Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 75 din 5 mai 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 8 iulie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.066/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 28 aprilie 1998, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 mai 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 decembrie 1997, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.066/1997, aflat pe rolul acelei instanţe.
În susţinerea exceptiei se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, potrivit art. 130 din Constituţie, "o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de cãtre iniţiatorului ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedura civilã, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea, se apreciazã ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, care "permit pãrţilor în proces sa ceara continuarea unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze şi care aparţine în exclusivitate unei autoritãţi publice, apar ca neconstituţionale, deoarece transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public şi se exercita numai prin procurori constituiţi în parchete".
Se apreciazã, de asemenea, ca deşi art. 16 alin. (1) din Constituţie priveşte egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, nu are în vedere egalitatea şi tratamentul juridic al acestora în raport cu cea care se aplica autoritãţilor publice şi nici preluarea de cãtre cetãţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autoritãţi.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã, instanta arata ca aceasta nu este intemeiata, textul art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã fiind constituţional. Instanta apreciazã însã ca sesizarea Curţii Constituţionale se impune, deoarece soluţionarea exceptiei este determinanta pentru cauza, iar Curtea, în privinta constituţionalitãţii art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, nu şi-a spus cuvântul printr-o decizie publicatã în Monitorul Oficial al României.
În aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere, Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art, 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã nu este intemeiata, asa cum s-a stabilit în mod constant în practica Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate şi a fost legal sesizatã, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 330^4 din Codul de procedura civilã, "pana la închiderea dezbaterilor, procurorul general îşi poate retrage motivul recursul în anulare. În acest caz, pãrţile în proces pot cere continuarea judecaţii".
Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul ca dispoziţiile sale sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca "art. 330^4 din Codul de procedura civilã arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodatã, dreptul pãrţilor din proces de a stãrui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusã în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Decizia nu a fost atacatã cu recurs în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^4, astfel încât ea a rãmas definitiva.
Faptul ca întregul text a fost declarat constituţional nu a împiedicat pãrţile, în alte cauze, sa invoce excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text, Curtea mentinand prin deciziile pronunţate aceeaşi soluţie de constitutionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa facã necesarã reconsiderarea practicii sale.
Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al Romanie, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând aceasta excepţie.
Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut, în esenta ca textele care reglementeazã recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, nu contravin prevederilor art. 125 şi 128 din Constituţie, deoarece faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de cãtre procurorul general este continuatã, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre pãrţi, nu este o problema de constitutionalitate, ci de opţiune legislativã care nu poate fi cenzurata de justiţia constituţionalã.
Motivele invocate prin excepţia de fata nu sunt de natura sa ducã la o reconsiderare a practicii Curţii.
De aceea, având în vedere ca, fata de soluţiile pronunţate prin deciziile sus-menţionate, nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmeazã ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã sa fie respinsã.
Fata de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.066/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 mai 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Carmen Daniela Manea
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
