Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 74 din 25 aprilie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. ultim din Legea locuintei nr. 114/1996 , republicata si modificata prin Legea nr. 145/1999
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. ultim din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã şi modificatã prin <>Legea nr. 145/1999 , excepţie ridicatã de Louis Hodits în Dosarul nr. 1.516/1998 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arãtând ca aceasta are ca obiect o problema de aplicare a legii, de competenta exclusiva a instanţei judecãtoreşti. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 decembrie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 1.516/1998, Curtea de Apel Targu Mures Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã şi modificatã prin <>Legea nr. 145/1999 , excepţie ridicatã de Louis Hodits. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considera ca dispoziţiile <>art. 27 din Legea nr. 114/1996 , republicatã şi modificatã prin <>Legea nr. 145/1999 , contravin prevederilor art. 25 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Curtea de Apel Targu Mures - Secţia civilã, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi primitã, litigiul fiind guvernat de dispoziţiile <>Legii nr. 5/1973 , pe temeiul cãrora s-a promovat acţiunea. În ceea ce priveşte însã fondul exceptiei, instanta apreciazã ca "pãrãsirea definitiva a locuinţei este o chestiune de fapt ce urmeazã a fi apreciatã de instanţele judecãtoreşti şi nu contravine cu nimic normei înscrise la art. 25 din Constituţia României". Tot astfel, arata instanta, "Posibilitatea limitãrii prin lege a libertãţii de a circula în ţara şi strãinãtate nu aduce atingere drepturilor şi libertãţilor persoanei şi cu atât mai mult raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. Într-o accentuata criza de locuinţe generata de actuala perioada de tranzitie, rãspunzând şi interesului general de a reglementa închirierea locuinţelor, legiuitorul a considerat util sa statueze în legatura cu beneficiarul contractului de închiriere atunci când titularul a decedat sau a pãrãsit definitiv domiciliul, prevederea legalã în cauza fiind în concordanta cu Constituţia". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca nefiind intemeiata critica de neconstituţionalitate adusã <>art. 27 din Legea nr. 114/1996 . Se arata ca între reglementarea din legea menţionatã şi textul art. 25 alin. (2) din Constituţie "nu exista o conexiune directa, în mãsura sa punã problema unei încãlcãri a Constituţiei". Şi, tot astfel, se precizeazã ca "dreptul de a te stabili oriunde în ţara şi de a te reintoarce, ulterior, nu determina un statut de favoare în contextul unui raport juridic contractual referitor la închirierea unei locuinţe". În finalul punctului de vedere se mai arata: "Se poate susţine ca dispoziţiile art. 27 din lege reprezintã o concretizare a prevederilor art. 41 alin. (2) fraza I din Constituţie, în sensul ca proprietatea privatã se bucura de ocrotirea legii." Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile <>art. 27 din Legea nr. 114/1996 nu contravin dreptului la libera circulaţie consacrat de art. 25 din Constituţie, ale cãrui condiţii de exercitare sunt lãsate pe seama legiuitorului. Acest drept nu trebuie absolutizat, ci urmeazã a fi apreciat în concordanta cu dispoziţiile legale, care pot prevedea limitãri ale exerciţiului acestui drept. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Excepţia are ca obiect dispoziţiile <>art. 27 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , lege republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997. Examinând excepţia ridicatã, Curtea constata ca la data sesizãrii de cãtre instanta judecãtoreascã (şi anume 22 decembrie 1998) textul art. 27 avea urmãtorul conţinut: "În cazul pãrãsirii definitive a domiciliului de cãtre titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, închirierea continua, dupã caz: a) în beneficiul soţului sau al sotiei, dacã a locuit împreunã cu titularul; b) în beneficiul descendenţilor sau al ascendenţilor, dacã au locuit împreunã cu acesta; c) în beneficiul altor persoane care au avut acelaşi domiciliu cu titularul cel puţin un an şi care au fost înscrise în contractul de