Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 754 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 7 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nelu Gabi Alexandru în Dosarul nr. 5.868/300/2008 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, critica vizând modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiei legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5868/300/2008, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nelu Gabi Alexandru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã textul de lege criticat creeazã premisele exercitãrii abuzive a dreptului de acţiune în justiţie, lãsând loc la interpretãri arbitrare şi aprecieri greşite ale textului de cãtre instanţa de judecatã. Totodatã, dispoziţiile art. 111 din Codul de procedurã civilã încalcã prevederile art. 21 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, în temeiul lor, instanţa de judecatã are posibilitatea de a hotãrî, în lipsa unor criterii reale de delimitare sau clasificare, dacã acţiunea introdusã spre judecatã este o acţiune în constatare sau una în realizarea dreptului.
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este vãdit nefondatã, textul de lege neintrând în conflict cu normele constituţionale. Principalele critici de neconstituţionalitate se referã la exercitarea abuzivã a dreptului de a acţiona în justiţie, la interpretarea arbitrarã şi la aplicarea textului de lege în mod greşit. Aceste susţineri nu pot fi reţinute, întrucât neconstituţionalitatea unui text de lege nu îşi are izvorul în interpretarea sa abuzivã sau în greşita aplicare a acestuia de cãtre instanţa de judecatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 111 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Partea care are interes poate sã facã cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primitã dacã partea poate cere realizarea dreptului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16, 21, 24, 44, 53, 124 şi 136, precum şi în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţia legalã criticatã consacrã acţiunea în constatare, numitã şi în recunoaşterea dreptului sau în confirmare, acţiune prin care reclamantul solicitã instanţei sã constate existenţa unui drept al sãu sau inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa. Pentru exercitarea acţiunii în constatare este necesarã îndeplinirea cumulativã a urmãtoarelor condiţii: partea sã nu poatã cere realizarea dreptului, sã justifice un interes şi prin acţiune sã nu urmãreascã contestarea existenţei sau inexistenţei unei stãri de fapt.
O particularitate importantã a acţiunii în constatare rezidã în caracterul sãu preventiv, scopul exercitãrii sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Prevederile art. 111 din Codul de procedurã civilã statornicesc, de asemenea, principiul subsidiaritãţii acţiunii în constatare în raport cu acţiunea în realizarea dreptului. Astfel, pentru chiar admisibilitatea acţiunii, norma proceduralã impune condiţia negativã ca partea sã nu poatã cere realizarea dreptului dedus judecãţii. Caracterul subsidiar şi limitat al acestei acţiuni constituie expresia voinţei legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justiţie sã fie gestionat în mod eficient, astfel încât activitatea organelor judiciare sã nu fie încãrcatã cu douã acţiuni paralele: una în constatare şi una în realizarea dreptului.
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. În consecinţã, prin reglementãrile cuprinse în art. 111 din Codul de procedurã civilã, referitoare la caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, legiuitorul nu a înţeles sã stabileascã un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite.
Având în vedere aceste argumente, Curtea nu poate reţine nici criticile referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil sau dreptul de proprietate, invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nelu Gabi Alexandru în Dosarul nr. 5.868/300/2008 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
