Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 754 din 18 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare si art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 717 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi <>art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, excepţie ridicatã de Simion Lincã în Dosarul nr. 10.367/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei şi pentru partea Ministerul Apãrãrii rãspunde doamna Graţiela Pãunescu, consilier juridic cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia, sens în care depune la dosar şi note scrise.
Reprezentantul Ministerului Apãrãrii pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului referitor la prezumţia de nevinovãţie şi nici celui consacrat de art. 16 din Legea fundamentalã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece suspendarea din funcţie sau punerea la dispoziţie nu constituie o discriminare în raport cu cadrele militare în activitate şi care nu sunt implicate într-o acţiune penalã. De asemenea, aceste mãsuri nu constituie eo ipso un verdict de culpabilitate, ci sunt mãsuri limitate în timp şi antrenate de necesitatea instrucţiei penale. Norma constituţionalã consacratã de art. 53 permite astfel restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, iar textele criticate se circumscriu acestor exigenţe. În sfârşit, comparaţia cu celelalte categorii socioprofesionale nu poate fi primitã, deoarece nu a fost invocatã cu prilejul ridicãrii excepţiei la instanţa de drept comun şi, de altfel, o asemenea argumentare nu are legãturã cu soluţionarea cauzei.
În replicã, autorul excepţiei solicitã reprezentantului Ministerului Public sã defineascã celelalte categorii socioprofesionale la care a fãcut trimitere în contrrgumentare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 10.367/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi <>art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, excepţie ridicatã de Simion Lincã în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (3) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi la ocuparea funcţiilor şi demnitãţilor publice, ale art. 22 alin. (2) referitoare la interzicerea tratamentului inuman ori degradant, ale art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi la stabilirea pedepselor prin lege, ale art. 41 alin. (1) referitoare la libertatea alegerii profesiei, ale art. 47 alin. (1) referitoare la obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 11 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitoare la prezumţia de nevinovãţie.
Autorul excepţiei susţine cã textele legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale enunţate, deoarece, înainte de stabilirea cu certitudine a vinovãţiei printr-o hotãrâre judecãtoreascã, persoanele în cauzã sunt eliberate din funcţie, nu au posibilitatea efectivã de a participa la un concurs pentru ocuparea unei funcţii, alta decât cea pentru care a fost pus la dispoziţie, şi se aflã în situaţia de a li se diminua veniturile. De asemenea, este de neînţeles de ce nu i se aplicã pe lângã coeficientul de ierarhizare minim al soldei de funcţie corespunzãtor gradului şi celelalte sporuri prevãzute de lege, cum ar fi solda de merit, spor pentru condiţii vãtãmãtoare, indemnizaţia de specialist de clasã şi spor de activitãţi excepţionale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul poate dispune cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi dacã situaţiile deosebite o impun.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia dispoziţiile legale invocate aduc atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor nu poate fi primitã, întrucât prevederile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor ce se aflã în situaţiile prevãzute de ipoteza normelor. De asemenea, potrivit art. 53 din Constituţie se poate recurge la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. Astfel, suspendarea din funcţie ca urmare a arestãrii preventive ori punerea la dispoziţie a cadrelor militare, când este vorba de cercetarea şi judecarea în stare de libertate, cu consecinţa lipsei ori a diminuãrii la minimum a unor drepturi, nu poate fi consideratã ca fiind o încãlcare a egalitãţii în drepturi ori a egalitãţii de şanse, de vreme ce luarea unor asemenea mãsuri a fost determinatã de o situaţie de anormalitate pentru apãrarea ordinii, a moralei publice şi pentru desfãşurarea instrucţiei penale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplicã uniform tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza normei juridice. De asemenea, instituirea unor reguli în cazul suspendãrii din funcţie sau punerii la dispoziţie a cadrelor militare reprezintã o mãsurã de restrângere a exerciţiului unor drepturi stabilite prin lege, în conformitate cu prevederile art. 53 din Constituţie, pentru desfãşurarea instrucţiei penale.
Dispoziţiile art. 16 alin. (3), ale art. 22 alin. (2), ale art. 41 alin. (1) şi art. 47 alin. (1) nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 89 din Legea nr. 80/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, şi <>art. 55 din Legea nr. 138/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 89 din Legea nr. 80/1995 : "Hotãrârea privind menţinerea în activitate a cadrelor militare pentru care s-a început urmãrirea penalã sau care sunt trimise în judecata instanţelor militare se ia dupã soluţionarea cauzei de cãtre parchetul militar ori de cãtre instanţa de judecatã militarã.
În acest interval de timp ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii arestaţi se suspendã din funcţie, iar cei care sunt cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate sau eliberaţi pe cauţiune se pun la dispoziţie. Pe timpul suspendãrii din funcţie, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii nu beneficiazã de nici un drept de la Ministerul Apãrãrii Naţionale. Cei puşi la dispoziţie îndeplinesc atribuţiile stabilite de comandanţii unitãţilor din care fac parte şi beneficiazã de drepturile bãneşti corespunzãtoare gradului pe care îl au, la minimum.
Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii condamnaţi, care anterior au fost suspendaţi din funcţii, se trec în rezervã începând cu data suspendãrii.
În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã ori achitarea, aceştia vor fi repuşi în toate drepturile avute la data suspendãrii din funcţie, respectiv a punerii la dispoziţie.
