Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 742 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 570 din 29 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul autorului excepţiei, doamna Bianca Drãghici, expert pentru probleme juridice în cadrul instituţiei Avocatului Poporului.
Având cuvântul, autorul excepţiei, prin reprezentantul sãu, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, reiterând, pe larg, susţinerile formulate în motivarea scrisã depusã la dosarul cauzei.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Se aratã cã procedura reglementatã de acest text de lege reflectã intenţia legiuitorului de a nu lãsa la liberul arbitru al reprezentantului poliţiei rutiere prelungirea dreptului de circulaţie în situaţia vizatã de reglementarea criticatã, aceastã prelungire putându-se decide numai ca urmare a propunerii procurorului care efectueazã urmãrirea penalã sau care exercitã supravegherea cercetãrii penale ori la propunerea instanţei de judecatã care soluţioneazã cauza penalã ori plângerea introdusã împotriva procesuluiverbal de constatare a contravenţiei. Mai aratã cã nu poate fi ignorat faptul cã, potrivit <>art. 111 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , decizia şefului poliţiei rutiere privind prelungirea dreptului de circulaţie poate fi atacatã la instanţa de contencios administrativ competentã de orice persoanã interesatã şi, ca urmare, decizia finalã privind prelungirea dreptului de circulaţie aparţine instanţei de contencios administrativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Cu Adresa nr. 2.389 din 12 martie 2008, trimisã Curţii Constituţionale în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finalã din Constituţie, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã atribuirea în competenţa şefului poliţiei rutiere pe raza cãreia s-a comis fapta a dreptului de a dispune cu privire la prelungirea dreptului de circulaţie, în cazul conducãtorului de autovehicul sau tramvai implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vãtãmarea corporalã a unei persoane, lãsând la îndemâna procurorului sau judecãtorului numai atributul propunerii, este în contradicţie flagrantã cu principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Astfel, faptul cã şeful poliţiei are, în ipoteza normei legale menţionate, competenţa de a decide cu privire la propunerea formulatã de procuror sau de judecãtor are semnificaţia unei ingerinţe a puterii executive în activitatea autoritãţii judecãtoreşti. Totodatã, se aratã cã, prin limitarea rolului judecãtorului la formularea unei simple propuneri cu privire la care urmeazã sã decidã şeful poliţiei rutiere, dispoziţiile <>art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã, instituie "o situaţie atipicã, improprie activitãţii judecãtorului, contrarã prevederilor art. 124 din Constituţie". Se mai aratã cã textul de lege criticat încalcã şi normele constituţionale privind rolul Ministerului Public, prin aceea cã reduce rolul procurorului care efectueazã urmãrirea penalã sau care exercitã supravegherea cercetãrii penale doar la emiterea unei propuneri în legãturã cu prelungirea dreptului de circulaţie, competenţa de a decide cu privire la prelungirea acestui drept fiind atribuitã în mod discreţionar şefului poliţiei rutiere pe raza cãreia s-a comis fapta. În opinia autorului excepţiei, Avocatul Poporului, "aplicarea textului de lege indicat poate conduce la situaţia paradoxalã în care şeful poliţiei rutiere, ca autoritate administrativã, sã infirme propunerea formulatã de procuror care, şi în acest caz, acţioneazã în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societãţii şi apãrãtor al drepturilor şi libertãţilor fundamentale".
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi <>art. 33 din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 32 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãruia "Prelungirea dreptului de circulaţie, atunci când dovada înlocuitoare eliberatã în condiţiile alin. (4) prevede acest drept, se poate dispune, cu câte 30 de zile, de cãtre şeful poliţiei rutiere pe raza cãreia s-a comis fapta, la propunerea procurorului care efectueazã urmãrirea penalã sau care exercitã supravegherea cercetãrii penale ori la propunerea instanţei de judecatã care soluţioneazã cauza penalã ori plângerea introdusã împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, pânã la dispunerea neînceperii urmãririi penale ori scoaterii de sub urmãrire penalã sau, dupã caz, pânã la rãmânerea definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti".
Autorul excepţiei considerã cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 131 alin. (1) şi (3) privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit <>art. 111 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, "permisul de conducere al conducãtorului de autovehicul sau tramvai, implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vãtãmarea corporalã a unei persoane, se reţine de cãtre poliţia rutierã dacã autorul accidentului a încãlcat o regulã de circulaţie, eliberându-se dovadã înlocuitoare cu sau fãrã drept de circulaţie, în condiţiile stabilite în regulament".
Alin. (6) al art. 111 din acelaşi act normativ, criticat în prezenta cauzã, reglementeazã procedura prelungirii dreptului de circulaţie, atunci când dovada înlocuitoare prevãzutã de dispoziţiile legale mai sus citate prevede acest drept. Aceastã procedurã implicã, pe de o parte, procurorul sau instanţa de judecatã, dupã caz, iar, pe de altã parte, şeful poliţiei rutiere. Aşa cum, însã, în mod corect a sesizat autorul excepţiei, modul în care a fost reglementat rolul autoritãţilor mai sus arãtate în aceastã procedurã este într-o totalã contradicţie cu statutul constituţional al acestora, precum şi cu principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
Astfel, potrivit <>art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , prelungirea dreptului de circulaţie se poate dispune de cãtre şeful poliţiei rutiere pe raza cãreia s-a comis fapta, la propunerea procurorului care efectueazã urmãrirea penalã sau care exercitã supravegherea cercetãrii penale ori la propunerea instanţei de judecatã care soluţioneazã cauza penalã ori plângerea introdusã împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Prin urmare, procurorul sau, dupã caz, instanţa de judecatã au doar prerogativa de a propune luarea mãsurii de prelungire a dreptului de circulaţie, decizia în acest sens fiind luatã de şeful poliţiei rutiere pe raza cãreia s-a comis fapta. Conferind acestuia din urmã prerogativa dispoziţiei, aşadar a competenţei de a decide cu privire la o propunere formulatã de judecãtor sau de procuror, dispoziţiile criticate determinã o ingerinţã a puterii executive în activitatea autoritãţii judecãtoreşti, încãlcând astfel prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora "statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale".
Totodatã, reglementarea competenţei unui reprezentant al puterii executive de a confirma sau infirma actele unui reprezentant al autoritãţii judecãtoreşti este în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Se încalcã astfel şi prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1) potrivit cãrora, "în activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor", câtã vreme şeful poliţiei rutiere poate aprecia şi decide cu privire la un act prin care Ministerul Public, prin procurori, îşi exercitã prerogativele constituţionale.
Mai mult decât atât, prin acest mod de reglementare, în sensul cã prelungirea dreptului de circulaţie reglementat de <>art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 se poate dispune la propunerea instanţei de judecatã sau a procurorului, se creeazã practic o substituire a titularului dreptului de circulaţie - singurul în mãsurã sã formuleze o cerere cu privire la dreptul sãu - de cãtre instanţa de judecatã sau procuror, substituire incompatibilã cu statutul constituţional al acestor autoritãţi.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 32-33 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, şi constatã cã dispoziţiile <>art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