închiriere. În cazul mai multor cereri, contractul de închiriere se transfera prin hotãrâre judecãtoreascã. În lipsa persoanelor care pot solicita locuinta, potrivit celor de mai sus, contractul de închiriere înceteazã în termen de 30 de zile de la data pãrãsirii domiciliului de cãtre titularul contractului sau de la data înregistrãrii decesului." Ulterior, prin <>Legea nr. 145/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, textul art. 27 a fost modificat, având în prezent urmãtoarea redactare: "În cazul pãrãsirii definitive a domiciliului de cãtre titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, precum şi în cazul titularului de contract, nerezident, care, fãrã a fi detaşat, nu a mai folosit locuinta mai mult de 2 ani, fãrã întrerupere, închirierea continua, dupã caz: a) în beneficiul soţului sau al sotiei, dacã a locuit împreunã cu titularul; b) în beneficiul descendenţilor sau al ascendenţilor, dacã au locuit împreunã cu acesta; c) în beneficiul altor persoane care au avut acelaşi domiciliu cu titularul cel puţin un an şi care au fost înscrise în contractul de închiriere. În cazul mai multor cereri, beneficiul contractului de închiriere se dispune prin hotãrâre judecãtoreascã. În lipsa persoanelor care pot solicita locuinta, potrivit alin. 1, contractul de închiriere înceteazã în termen de 30 de zile de la data pãrãsirii domiciliului de cãtre titularul contractului sau de la data înregistrãrii decesului ori de la împlinirea termenului de 2 ani de nefolosire neîntreruptã a locuinţei." Fata de cele de mai sus Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii <>art. 27 alin. ultim din Legea nr. 114/1996 , în redactarea data prin <>Legea nr. 145/1999 , deoarece, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare [...]". Norma constituţionalã, pretins incalcata prin dispoziţia legalã criticata, este aceea a art. 25 alin. (1) şi (2) din Constituţie, text care prevede: "(1) Dreptul la libera circulaţie, în ţara şi în strãinãtate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitãrii acestui drept. (2) Fiecãrui cetãţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din ţara, de a emigra, precum şi de a reveni în ţara." I. Examinând textul de lege criticat, cu raportare la norma constituţionalã invocatã, Curtea constata ca aceasta din urma nu are nici o legatura cu reglementãrile cuprinse în <>Legea nr. 114/1996 în ceea ce priveşte raporturile dintre proprietari şi chiriaşi. Ca urmare, nu poate fi vorba despre încãlcarea prin legea menţionatã a textului constituţional indicat de autorii exceptiei. Într-adevãr, textul alineatului ultim al art. 27 are în vedere situaţia în care titularul contractului de închiriere a unei locuinţe pãrãseşte domiciliul fãrã a lasa în locuinta persoane care sa poatã solicita continuarea locatiunii. În aceasta situaţie contractul de închiriere înceteazã în termenul prevãzut de lege. Pentru a produce efectele grave pe care legea le prevede, pãrãsirea domiciliului trebuie sa fie definitiva. II. De altfel, Curtea retine ca, în speta, autorul exceptiei susţine ca nu sunt întrunite condiţiile prevãzute la <>art. 27 din Legea nr. 114/1996 pentru a fi reziliat contractul de închiriere. Competenta de a stabili dacã sunt întrunite aceste condiţii aparţine instanţei judecãtoreşti, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "[...]Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". Curtea Constituţionalã a stabilit în mod constant în practica sa (astfel cum rezulta, de exemplu, din Decizia nr. 151 din 27 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 2 decembrie 1998, şi din Decizia nr. 160 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 9 decembrie 1998, ca aspectele privind situaţia de fapt, precum şi modalitatea de interpretare şi de aplicare a legii nu intra în domeniul contenciosului constituţional, fiind de competenta instanţelor judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. ultim din Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã şi modificatã prin <>Legea nr. 145/1999 , excepţie ridicatã de Louis Hodits în Dosarul nr. 1.516/1998 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 aprilie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Maria Bratu
──────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
