Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE Nr. 75 din 13 iulie 1994 cu privire la constitutionalitatea unor texte din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la 30 iunie 1994, de cãtre 60 deputaţi şi anume: Corneliu-Constantin-Ruse, Rada Istrate, Emil Cojocaru, Gheorghe Todut, Paula-Maria Ivanescu, Ilie Ştefan, Victor Bostinaru, Alexandru Brezniceanu, Emil Boros, Alexandru Sassu, Alexandru Ota, Ion Gurau, Gheorghe Tarna, Ioan Adrian Vilau, Teodor Luputiu, Bogdan Marinescu, Nicolae Alexandru, Constantin Berechet, George Iulian Stancov, Mihai Chiriac, Ladislau Borbely, Iuliu Vida, Francisc Pecsi, Ioan Nemeth, Attila Varga, Akos Birtalan, Jolt Zoltan Fekete, Karoly Kerekes, Zsolt Szilagyi, Lazar Madaras, Ştefan Sinko, Petru Litiu, Theodora Berti, Dinu Patriciu, Ioan Victor Pica, Sorin Pantis, Dan Florin-Trepcea, Horia Radu Pascu, Nicolae Cerveni, Ioan Muresan, Petru Dugulescu, Viorel Pavel, Gavril Dejeu, Florian Ion-Angelo, Cornel Sturza Popovici, Radu Livezeanu, Ion Hui, Vasile Niculae Constantin Ionescu Galbeni, Aurelian Paul Alecu, Ion Dinu, Gheorghe Comanescu, Mihail Bucur, George Stanescu, Emil Livius Nicolae Puţin, Dumitru Ifrim, Smaranda Dobrescu, Doru-Mihai Dobrescu, Mircea Popescu, Dumitru Moinescu, Dragos Enache, asupra neconstitutionalitatii unor prevederi ale art. 1 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. De asemenea, la aceeaşi data, 30 iunie 1994, Curtea a fost sesizatã de cãtre 50 deputaţi şi anume: Ervin Zoltan Szekely, Karoly Kerekes, Zoltan Szilagyi, Ioan Nemeth, Iosif Alfred Mazalik, Benedek Nagy, Ladislau Borbely, Arpad-Francisc Marton, Iuliu Vida, Akos Birtalan, Alexandru Konya Hamar, Attila Varga, Jolt Zoltan Fekete, Ferenc Asztalos, Ludovic Rakoczi, Francisc Baranyi, Eberhard-Wolfgang Wittstock, Varujan Vosganian, Emeric Feric, Ştefan Tcaciuc, Mihail Nica, Mircea Ioan Popa, Ioan Muresan, Aurelian Paul Alecu, Gavril Dejeu, Mircea-Mihai Munteanu, Liviu Neculai Marcu, Costel Paunescu, Gheorghe Comanescu, Ion Hui, Barbu pitigoi, Sergiu George Rizescu, Valentin Argesanu, Emil Livius Nicolae Puţin, Nestor Calin, Gheorghe Tokay, Vasile Mindroviceanu, Ştefan Sinko, Vasile Popovici, Constantin Şerban Rãdulescu-Zonner, Gheorghe Gorun, George Crin Laurentiu Antonescu, Ion Dobrescu, Laurentiu Priceputu, Theodora Bertzi, Octavian Bot, Ioan Ghise, Romulus Ioan Joca, Petru Litiu, Stelian Tanase, cu privire la neconstituţionalitatea prevederii referitoare la instituirea unei taxe pentru trecerea frontierei, de la art. 1 lit. a) din aceeaşi lege. Curtea Constituţionalã, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa soluţioneze cele doua sesizãri, care s-au înaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Avînd în vedere ca prin sesizãrile formulate se contesta constituţionalitatea prevederii referitoare la instituirea taxei pentru trecerea frontierei, de la art. 1 lit. a) al legii, obiecţiile de neconstituţionalitate au fost conexate. Grupurile de deputaţi contesta constituţionalitatea urmãtoarelor dispoziţii din art. 1 al Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe: - la lit. a), prevederile referitoare la perfecţionarea reglementãrilor privind impozitul de profit, considerind ca sunt contrare art. 133 alin. (1) din Constituie, potrivit cãrora impozitele şi taxele se stabilesc numai prin lege, precum şi prevederile referitoare la instituirea taxei de trecere a frontierei, considerind ca acestea contravin art. 20, 25 şi 138 din Constituie, Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului: - la lit. c), prevederile referitoare la perfecţionarea unor proceduri şi mecanisme de privatizare şi restructurare a societãţilor comerciale cu capital de stat, apreciind ca ele ţin de domeniul legii organice, astfel încît nu puteau face obiectul abilitarii; - la lit. h), prevederile referitoare la îmbunãtãţirea coeficienţilor de ierarhizare a salariilor din sectorul bugetar, apreciind ca aceasta problema, potrivit art. 71 alin. (3) lit. 1) din Constituţie, este de natura unei legi organice; - la lit. 1) referitoare la stabilirea unor reglementãri privind protejarea patrimoniului cultural naţional, considerind ca privesc regimul general al proprietãţii, şi deci, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituţie, pot fi reglementate numai prin lege organicã. Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã a solicitat preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, punctele lor de vedere asupra sesizarilor primite. În punctul sau de vedere, preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca textele ce fac obiectul sesizãrii sunt constituţionale deoarece impozitele şi taxele datorate bugetului de stat sau bugetului asigurãrilor sociale de stat pot fi reglementate prin lege ordinarã, potrivit art. 138 din Constituţie, astfel încît pot face obiectul unei abilitari legislative, iar prevederile referitoare la îmbunãtãţirea procedurilor şi mecanismelor de privatizare şi restructurare a societãţilor comerciale, la coeficienţi de ierarhizare a salariilor şi la protejarea patrimoniului cultural naţional nu privesc aspecte care, potrivit art. 72, alin. (3) din Constituie, sunt de natura legii organice. În ce priveşte stabilirea taxei pentru trecerea frontierei se considera ca aceasta nu afecteazã conţinutul dreptului de libera circulaţie, garantat de art. 25 din Constituţie, întrucît însãşi aceasta dispoziţie constituţionalã permite legiuitorului de a stabili condiţiile de exercitare a dreptului respectiv, ceea ce implica şi posibilitatea stabilirii taxei ce face obiectul legii de abilitare. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera, de asemenea, ca obiecţiile de neconstituţionalitate nu sunt întemeiate, întrucît taxele şi impozitele pentru bugetul de stat se stabilesc prin lege ordinarã şi, deci, pot face obiectul unei abilitari legislative, procedurile şi mecanismele menite sa accelereze procesul privatizãrii nu vizeazã regimul general al proprietãţii, iar coeficienţii de ierarhizare a salariilor nu fac parte din reglementarea generalã a raporturilor de munca, astfel încît şi acestea pot face obiectul unei abilitari legislative, neintrind în domeniul rezervat de Constituţie legilor organice. Pentru acelaşi motiv - faptul ca nu privesc regimul general al proprietãţii, ce constituie un domeniu specific legii organice -, nici abilitarea acordatã în vederea stabilirii unor mãsuri de conservare şi apãrare a patrimoniului cultural naţional nu este consideratã ca neconstitutionala. În ceea ce priveşte instituirea taxei pentru trecerea frontierei, se apreciazã ca abilitarea acordatã este constituţionalã, ţinînd seama de prevederile înscrise în Constituţie la art. 43 referitor la asigurarea unui nivel de trai decent, art. 33 privind asigurarea igienei şi sãnãtãţii publice şi art. 134 alin. (2) lit. f), potrivit cãruia statul trebuie sa asigure crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. În acest sens, se arata ca bugetul public naţional nu poate suporta integral sarcinile de protecţie socialã ce revin statului, iar scopul reglementãrii criticate este acela de a completa aceste resurse şi nu de a îngrãdi libera circulaţie a persoanelor. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, avînd în vedere sesizãrile celor doua grupuri de deputaţi, punctele de vedere exprimate de cãtre preşedintele Camerei Deputaţilor şi Guvern, raportul judecãtorului-raportor, precum şi concordanta dintre textele legale ce fac obiectul sesizarilor şi dispoziţiile constituţionale, retine urmãtoarele: Dispoziţiile privind "perfecţionarea unor proceduri şi mecanisme privind privatizarea şi restructurarea societãţilor comerciale cu capital de stat", de la art. 1 lit. c), "îmbunãtãţirea coeficienţilor de ierarhizare a salariilor de baza pentru personalul din sectorul bugetar", de la art. 1 lit. h) şi "stabilirea unor reglementãri privind protejarea patrimoniului cultural naţional", de la art. 1 lit. 1), ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, sunt considerate în sesizãrile primite ca neconstituţionale, pe motiv ca ar incalca domeniile rezervate legii organice de art. 72 alin. (3) lit. k) di lit. l) din Constituţie. Ţinînd seama de prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora legea specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe nu poate privi domeniile ce fac obiectul legii organice, rezulta ca sensul abilitarii este acela al investirii Guvernului cu componenta stabilirii unor mãsuri legislative care însã sa nu afecteze, în nici un fel, aceste domenii. De aceea, sub aspect material, abilitarea are un caracter limitat, nu numai de scopul prevãzut de legea de abilitare, dar şi de interdicţia constituţionalã de a depãşi sfera legii ordinare printr-o ingerinta în domeniul legii organice. În ceea ce priveşte critica referitoare la imposibilitatea abilitarii Guvernului de a emite ordonanţe în legatura cu impozitul pe profit, intemeiata pe prevederile art. 138 din Constituţie, potrivit cãrora impozitele şi taxele pentru bugetul de stat şi bugetul asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, urmeazã a fi respinsã, deoarece textul constituţional are în vedere legea ordinarã. Este de principiu ca orice lege ordinarã poate face obiectul unei abilitari legislative. De aceea abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe privind taxe şi impozite este constituţionalã, asa cum s-a statuat şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 14 iulie 1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173/1992. În legatura cu obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la abilitarea Guvernului de a institui o taxa pentru trecerea