Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 75 din 2 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. h), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 178 din 20 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Nicolae Cionca, Vasile Lungu şi Nicolai Popovici în Dosarul nr. 11.786/86/2010 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale, nr. 769D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã faţã de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 11.786/86/2010 Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicatã de Nicolae Cionca, Vasile Lungu şi Nicolai Popovici cu prilejul soluţionãrii unor contestaţii formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei de serviciu în baza art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã înlãturarea pensiei de serviciu de care se bucurã persoanele care au avut calitatea de auditori publici externi din cadrul Camerei de Conturi a României este contrarã dispoziţiilor constituţionale care garanteazã şi ocrotesc dreptul de proprietate privatã, precum şi celor referitoare la dreptul la pensie.
În acest sens, autorii excepţiei de neconstituţionalitate aratã cã pensia reprezintã un "bun" în sensul stabilit prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, bucurându-se de protecţia art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi un drept câştigat, întrucât a fost legal stabilit prin decizia de pensionare şi nu a fost supus niciunei condiţionãri de ordin financiar. Astfel, se aduce atingere principiului constituţional al neretroactivitãţii legii civile, întrucât decizia de stabilire a pensiei de serviciu a intrat în circuitul civil, iar securitatea raporturilor juridice impune neaplicarea regulilor de drept unor situaţii existente înainte de momentul emiterii actului, dar şi dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. Totodatã, aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece instituie norme mai favorabile sub aspectul condiţiilor de recalculare a pensiei pentru militari, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul penitenciarelor în raport cu auditorii publici, situaţie ce a generat pentru militari, poliţişti etc. menţinerea sau creşterea drepturilor de pensie, în timp ce pentru controlorii financiari-auditori publici s-au diminuat drepturile de pensie cu aproximativ 65%, pentru personalul din aviaţie cu 80%, iar pentru personalul auxiliar al instanţelor cu sume cuprinse între 50 şi 80%. Discriminarea este evidentã şi în raport cu dispoziţiile privind pensiile de serviciu ale magistraţilor, care au fost menţinute, deşi prin Legea nr. 94/1992, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a stabilit un regim sever de incompatibilitãţi şi pentru auditorii publici, fãcându-se trimitere la Legea nr. 303/2004, iar independenţa justiţiei priveşte autoritatea judecãtoreascã în ansamblul acesteia.
Afectarea cuantumului pensiilor deja stabilite este contrarã şi celor statuate de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 şi Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, încãlcându-se, totodatã, şi principiul separaţiei puterilor în stat. De asemenea, fiind afectate drepturi dobândite prin hotãrâri judecãtoreşti, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil; în plus, aratã cã Legea nr. 19/2000 prevedea dreptul titularului pensiei de a opta pentru cuantumul pensiei mai favorabil în cazul recalculãrii pensiei, drept confirmat de altfel şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Cu toate acestea, cu prilejul recalculãrii pensiilor speciale, nu s-a ţinut cont de acest principiu. În sfârşit, se susţine cã Legea nr. 119/2010 a fost adoptatã cu încãlcarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, întrucât nu au fost abrogate expres reglementãrile anterioare referitoare la pensiile speciale, nu au fost respectate normele privind fundamentarea actului normativ şi nu a fost avut în vedere impactul socio-economic.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã aceasta priveşte numai dispoziţiile art. 1 lit. h), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 7, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
[...]
h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 se realizeazã de cãtre instituţiile în evidenţa cãrora se aflã persoanele beneficiare, dupã cum urmeazã:
[...]
b) într-o perioadã de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi se plãteşte de la data de întâi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de recalculare prevãzute la alin. (1) lit. a) sau b), dupã caz.";
- Art. 7: "(1) Procedura de stabilire, platã, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevãzutã de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pensiilor prevãzute la art. 2 li se aplicã în mod corespunzãtor dispoziţiile din Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care reglementeazã aceste categorii de pensii."
Se susţine cã prevederile de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3)-(5) referitor la statul român, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitãţii legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 privind dreptul la pensie, art. 52 referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, art. 56 privind contribuţiile financiare, art. 135 referitor la economie şi art. 136 privind proprietatea. De asemenea, invocã încãlcarea art. 11 şi 20 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art. 6 paragraful 1, art. 14 şi 15 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţii referitoare la dreptul la un proces echitabil, interzicerea discriminãrii şi derogarea în caz de urgenţã, art. 1 din Primul Protocol la convenţia amintitã, referitor la dreptul de proprietate, şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, cu privire la interzicerea discriminãrii, precum şi dispoziţiile art. 23 din Carta socialã europeanã revizuitã privitor la dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socialã.
Este menţionatã şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Hotãrârea din 16 septembrie 1996, pronunţatã în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotãrârea din 26 noiembrie 2002, pronunţatã în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotãrârea din 18 februarie 2009, pronunţatã în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei ş.a.
Totodatã, este invocatã încãlcarea art. 148 din Constituţie, prin raportare la dispoziţiile Directivei 86/378/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalitãţii de tratament între bãrbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socialã, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) seria L nr. 225 din 12 august 1986, modificatã prin Directiva nr. 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţii Europene (JOCE) seria L nr. 46 din 17 februarie 1997.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 1-4 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 prin raportare la critici de constituţionalitate similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specialã nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Curtea a mai statuat cã partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru aceleaşi raţiuni, circumscrise noţiunii de "drept câştigat" în ceea ce priveşte pensiile speciale, Curtea apreciazã cã nu pot fi reţinute nici criticile referitoare la încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat ori a dreptului la un proces echitabil.
