Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 740 din 24 iunie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47, art. 51 alin. 2, art. 52, art. 386, art. 389, art. 391 si art. 392 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 25 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47, art. 51 alin. 2, art. 52, art. 386, art. 389, art. 391 şi art. 392 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Frederick Furs" - S.R.L. Suceava şi Zuckermann Alexander în Dosarul nr. 319,1/114/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze de familie şi cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La dosar, partea Gheorghe Toma a depus concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, fãcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 319,1/114/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze de familie şi cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47, art. 51 alin. 2, art. 52, art. 386, art. 389, art. 391 şi art. 392 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Frederick Furs" - S.R.L. Suceava şi Zuckermann Alexander în dosarul de mai sus având ca obiect admisibilitatea în principiu a unei contestaţii în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 referitoare la Libertatea individualã, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece textele contestate nu permit formularea unei cereri de recuzare a tuturor magistraţilor pentru motive întemeiate şi nu prevãd posibilitatea ca o cale extraordinarã de atac, cum este contestaţia în anulare, sã fie judecatã de alţi magistraţi imparţiali. De asemenea, pãrţile care apeleazã la calea de atac a contestaţiei în anulare nu beneficiazã de aceleaşi garanţii prevãzute pentru acelea care apeleazã la calea de atac a recursului, în sensul de a nu fi judecaţi de aceiaşi magistraţi care şi-au spus cuvântul cu privire la pricinã.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze de familie şi cu minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate reprezintã norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Cât priveşte critica faţã de art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã, prin conţinutul lor, prevederile contestate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
De asemenea, dispoziţiile legale prin care se stabilesc cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, instanţa competentã, procedura de judecatã, precum şi modul de reglementare a cererii de recuzare nu aduc atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normelor juridice.
Nu este afectat nici liberul acces la justiţie, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 392 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, sentinţa datã în contestaţie este supusã apelului, iar decizia datã în apel este supusã recursului. În plus, modul de reglementare a cererii de recuzare dã expresie preocupãrii legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversãrii acestora, corespunzãtor cerinţelor unui proces echitabil.
Prevederile art. 23 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 cu denumirea marginalã Judecãtor care s-a pronunţat anterior, art. 51 alin. 2 cu denumirea marginalã Recuzarea, art. 52 cu denumirea marginalã Procedura de soluţionare în cursul judecãţii, art. 386 cu denumirea marginalã Cazurile de contestaţie în anulare, art. 389 cu denumirea marginalã Instanţa competentã, art. 391 cu denumirea marginalã Admiterea în principiu şi art. 392 cu denumirea marginalã Procedura de judecare, toate din Codul de procedurã penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorii excepţiei de neconstituţionalitate îşi susţin criticile din perspectiva unor omisiuni legislative, fiind nemulţumiţi nu de conţinutul reglementãrilor, ci de faptul cã nu permit formularea unei cereri de recuzare a tuturor magistraţilor şi nu prevãd posibilitatea ca o cale extraordinarã de atac, cum este contestaţia în anulare, sã nu fie judecatã de magistraţii instanţei de recurs care au pronunţat hotãrârea a cãrei anulare se cere ori de magistraţii care au pronunţat hotãrârea definitivã. Aşa fiind, din aceastã perspectivã critica autorilor excepţiei este inadmisibilã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, neputând modifica sau completa prevederile supuse controlului.
De asemenea, autorii excepţiei susţin neconstituţionalitatea textelor contestate comparându-le cu dispoziţiile procesual penale care reglementeazã celelalte cãi de atac. Or, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, în <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47, art. 51 alin. 2, art. 52, art. 386, art. 389, art. 391 şi art. 392 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Frederick Furs" - S.R.L. Suceava şi Zuckermann Alexander în Dosarul nr. 319,1/114/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze de familie şi cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
