Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 747 din 26 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.009 din 19 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti în dosarele nr. 5.119/299/2006 şi nr. 5.275/299/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin împuternicit Traian Ioan Berbecaru, lipsind Casa de Ajutor Reciproc Speranţa, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.585D/2006 la Dosarul nr. 1.564D/2006, mai înainte înregistrat, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Apãrãtorul autorului excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea celor douã dosare.
Cauza fiind în stare de judecatã, se acordã cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care, prin reprezentant, solicitã admiterea acesteia, arãtând cã dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 fac imposibilã recuperarea creanţelor, ceea ce este de naturã a restrânge drepturile constituţionale ale creditorilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât instituirea termenelor de prescripţie nu echivaleazã cu restrângerea accesului liber la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.119/299/2006, şi Încheierea din 15 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.275/299/2006, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile legale criticate, care prevãd situaţiile în care nu opereazã întreruperea prescripţiei, deşi creditorul a efectuat un act începãtor de executare - introducerea unei cereri pe calea somaţiei de platã, aduc atingere liberului acces la justiţie şi dreptului la apãrare. Mai mult, creditorul suferã un prejudiciu iremediabil, întrucât nu se poate folosi de toate mijlocele prevãzute de lege pentru apãrarea drepturilor sale, fapt ce este de naturã a contraveni dreptului la un proces echitabil, judecat în mod public şi într-un termen rezonabil.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât stabilirea unor situaţii în care nu opereazã efectul interuptiv al prescripţiei este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 respectã prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie, critica cu un atare obiect fiind nefondatã.
Avocatul Poporului apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie sau dreptul la apãrare, întrucât exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor în baza prerogativelor sale, cu respectarea anumitor exigenţe.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, publicat în Buletinul Oficial al României, nr. 19 din 21 aprilie 1958, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Prescripţia nu este întreruptã, dacã s-a pronunţat încetarea procesului, dacã cererea de chemare în judecatã sau executare a fost respinsã, anulatã sau dacã s-a perimat, ori dacã cel care a fãcut-o a renunţat la ea."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 care consacrã accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã întreruperea prescripţiei extinctive, ce are ca efect înlãturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze interuptive şi începerea cursului unui nou termen de prescripţie, opereazã, potrivit <>art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 , în cele trei cazuri limitativ prevãzute: recunoaşterea dreptului a cãrui acţiune se prescrie, introducerea unei cereri de chemare în judecatã ori de arbitrare, respectiv efectuarea unui act începãtor de executare. Textul de lege criticat, art. 16 alin. (2) din decret, reglementeazã condiţiile pe care trebuie sã le respecte ultimele douã cauze de întrerupere a prescripţiei dreptului la acţiune pentru a-şi produce efectul: instanţa sã nu fi pronunţat încetarea procesului, cererea de chemare în judecatã sau de executare sã nu fi fost respinsã, anulatã sau perimatã, iar autorul acesteia sã nu fi renunţat la ea.
În acest context, soluţia exceptãrii de la efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecatã sau executare a fost respinsã, anulatã, s-a perimat ori a intervenit renunţarea la acţiune este fireascã, dat fiind faptul cã, în aceastã situaţie, se prezumã în continuare cã starea de fapt este conformã cu starea de drept, atâta vreme cât cel în folosul cãruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil.
De altfel, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat cu privire la instituţia prescripţiei extinctive şi a condiţiilor în care aceasta opereazã. Astfel, s-a apreciat cã aceasta prezintã incontestabile justificãri, inclusiv din punctul de vedere al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apãrare, asigurând stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, precum şi mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilitãţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrãri a justiţiei.
Pe de altã parte, exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţã fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cãrora statul este ţinut sã le acorde ocrotire în egalã mãsurã.
În condiţiile în care, potrivit principiului cã nimeni nu se poate apãra invocând necunoaşterea legii ("nemo ignorare legem censetur"), titularul unui drept este prezumat cã a avut cunoştinţã de reglementarea care prevedea cã valorificarea dreptului sãu se circumscrie unui anumit termen şi anumitor condiţii, fãrã a înţelege sã le respecte, acesta nu are decât a-şi imputa propriei lipse de diligenţã consecinţele negative pe care este ţinut sã le suporte şi câtuşi de puţin textului de lege criticat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor Bucureşti în dosarele nr. 5.119/299/2006 şi nr. 5.275/299/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