Repunerea în drepturi se poate dispune şi în cazul încetãrii urmãririi penale ori a procesului penal.";
- <>Art. 55 din Legea nr. 138/1999 : "(1)Cadrele militare în activitate cercetate şi judecate în stare de libertate sau eliberate pe cauţiune - puse la dispoziţie - beneficiazã de coeficienţii de ierarhizare minimi ai soldei de funcţie corespunzãtori gradelor pe care le au, de solda de grad şi de gradaţiile la care au dreptul, precum şi de indemnizaţia de dispozitiv, pânã la definitivarea situaţiei.
(2) Cadrelor militare în activitate arestate le înceteazã plata drepturilor bãneşti începând cu data suspendãrii.
(3) În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã ori achitarea, precum şi în cazul încetãrii urmãririi penale ori a procesului penal, militarii prevãzuţi la alin. (1) şi (2) vor fi repuşi în toate drepturile bãneşti avute la data punerii la dispoziţie, respectiv a suspendãrii.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplicã în mod corespunzãtor şi celorlalte categorii de militari aflaţi în situaţii similare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã unele dintre dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin <>Decizia nr. 187 din 6 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 . Cu acel prilej s-a statuat cã toate legile speciale de reglementare a statutului persoanelor care îndeplinesc funcţii publice ori de interes public prevãd obligativitatea sau posibilitatea suspendãrii din funcţie a persoanei faţã de care s-a început urmãrirea penalã, a fost arestatã sau trimisã în judecatã. Instanţa de contencios constituţional nu ar putea cenzura dreptul legiuitorului de a stabili care este cuantumul indemnizaţiei cuvenite fãrã a încãlca principiul separaţiei puterilor în stat. De asemenea, suspendarea, punerea la dispoziţie şi reducerea cuantumului indemnizaţiei nu încalcã prezumţia de nevinovãţie, întrucât nu vizeazã fondul rãspunderii pentru fapta imputatã, nu prejudecã vinovãţia, ci constituie mãsuri preventive, justificate de necesitatea împiedicãrii sãvârşirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectã a atribuţiilor ce revin funcţiei respective şi de asigurarea încrederii în persoana care ocupã acea funcţie.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru aceleaşi considerente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 din Legea nr. 138/1999 urmeazã a fi respinsã, întrucât sub aspectele criticate textele legale nu cuprind reglementãri diferite.
Referitor la susţinerea potrivit cãreia <>art. 89 din Legea nr. 80/1995 şi <>art. 55 din Legea nr. 138/1999 contravin art. 53 din Constituţie, Curtea constatã cã drepturile şi libertãţile fundamentale consacrate de Constituţie şi Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu sunt absolute, ele putând fi supuse anumitor limitãri, ingerinţe ori restricţii din partea autoritãţilor. Însã, ingerinţa trebuie sã fie prevãzutã de lege, sã urmãreascã un scop legitim, sã aparã ca necesarã într-o societate democraticã şi sã fie proporţionalã cu scopul urmãrit. Fãrã îndoialã cã sub acest aspect statul este ţinut de îndeplinirea anumitor obligaţii pozitive (luarea unor mãsuri care sã asigure exercitarea drepturilor în conformitate cu scopurile Convenţiei) şi negative (abţinerea de la a exercita anumite ingerinţe).
Aşa fiind, oricare ar fi modalitatea de restrângere a dreptului, se impune instituirea unor garanţii adecvate şi suficiente contra posibilelor abuzuri în materie. O asemenea apreciere are un caracter relativ, ea este în funcţie de circumstanţele cauzei, de exemplu de natura, întinderea şi durata eventualelor mãsuri, raţiunile pentru care au fost dispuse, executarea şi controlul executãrii lor, tipul de posibilitate de plângere împotriva acestei mãsuri reglementate în dreptul intern.
Aşadar, nu se poate susţine cã prin punerea la dispoziţie şi prin diminuarea soldei la coeficientul de ierarhizare minim atunci când cadrul militar este cercetat şi judecat în libertate se restrâng, în contradicţie cu art. 53, drepturile consacrate de Legea fundamentalã, deoarece chiar textul constituţional invocat permite aceastã posibilitate. Raţiunile pentru care s-au dispus astfel de mãsuri sunt evidente şi urmãresc un scop legitim, acela de a proteja statutul cadrelor militare şi onoarea armatei române. Altminteri, încrederea şi prestigiul instituţiei din care face parte cadrul militar ar fi serios zdruncinate de orice umbrã de suspiciune care planeazã asupra moralitãţii militarului. În plus, legea prevede in terminis obligativitatea ca, în situaţia în care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecatã sau de achitare, militarul sã fie repus în toate drepturile avute la data punerii la dispoziţie.
În ceea ce priveşte critica referitoare la invocarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (12), art. 41 alin. (1), şi art. 47 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
În sfârşit, referitor la împrejurarea cã, dupã sesizarea instanţei de contencios constituţional, autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicitã completarea motivãrii în sensul invocãrii neconstituţionalitãţii textelor legale criticate prin raportare şi la alte articole, cum ar fi art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi art. 22 alin. (1) din Constituţie, precum şi la art. 6 par. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, Curtea constatã cã o astfel de cerere nu poate fi primitã, deoarece controlul de constituţionalitate se exercitã în limitele sesizãrii, aşa cum au fost stabilite de încheierea instanţei de judecatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi <>art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, excepţie ridicatã de Simion Lincã în Dosarul nr. 10.367/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
