Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 746 din 20 septembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 811 din 4 decembrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Trif, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere Hunedoara, în Dosarul nr. 1.883/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 890D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 301/2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1.154/2012 din 19 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.883/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de reclamantul Ioan Trif, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere Hunedoara, în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea deciziei de pensionare prin care i-a fost recalculată pensia, conform dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotărârii judecătoreşti prin care o instanţă se declară necompetentă, textul de lege criticat lasă judecătorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o poziţie privilegiată şi încălcându-se prevederile constituţionale ale art. 16. De asemenea, arată că art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă permite instanţelor să se desesizeze, fără ca hotărârile prin care acestea se declară necompetente să poată fi atacate, fapt ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie.
Cu referire la art. 1 alin. (3) din Constituţie, autorul excepţiei susţine că prin refuzul de a judeca se încalcă principii ale statului de drept, inclusiv principiul disponibilităţii, îngrădindu-se, astfel, drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Astfel, referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, instanţa arată că textul de lege criticat nu instituie nicio discriminare, ci un regim juridic diferit pentru situaţii procesuale diferite, aspect ce ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului. De asemenea, arată că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici principiul dublului grad de jurisdicţie, întrucât caracterul irevocabil al hotărârii de declinare a competenţei nu vizează fondul cauzei, aceasta urmând a fi judecată potrivit prevederilor Legii nr. 119/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 263/2010 şi ale Legii nr. 164/2001. Totodată, subliniază faptul că scopul textelor de lege criticate este acela de creştere a celerităţii judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării soluţionării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Astfel, referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, susţine că hotărârile de declinare a competenţei sunt irevocabile atât pentru reclamanţi, cât şi pentru pârâţi, textul de lege criticat instituind regimuri juridice diferite doar pentru categorii de persoane aflate în situaţii diferite.
În ceea ce priveşte încălcarea art. 21 din Legea fundamentală, Avocatul Poporului arată că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, iar stabilirea normelor de procedură este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate stabili reguli speciale derogatorii de la cele generale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."
Autorul excepţiei susţine că acest text de lege contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare.
În acest sens este Decizia nr. 251 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 14 mai 2012, Decizia nr. 301 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 22 mai 2012, sau Decizia nr. 65 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, prin care Curtea a statuat că acest text de lege este constituţional.
Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că, în materia excepţiei de necompetenţă, în scopul soluţionării cu celeritate a cauzei, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanţa se declara necompetentă. Astfel, în cazul în care instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu mai este supusă niciunei căi de atac, dosarul urmând a fi trimis instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.
Curtea a constatat că normele legale criticate nu vin în contradicţie cu Legea fundamentală, acestea fiind edictate pentru a evita tergiversarea soluţionării cauzei, pentru a asigura celeritatea procesului şi dreptul la un proces echitabil, or atingerea acestor deziderate presupune soluţionarea neîntârziată a oricărui litigiu de către instanţa judecătorească competentă. Dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea căilor de atac sunt, însă, asigurate prin art. 159^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care instituie în sarcina instanţei învestite prin hotărârea de declinare a competenţei atribuţia de a verifica şi de a stabili, din oficiu, dacă este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă se conferă părţii interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinţei pronunţate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacă hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, invocată în condiţiile legii.
Totodată, prin aceleaşi decizii, Curtea a mai reţinut că, în faţa instanţei considerate competentă prin hotărârea de declinare a competenţei, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 159^1 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, la prima zi de înfăţişare, aceasta este obligată să verifice dacă este competentă general, material şi teritorial să judece cauza, precizând în încheierea de şedinţă temeiurile de drept pentru care se consideră competentă, demers ce nu împiedică formularea de excepţii de necompetenţă în cazurile şi în condiţiile prevăzute de alin. 1 al aceluiaşi articol. Împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea litigiului de către instanţa astfel învestită, partea interesată poate formula recurs, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă. De asemenea, dacă instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei se declară, la rândul său, necompetentă, conflictul negativ de competenţă va fi soluţionat de instanţa ierarhic superioară.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Trif, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere Hunedoara, în Dosarul nr. 1.883/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
