Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 74 din 5 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 6.629/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei. Curtea dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 1.313D/2007 şi nr. 1.350D/2007, având ca obiect excepţiile de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţii ridicate de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 1.286/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi în Dosarul nr. 10.610/281/2007 al Judecãtoriei Ploieşti. La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor nr. 1.299D/2007, nr. 1.313D/2007 şi nr. 1.350D/2007 pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Autorul excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor. Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.313D/2007 şi nr. 1.350D/2007 la Dosarul nr. 1.299D/2007, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecatã. Având cuvântul, Constantin Virgil Manea a cerut recuzarea membrilor Curţii Constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 55 din Legea nr. 47/1992 , în cazul Curţii Constituţionale nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedurã civilã privind recuzarea judecãtorilor. Deliberând asupra acestei chestiuni, Curtea, în conformitate cu prevederile <>art. 55 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea de recuzare. Pe fond, autorul excepţiei susţine cã art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este neconstituţional, întrucât nu prevede rãspunderea penalã a poliţiştilor, procurorilor şi a judecãtorilor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 5 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.629/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Constantin Virgil Manea cu prilejul soluţionãrii plângerii formulate împotriva Lucrãrii nr. 6.767/2.811/2007 din 28 iunie 2007, dispusã de Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia urmãrire penalã şi criminalisticã. Prin Încheierea din 10 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.286/42/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Constantin Virgil Manea cu prilejul soluţionãrii plângerii formulate împotriva rezoluţiilor nr. 79/P/2007 din 27 aprilie 2007 şi nr. 537/II/2/2007 din 25 mai 2007, adoptate de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 79/P/2007. Prin Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 10.610/281/2007, Judecãtoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã, de asemenea, de Constantin Virgil Manea cu prilejul soluţionãrii unei cauze penale. În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţã, cã art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este contrar dispoziţiilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, întrucât nu prevede posibilitatea formulãrii plângerii şi împotriva altor categorii de acte sau mãsuri ale procurorului decât cele enumerate în textul de lege şi antrenarea rãspunderii penale a poliţiştilor, procurorilor sau judecãtorilor, deşi nimeni nu este mai presus de lege, iar accesul liber la justiţie nu trebuie îngrãdit. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã considerã cã aspectele invocate de autorul excepţiei nu vizeazã o problemã de constituţionalitate de competenţa Curţii Constituţionale. În acest sens, aratã cã, de fapt, autorul vizeazã extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevãzute în text, ceea ce excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional, care nu poate acţiona ca un legislator pozitiv. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie considerã cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, aratã cã prin art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este reglementatã o procedurã specialã prin care sunt supuse controlului judecãtoresc actele procurorului de netrimitere în judecatã, dându-se astfel eficienţã principiului constituţional statuat de art. 16 alin. (2) din Legea fundamentalã. Judecãtoria Ploieşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, considerã cã faptul cã textul de lege criticat nu se referã şi la rezoluţiile administrative nu contravine accesului liber la justiţie, petentul având posibilitatea sã-şi apere drepturile şi interesele în cursul judecãţii, prin mijloacele prevãzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale. Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, arãtând în acelaşi timp cã instanţa de contencios constituţional nu are competenţa de a adãuga noi prevederi celor instituite de legiuitor. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, dispoziţii potrivit cãrora, "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. Plângerea poate fi fãcutã şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet judecãtorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când judecãtorul considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecãtorul dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale şi apoi procurorului. Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã; b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1. Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice altã persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate. În situaţia prevãzutã în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa cãreia judecãtorul, prin hotãrâre definitivã, a decis cã nu este cazul sã se înceapã ori sã se redeschidã urmãrirea penalã nu mai poate fi urmãritã pentru aceeaşi faptã, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10. Judecãtorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Plângerea greşit îndreptatã se trimite organului judiciar competent". În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege este contrar prevederilor art.16 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie care prevãd cã "Nimeni nu este mai presus de lege", respectiv consacrã accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este neconstituţional, întrucât nu prevede posibilitatea atacãrii şi a altor acte sau mãsuri ale procurorului decât cele enumerate limitativ de acest text de lege şi nici antrenarea rãspunderii penale a poliţiştilor, procurorilor sau judecãtorilor. Curtea observã cã antrenarea rãspunderii organelor judiciare şi posibilitatea atacãrii actelor acestora este reglementatã de alte dispoziţii ale Codului de procedurã penalã. Criticând faptul cã textul de lege supus controlului de constituţionalitate nu reglementeazã în cuprinsul sãu aceste aspecte, autorul excepţiei are în vedere o omisiune legislativã şi vizeazã o completare a acestui text de lege. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 6.629/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, în Dosarul nr. 1.286/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi în Dosarul nr. 10.610/281/2007 al Judecãtoriei Ploieşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
