciziile nr. 150/2002 şi nr. 160/2002).
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.137/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Asociaţia Nationala a Societãţilor de Valori Mobiliare într-o cauza având ca obiect suspendarea executãrii silite începute în baza unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul exceptiei susţine ca i-au fost incalcate drepturile constituţionale "prin stabilirea de cãtre instanta de judecata a doua cauţiuni pentru aceeaşi cauza, una în vederea soluţionãrii cererii de suspendare provizorie a executãrii silite şi a doua cauţiune pentru soluţionarea cererii de suspendare pe fondul acesteia, formulatã în temeiul art. 300 din Codul de procedura civilã". De asemenea, apreciazã ca stabilirea, prin dispoziţiile legale criticate, a doua cauţiuni incalca şi dreptul de proprietate garantat de art. 41 din Constituţie, "conducand la ideea dublei impuneri", iar neprecizarea de cãtre legiuitor a unei cauţiuni fixe sau a unui procent aduce atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã considera ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale şi, ca atare, excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca susţinerile autorului referitoare la cuantumul cauţiunii stabilite în speta nu reprezintã o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a textului legal criticat. Pe de alta parte, textele criticate trebuie analizate în contextul reglementãrii unitare conţinute de art. 403 din Codul de procedura civilã, reglementare conceputã cu respectarea prevederilor constituţionale referitoare la realizarea drepturilor în justiţie. Astfel, potrivit alin. 3 al art. 403 din Codul de procedura civilã, partea interesatã are posibilitatea sa atace încheierea data asupra suspendãrii executãrii, realizandu-se astfel un tratament juridic egal pentru cei interesaţi în exercitarea dreptului de a se adresa justiţiei atât în ceea ce priveşte încuviinţarea suspendãrii executãrii silite, cat şi pentru controlul judecãtoresc al soluţiei pronunţate. Cu privire la alin. 4 al art. 403 din Codul de procedura civilã, apreciazã ca acesta consacra o soluţie fireasca, în concordanta cu necesitatea respectãrii drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale pãrţilor, suspendarea executãrii pe calea ordonanţei preşedinţiale având caracter provizoriu şi putând fi luatã numai în cazuri urgente de cãtre preşedintele instanţei.
Pe de alta parte, Guvernul apreciazã ca stabilirea cauţiunii reprezintã o garanţie în favoarea creditorului, având şi o funcţie de prevenire a exercitãrii abuzive a unor drepturi procesuale şi a tergiversarii executãrii unor obligaţii stabilite prin titlu executoriu.
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, pentru considerentele arãtate în deciziile nr. 150/2002 şi nr. 160/2002 ale Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 156 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având urmãtorul conţinut: "Pana la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanta competenta poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanta, în afarã de cazul în care legea dispune altfel. [...] În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executãrii pe cale de ordonanta preşedinţialã, pana la soluţionarea de cãtre instanta a cererii de suspendare prevãzute de prezentul articol."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate prevãd obligativitatea depunerii unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanta, în cazul suspendãrii executãrii silite. Aceste prevederi trebuie apreciate în raport cu întregul sistem de garanţii procedurale instituite de lege pentru asigurarea posibilitatii debitorului de a se apara prin mijloace judiciare.
În acest sens, judecãtorul nu are libertatea de a stabili cauţiuni exorbitante, chiar dacã legea nu stabileşte anumite limite, dat fiind ca un eventual abuz în acest sens poate fi sancţionat prin exercitarea de cãtre debitor a cãilor de atac prevãzute de lege. Astfel, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civilã, încheierea de soluţionare a cererii de suspendare poate fi atacatã cu recurs, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie.
Cu privire la dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civilã, Curtea constata ca nici acestea nu contravin prevederilor constituţionale, deoarece mãsura suspendãrii executãrii pe calea ordonanţei preşedinţiale are caracter vremelnic şi poate fi luatã numai în cazuri urgente de cãtre preşedintele instanţei.
Totodatã, Curtea constata ca s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã prin Decizia nr. 150 din 9 mai 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate invocatã. Neintervenind elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Asociaţia Nationala a Societãţilor de Valori Mobiliare în Dosarul nr. 1.137/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
