Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 74 din 26 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 si 45 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 1 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 şi 45 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agribac Fortuna" - S.A. din Bacãu în Dosarul nr. 3.071/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde partea Societatea Comercialã "Sarmis" - S.R.L. din Bacãu, prin consilier juridic Rãzvan Rotaru, cu delegaţie la dosar, lipsã fiind autorul excepţiei, precum şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, consilierul juridic Rãzvan Rotaru, pentru Societatea Comercialã "Sarmis" S.R.L. din Bacãu, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (8) şi nici pe cele ale art. 135 alin. (2) lit. a), aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 106/2002 şi nr. 390/2003.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.071/2003, Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 şi 45 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agribac Fortuna" - S.A. din Bacãu într-o cauzã comercialã având ca obiect cererea de anulare a unor acte de transfer de proprietate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textele legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (7) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a). Astfel, aratã cã art. 44 şi <>art. 45 din Legea nr. 64/1995 oferã posibilitatea anulãrii unui act juridic pe deplin valabil la data încheierii lui, încãlcându-se astfel, în primul rând, principiul neretroactivitãţii legii şi cel al egalitãţii în drepturi, precum şi dreptul de proprietate, prezumţia de bunã-credinţã instituitã prin Constituţie în privinţa averii şi a modului de dobândire, creându-se o situaţie mai grea dobânditorului faţã de administrator sau lichidator, prin instituirea prezumţiei de fraudare a legii. Considerã cã aceste dispoziţii legale sunt contrare şi principiilor economiei de piaţã, întrucât creeazã "un climat de instabilitate în domeniul raporturilor juridice, de naturã sã afecteze libertatea comerţului."
Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale. Acestea sunt norme de drept procesual, iar soluţionarea acţiunilor se face de judecãtor în condiţii de contradictorialitate. Nu se instituie vreo prezumţie de culpã şi de fraudã. Dobânditorul are posibilitatea sã dovedeascã, printr-un probatoriu adecvat, cã actul, a cãrui anulare se cere, a fost încheiat în condiţii de desfãşurare normalã a activitãţii societãţii comerciale şi fãrã intenţia de a frauda interesele creditorilor acesteia. Mai aratã cã "dispoziţiile legale criticate nu sunt de naturã sã afecteze libertatea comerţului, atât timp cât actele de comerţ sunt încheiate în limitele statornicite de lege şi fãrã a stânjeni drepturile altor titulari, în egalã mãsurã ocrotite de lege".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin principiilor neretroactivitãţii legii, al egalitãţii în drepturi, al ocrotirii în mod egal de lege a proprietãţii private şi nici dispoziţiilor constituţionale privitoare la libertatea comerţului. Aratã, în acest sens, cã art. 44 şi <>art. 45 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, sunt norme de drept procesual, stabilind condiţiile de exercitare a dreptului material la acţiune în nulitate. În aceste articole sunt reluate prevederile art. 39 şi 40 din redactarea iniţialã a legii, cu singura deosebire cã acţiunea în anulare nu mai poate fi introdusã de judecãtorul-sindic, ci de administratorul sau lichidatorul judiciar. Aceste dispoziţii legale "constituie o aplicare în cadrul procedurii falimentului a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea paulianã, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 44 şi 45 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispoziţii care au fost completate prin <>art. I pct. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002), aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 82/2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003), dispoziţii care, în prezent, au urmãtorul conţinut:
- Art. 44: "Administratorul/lichidatorul poate introduce la tribunal acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii."
- Art. 45: "(1) Administratorul/lichidatorul poate introduce la tribunal acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale cãtre terţi şi pentru restituirea de cãtre aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin urmãtoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizãrile în scop umanitar;
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depãşeşte vãdit pe cea primitã, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor pãrţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmãrirea de cãtre creditori sau de a le leza în orice fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate cãtre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã suma pe care creditorul ar putea sã o obţinã în caz de faliment al debitorului este mai micã decât valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţã care era chirografarã, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
f) plãţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã scadenţa lor fusese stabilitã pentru o datã ulterioarã deschiderii procedurii.
(2) Urmãtoarele operaţiuni comerciale, încheiate, în anul anterior deschiderii procedurii, cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sã fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacã sunt în paguba intereselor creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societãţii comerciale, atunci când debitorul este respectiva societate în comanditã, respectiv o societate în nume colectiv;
b) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;
c) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere ale debitorului societate pe acţiuni;
d) cu orice altã persoanã fizicã ori juridicã, deţinând o poziţie dominantã asupra debitorului sau activitãţii sale;
e) cu un coindivizar asupra unui bun comun."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (7) şi art. 134 alin. (2) lit. a), dispoziţii care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (8) şi art. 135 alin. (2) lit. a), având urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
- Art. 44 alin. (8): "Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã."