frontierei în vederea constituirii unor resurse destinate protecţiei sociale se retine ca, asa cum se arata în sesizare, aceasta reprezintã un impediment de ordin financiar care restringe exerciţiul dreptului la libera circulaţie, prevãzut la art. 25 alin. (1) din Constituţie. În acelaşi sens a statuat şi Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 71 din 15 decembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305/1993. Potrivit art. 1 din Constituţie, România este un stat de drept, democratic şi social, ceea ce presupune obligaţia acestuia de a asigura cetãţenilor ei condiţiile necesare pentru un trai decent - aspect reglementat, în plan constituţional, prin dispoziţiile art. 43 -, statul avînd obligaţia de a lua mãsurile necesare în vederea creãrii unui cadru corespunzãtor pentru creşterea calitãţii vieţii, potrivit art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie. În contextul acestor preocupãri, în care se reflecta interesul statului pentru asigurarea resurselor necesare finanţãrii politicii sale sociale, se afla şi stabilirea unui buget adaptat acestor nevoi sociale, iar alimentarea lui nu se poate face decît printr-un sistem judicios şi echitabil de taxe şi impozite, stabilite în asa fel încît, pe de o parte, sa disponibilizeze fondurile necesare finanţãrii acestei politici, iar, pe de alta parte, sistemul legal de impuneri sa asigure - asa cum prevede art. 53 din Constituţie - aşezarea justa a sarcinilor fiscale pe fiecare subiect impozabil. Asadar, potrivit celor de mai sus, instituirea taxei respective nu poate fi privitã, în principiu, ca neconstitutionala, cita vreme este vorba de respectarea unei obligaţii fireşti ce revine oricãrui cetãţean, în temeiul unei îndatoriri reglementate prin Constituţie şi anume aceea de a contribui, prin plata impozitelor şi a taxelor, la cheltuielile publice stabilite prin bugetul de stat. Avînd în vedere ca o asemenea taxa afecteazã însã un drept fundamental, potrivit art. 49 alin. (2) din Constituţie ea nu poate fi instituitã decît dacã se impune pentru apãrarea unor drepturi ale cetãţenilor. În cazul de fata, ţinînd seama de scopul taxei prevãzut în legea de abilitare - constituirea unor resurse destinate protecţiei sociale - rezulta ca drepturile în considerarea cãrora se va stabili taxa nu pot fi decît cele din domeniul protecţiei sociale, cu condiţia ca ele sa fie deja instituite în planul dreptului pozitiv. Aceasta, însã, constituie o cerinta de care depinde caracterul constituţional al taxei şi vizeazã, deci, nemijlocit, Guvernul, cînd va emite ordonanta, iar nu legea de abilitare ca atare. Aceasta concluzie se impune, deoarece, legiuitorul, acordind abilitarea, a avut în vedere ca Guvernul sa-şi exercite împuternicirea cu care a fost investit, însã numai cu respectarea stricta a prevederilor constituţionale. În acelaşi sens, ţinînd seama de alin. (2) al art. 49 din Constituţie, potrivit cãruia restrîngerea exerciţiului unor drepturi nu poate atinge existenta acestora, este necesar ca valoarea taxei sa nu aibã un caracter prohibitiv, care sa facã imposibila exercitarea dreptului la libera circulaţie. Aceasta este o alta cerinta de ordin constituţional ce priveşte, de asemenea, modul de realizare a abilitarii acordate. Avînd în vedere considerentele expuse, vazind şi dispoziţiile art. 144 lit. a) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituie, precum şi prevederile art. 20 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii
1. Constata ca dispoziţiile din art. 1 lit. a) "perfecţionarea unor reglementãri referitoare la impozitul pe profit", art. 1 lit. c) "perfecţionarea unor proceduri şi mecanisme privind privatizarea şi restructurarea societãţilor comerciale cu capital de stat", art. 1 lit. h) "îmbunãtãţirea coeficienţilor de ierarhizare a salariilor de baza pentru personalul din sectorul bugetar", art. 1 lit. l) "stabilirea unor reglementãri privind protejarea patrimoniului cultural naţional", ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, sunt constituţionale. 2. Constata ca dispoziţiile art. 1 lit. a) privind "instituirea unei taxe de trecere a frontierei în vederea constituirii unor resurse destinate protecţiei sociale" sunt constituţionale, numai în mãsura în care prin ordonanta se vor stabili, în concret, drepturile de protecţie socialã în considerarea cãrora taxa urmeazã a fi perceputã, precum şi cu condiţia ca valoarea acestei taxe sa nu aibã caracter prohibitiv în exercitarea dreptului la libera circulaţie. 3. Decizia se comunica Preşedintelui României şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deliberarea a avut loc la data de 13 iulie 1994 şi la ea au participat Ioan Muraru, inlocuitorul preşedintelui, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Antonie Iorgovan, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