II. Cu privire la discriminarea invocatã de autorii excepţiei, creatã prin existenţa unui tratament juridic diferenţiat între diferitele categorii socioprofesionale, de naturã sã creeze o situaţie privilegiatã militarilor, precum şi poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor pentru care s-au stabilit modalitãţi diferite de calcul, aceştia din urmã aflându-se în situaţia menţinerii sau creşterii drepturilor de pensie, iar persoanele care au avut calitatea de auditori publici externi aflându-se în situaţia diminuãrii drepturilor de pensie, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.268 din 27 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, cã, în situaţia actului normativ analizat, se constatã cã obiectivul acestuia este acela de a transforma anumite tipuri speciale de pensii, în al cãror cuantum se regãsea o semnificativã componentã necontributivã, în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, întemeiate pe principiul contributivitãţii.
Din aceastã perspectivã, se constatã cã Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii supuse acestui proces, componenta necontributivã a pensiei speciale fiind deopotrivã eliminatã pentru toate categoriile de pensii menţionate la art. 1.
Ceea ce diferã sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculeazã punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se ia în calcul la stabilirea pensiilor.
Se constatã cã în sistemul public de pensii existã mai multe categorii socioprofesionale care se bucurã de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fãrã ca aceasta sã aibã semnificaţia unei discriminãri. În acest sens, pot fi amintite persoanele care au desfãşurat activitatea în condiţii deosebite ori speciale de muncã şi care beneficiazã de vârste de pensionare şi stagii de cotizare mai reduse. Factorul determinant în instituirea tratamentului juridic diferenţiat îl constituie condiţiile specifice în care aceste categorii socio-profesionale au desfãşurat activitatea.
În ceea ce priveşte persoanele care se încadreazã în ipoteza dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, se apreciazã cã o relevanţã deosebitã o au considerentele Deciziei nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, în care Curtea, analizând din perspectiva criticii raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie prevederile Legii privind sistemul unitar de pensii publice, arãta cã dispoziţiile mai favorabile aplicabile cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor voluntari, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale sub aspectul acordãrii dreptului la pensie sunt justificate de "natura activitãţii desfãşurate, care creeazã condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vãtãmare corporalã şi chiar de ameninţare a vieţii."
Aceleaşi raţiuni impun şi în prezenta cauzã respingerea ca neîntemeiatã a criticilor raportate la principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, categoriile socioprofesionale comparate aflându-se în situaţii obiectiv diferite, care justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Referitor la critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate privind discriminarea creatã între magistraţi şi auditorii publici externi, în raport cu dispoziţiile privind menţinerea pensiilor de serviciu, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 1.381 din 18 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, a analizat dacã auditorii publici externi ai Curţii de Conturi urmeazã sã beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacã statutul lor reclamã un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu. Astfel, Curtea a statuat cã ar fi inadmisibil ca cel asimilat sã beneficieze în continuare de cuantumul pensiei de serviciu al celui la care a fost asimilat, în condiţiile în care acesta din urmã nu mai beneficiazã de acelaşi cuantum sau aceeaşi naturã a pensiei, ci a intrat în sfera sistemului general de pensionare, având în vedere cã auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi beneficiau, potrivit art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, de pensie de serviciu în condiţiile prevãzute de lege pentru funcţionarul public parlamentar.
III. Referitor la susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca, în urma recalculãrii, titularul pensiei sã poatã opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea reţine cã un asemenea drept a fost prevãzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat. Se impune a fi amintite, în acest context, cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, prin care s-a statuat în privinţa cuantumului pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitãţii, în sensul cã acesta se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea lui nu poate fi acceptatã nici mãcar cu caracter temporar. Prin sumele plãtite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurãrilor sociale, persoana în cauzã practic şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitãţii; astfel, contributivitatea ca principiu este de esenţa dreptului la pensie, iar derogãrile, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plãti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicãrii acestui principiu, afecteazã substanţa dreptului la pensie.
Aceasta nu înseamnã cã legea nu poate, în viitor, sã reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însã tot pe principiul contributivitãţii, pentru cã, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridicã a acestui domeniu. De aceea, dacã prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arãtat mai sus rezultã un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat sã adopte reglementãri similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi anume sã menţinã în platã cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementãrilor anterior în vigoare dacã acesta este mai avantajos. Aceasta este o mãsurã de protecţie a persoanelor care beneficiazã de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţã legitimã a asiguratului, întemeiatã pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei.
IV. În ceea ce priveşte argumentele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie din perspectiva existenţei unei neconcordanţe între dispoziţiile Legii nr. 119/2010 şi prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constatã cã, în jurisprudenţa sa, s-a pronunţat şi cu privire la aceste critici de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a arãtat cã legiuitorul a menţinut într-adevãr în vigoare reglementãrile referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însã, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit cã "Persoanele ale cãror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrãrii în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Aceastã reglementare are semnificaţia faptului cã legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu aceastã nouã şi ultimã lege. Eo ipso aceastã situaţie nu produce efecte neconstituţionale, întrucât actele normative în cauzã cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie sã le îndeplineascã persoana în cauzã pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rãmân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevãzute de Legea nr. 19/2000, iar noua lege reglementeazã numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi.
V. De asemenea, Curtea apreciazã cã sunt lipsite de temeinicie şi susţinerile referitoare la inexistenţa unei fundamentãri a Legii nr. 119/2010, elaborarea actului normativ fiind însoţitã de o expunere de motive în care sunt prezentate motivul emiterii actului normativ, impactul socioeconomic, impactul financiar, efectele actului normativ asupra legislaţiei în vigoare şi consultãrile efectuate în vederea elaborãrii legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) şi art. 7 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Nicolae Cionca, Vasile Lungu şi Nicolai Popovici în Dosarul nr. 11.786/86/2010 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
