Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Maftei şi Marian Maftei în Dosarul nr. 6.885/121/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.636D/2010.
La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.828D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marius-Grigore Popescu în Dosarul nr. 2.167/109/2010 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei Marius-Grigore Popescu, care aratã cã renunţã la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate. Lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã nu este posibilã renunţarea la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece aceasta este o excepţie de ordine publicã, soluţionarea acesteia fiind de interes general.
Curtea, deliberând, respinge cererea de renunţare formulatã, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã, legal sesizatã, procedeazã la examinarea constituţionalitãţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedurã civilã referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (...)".
Având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.636D/2010 şi nr. 3.828D/2010 au obiect identic, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorul excepţiei prezent aratã cã este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.828D/2010 la Dosarul nr. 3.636D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care lasã la aprecierea instanţei constituţionale soluţionarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 august 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.885/121/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Adrian Maftei şi Marian Maftei cu ocazia soluţionãrii recursurilor împotriva unei încheieri prin care au fost respinse ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar.
Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.167/109/2010, Tribunalul Argeş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Marius-Grigore Popescu cu ocazia soluţionãrii unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, întrucât exclud din rândul persoanelor arestate preventiv care pot cere liberarea provizorie sub control judiciar pe cele cercetate pentru infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, în condiţiile în care Constituţia nu face vorbire de nicio limitare.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã şi Tribunalul Argeş - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorii excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins: "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor sãvârşite din culpã, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depãşeşte 18 ani."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (10) potrivit cãrora persoana arestatã preventiv are dreptul sã cearã punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora orice persoanã arestatã sau deţinutã are dreptul de a fi judecatã într-un termen rezonabil ori eliberatã în cursul procedurii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 521 din 9 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, pentru motivele acolo arãtate, reţinând cã textul de lege criticat nu contravine art. 23 alin. (10) din Constituţie şi nici art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu împiedicã persoana arestatã preventiv sã cearã punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Acest drept îi este, de altfel, recunoscut inculpatului arestat preventiv prin art. 160^2 din acelaşi cod, care prevede cã "în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune". Condiţiile de acordare a acestei liberãri provizorii sub control judiciar sunt stabilite însã de art. 160^2 din Codul de procedurã penalã, în temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", şi, prin urmare, sunt conforme Constituţiei. Dreptul de a cere luarea unei asemenea mãsuri procesuale se poate exercita numai în condiţiile prevãzute de lege, în speţã de Codul de procedurã penalã, fiind atributul legiuitorului sã le stabileascã.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 30 din 18 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 15 februarie 2011.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Maftei şi Marian Maftei în Dosarul nr. 6.885/121/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã şi de Marius-Grigore Popescu în Dosarul nr. 2.167/109/2010 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