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate prevãd dreptul administratorului sau lichidatorului judiciar de a promova acţiuni în anularea unor acte frauduloase încheiate de debitor în paguba creditorilor sãi, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii falimentului. Atât dispoziţiile art. 44, cât şi cele ale <>art. 45 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, sancţioneazã actele juridice încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, iar în timp ce art. 44 reprezintã reglementarea generalã în materia sancţionãrii actelor frauduloase, art. 45 enumerã mai multe categorii de acte şi operaţiuni comerciale care sunt prezumate a fi frauduloase, întrucât au avut ca scop lezarea drepturilor creditorilor.
Dispoziţiile legale criticate constituie o aplicare - în cadrul procedurii falimentului - a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea paulianã, prin care se stabileşte dreptul creditorului de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acţiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), şi anume creditorii, titularii acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor sãi (prevãzutã de art. 44 şi <>art. 45 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare) pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauzã.
Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate sancţioneazã tocmai reaua-credinţã în exercitarea de cãtre debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacã scopul pãrţilor contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauzã ilicitã, iar, potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea nici un efect.
Totodatã, Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 44 şi 45 au existat, în esenţã, şi în redactarea iniţialã a Legii nr. 64/1995 (în cuprinsul art. 39 şi art. 40), deci anterior datei încheierii actelor juridice a cãror anulare se solicitã în cauzã (şi anume anul 2000).
Având în vedere acestea, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului neretroactivitãţii legii, consacrat constituţional de prevederile art. 15 alin. (2).
Pe de altã parte, Curtea reţine cã anularea actului juridic constatat a fi fost încheiat în mod fraudulos, cu consecinţa restituirii de cãtre terţul dobânditor a bunurilor care au constituit obiectul actului juridic anulat ori a contravalorii acestora, nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (8) referitoare la interdicţia confiscãrii averii licit dobândite sau la prezumţia dobândirii licite a averii. Aceastã prezumţie a dobândirii licite a averii opereazã fãrã nici o îngrãdire, iar în cadrul acţiunii în anulare, introduse la tribunal, urmeazã a se dovedi tocmai caracterul ilicit al transferului de proprietate, instanţa judecãtoreascã urmând a dispune anularea numai a acelor acte juridice încheiate în mod fraudulos, respectiv cele având o cauzã ilicitã. Anularea unor asemenea acte juridice nu are drept efect confiscarea bunurilor care au fãcut obiectul actelor juridice anulate, ci restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului juridic fraudulos.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţia republicatã, potrivit cãrora statul trebuie sã asigure libertatea comerţului, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, întrucât obligarea terţului dobânditor la restituirea bunurilor dobândite pe baza unui titlu ilicit ori a contravalorii acestora nu este contrarã principiilor economiei de piaţã, ci, dimpotrivã, asigurã funcţionarea eficientã a acestora prin crearea condiţiilor pentru satisfacerea creanţelor celorlalţi comercianţi, creditori în cadrul procedurii falimentului. De altfel, potrivit dispoziţiilor <>art. 48 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, terţul dobânditor restituie bunurile ori contravaloarea acestora la patrimoniul debitorului, la care va avea un drept de creanţã, la valoarea bunurilor restituite de la data transferului de proprietate.
Referitor la susţinerile autorului excepţiei, conform cãrora dispoziţiile legale criticate ar contraveni principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţia republicatã, Curtea constatã cã acestea nu pot fi primite, întrucât nu au relevanţã în cauza de faţã.
Cu privire la dispoziţiile criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 106 din 2 aprilie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 7 iunie 2002, statuând cã acestea "nu sunt norme de drept substanţial, deoarece prin intermediul lor nu s-a instituit «o cauzã de nulitate» cu înţelesul de motiv, [...], ci norme de drept procesual, întrucât prevãd condiţiile de exercitare a dreptului material la acţiune în nulitate, în aceastã materie, în temeiul unei cauze de nulitate de aplicaţie generalã. Este vorba de art. 948 şi art. 966 din Codul civil, potrivit cãrora, cauza, în înţelesul de scop, constituie una dintre condiţiile de validitate a actului juridic, iar ilicitatea acestuia antreneazã nulitatea sa". Neexistând elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 44 şi 45 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agribac Fortuna" - S.A. din Bacãu în Dosarul nr. 3.071/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
