Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 746 din 13 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 teza intai, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, art. 319 alin. 1 si art. 320 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 740 din 1 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 teza întâi, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, art. 319 alin. 1 şi art. 320 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de primarul Municipiului Buzãu în Dosarul nr. 6.442/42/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã, la dosar, autorul excepţiei a depus un set de acte şi concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.442/42/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. 1 teza întâi, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, art. 319 alin. 1 şi art. 320 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de primarul Municipiului Buzãu într-o cauzã având ca obiect recursul împotriva încheierii prin care au fost respinse cererile de recuzare formulate de autorul excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, prin faptul cã cererea de recuzare se judecã la instanţa din care face parte judecãtorul recuzat, nu se asigurã judecarea imparţialã a cauzei. Totodatã, neparticiparea pãrţii care cere recuzarea la judecarea cererii contravine principiilor de înfãptuire a justiţiei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât pãrţile beneficiazã de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. 1 teza întâi, ale art. 31 alin. 1, ale art. 34 alin. 2, ale art. 319 alin. 1 şi ale art. 320 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
Art. 30 alin. 1 teza întâi: "Recuzarea judecãtorului se hotãrãşte de instanţa respectivã [...]."
Art. 31 alin. 1: "Instanţa decide asupra recuzãrii, în camera de consiliu, fãrã prezenţa pãrţilor şi ascultând pe judecãtorul recuzat."
Art. 34 alin. 2: " Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o datã cu fondul."
Art. 319 alin. 1: "Contestaţia se introduce la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã."
Art. 320 alin. 3: "Hotãrârea datã în contestaţie este supusã aceloraşi cãi de atac ca şi hotãrârea atacatã."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportatã la urmãtoarele dispoziţii cuprinse în Legea fundamentalã: art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei, precum şi la prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Cu privire la critica privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 30 alin. 1 teza întâi, ale art. 31 alin. 1 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, s-a pronunţat prin mai multe decizii, dintre care menţionãm <>Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, şi <>Decizia nr. 150 din 23 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006.
Cu aceste prilejuri, Curtea a reţinut, cu privire la susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia judecarea cererii de recuzare de cãtre înşişi colegii judecãtorului recuzat nu asigurã o corectã soluţionare a acesteia, cã relaţiile de colegialitate dintre judecãtorii aceleiaşi instanţe sau chiar din cadrul aceleiaşi secţii nu justificã suspiciunea privind imparţialitatea judecãtorilor care urmeazã sã soluţioneze cererea de recuzare îndreptatã împotriva unui alt judecãtor.
Pentru aceste motive nu poate fi reţinutã nici critica privind încãlcarea dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, referitor la înfãptuirea justiţiei.
De asemenea, Curtea a constatat cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizeazã fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin aceastã reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o datã cu fondul, instanţa superioarã de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţã, atunci când constatã cã cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsã.
Totodatã, Curtea a mai reţinut cã prevederile de lege criticate nu contravin art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât acesta se referã exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte, şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 şi ale art. 320 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea observã cã autorul excepţiei nu aduce niciun argument privind neconstituţionalitatea acestora.
Curtea constatã astfel cã excepţia este inadmisibilã, deoarece nu a fost motivatã, aşa cum prevede <>art. 10 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãruia "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 teza întâi, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, excepţie ridicatã de primarul Municipiului Buzãu în Dosarul nr. 6.442/42/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 şi art. 320 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
