Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 745 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Brînduşa Bîrsan, apãrãtor ales al petenţilor decedaţi Constantin Buia şi Alina Florica Buia, în Dosarul nr. 5.649/2/2008 (numãr în format vechi 2.029/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.649/2/2008 (numãr vechi 2.029/2008), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Brînduşa Bîrsan, apãrãtor ales al petenţilor decedaţi Constantin Buia şi Alina Florica Buia, cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de neîncepere a urmãririi penale, procedurã în cadrul cãreia instanţa a respins cererea de introducere în cauzã a succesorului în drepturi al petenţilor decedaţi. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã procedura plângerii în faţa judecãtorului împotriva actelor de netrimitere în judecatã ale procurorului, încalcã principiile constituţionale referitoare la universalitatea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, egalitatea în drepturi, dreptul la apãrare, dreptul de proprietate privatã, dreptul la moştenire, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi la înfãptuirea justiţiei, întrucât nu prevede posibilitatea introducerii în cauzã a succesorilor în drepturi, în eventualitatea decesului unuia dintre petenţi. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. În plus, critica vizeazã, în realitate, completarea textului art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, ceea ce nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale, întrucât nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate. Mai aratã cã art. 44 şi 46 din Constituţie nu au incidenţã în cauza de faţã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins: "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. Plângerea poate fi fãcutã şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet judecãtorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când judecãtorul considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecãtorul dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale şi apoi procurorului. Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã; b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1. Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice altã persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate. În situaţia prevãzutã în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa cãreia judecãtorul, prin hotãrâre definitivã, a decis cã nu este cazul sã se înceapã ori sã se redeschidã urmãrirea penalã nu mai poate fi urmãritã pentru aceeaşi faptã, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10. Judecãtorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Plângerea greşit îndreptatã se trimite organului judiciar competent." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege se invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 46 referitoare la dreptul la moştenire, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã excepţia a fost ridicatã de avocat în numele unor petenţi decedaţi, cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de neîncepere a urmãririi penale, procedurã în cadrul cãreia instanţa a respins cererea de introducere în cauzã a succesorului în drepturi al respectivilor petenţi. Însã, potrivit <>art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicatã de o persoanã dacã aceasta are calitatea de parte în proces, caz în care poate formula cererea personal sau prin mandatari, avocaţi sau consilieri juridici. Totuşi, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale reiese cã aceasta poate fi sesizatã şi cu o excepţie de neconstituţionalitate ridicatã de o persoanã care nu era parte în proces, cu condiţia ca aceasta sã justifice un interes în dobândirea calitãţii de parte [a se vedea <>Decizia nr. 369 din 20 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 35 alin. (2) lit. i) şi <>art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei]. Or, apãrãtorul ales al petenţilor decedaţi nu justificã un interes în dobândirea calitãţii de parte în cauza de faţã. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã, fiind ridicatã de o persoanã care nu se încadreazã în prevederile <>art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Brînduşa Bîrsan, apãrãtor ales al petenţilor decedaţi Constantin Buia şi Alina Florica Buia, în Dosarul nr. 5.649/2/2008 (numãr în format vechi 2.029/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
