Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 74 din 2 februarie 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor masuri de reducere a cheltuielilor de personal in anul 2005    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 74 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor masuri de reducere a cheltuielilor de personal in anul 2005

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 165 din 21 februarie 2006
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor mãsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, excepţie ridicatã de Federaţia Sindicatelor Libere din Învãţãmânt, Federaţia Sindicatelor din Învãţãmânt "Spiru Haret" şi Federaţia Naţionalã Sindicalã "Alma Mater" în Dosarul nr. 2.745/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin dreptului la negociere în materie de muncã şi nici caracterului obligatoriu al încheierii convenţiilor colective, consacrate şi garantate de art. 41 alin. (5) din Constituţie. Drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele sau sporurile, nu reprezintã drepturi fundamentale, iar asupra acordãrii lor legiuitorul poate dispune anularea, modificarea sau suspendarea pentru perioade determinate de timp, în funcţie de politica generalã a statului în aceastã materie.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.745/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor mãsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005. Excepţia a fost ridicatã de Federaţia Sindicatelor Libere din Învãţãmânt, Federaţia Sindicatelor din Învãţãmânt "Spiru Haret" şi Federaţia Naţionalã Sindicalã "Alma Mater" în dosarul cu numãrul de mai sus, în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ pentru anularea dispoziţiilor art. 1 din sus-menţionata ordonanţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã textul de lege criticat, dispunând suspendarea acordãrii drepturilor prevãzute în contractele colective de muncã, contravine prevederilor art. 41 alin. (5) din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã şi propune respingerea ei, având în vedere cã acordarea premiilor constituie un drept salarial suplimentar, iar nu un drept constituţional fundamental. Dispoziţia legalã criticatã nu aduce atingere drepturilor prevãzute în contractul colectiv de muncã, ci suspendã acordarea lor pentru o perioadã de timp limitatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Constituţia garanteazã dreptul la negocieri colective în materie de muncã, precum şi caracterul obligatoriu al încheierii convenţiilor colective, însã nu şi acordarea efectivã a unor drepturi de natura premiilor, care constituie un drept salarial suplimentar ce nu reprezintã un drept fundamental ocrotit de Legea fundamentalã. Mai mult, oportunitatea acordãrii unor drepturi materiale este în concordanţã cu politica statului în realizarea interesului general, astfel cum dispune art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, iar posibilitatea suspendãrii aplicãrii unor prevederi din acte normative, pentru situaţii speciale, este prevãzutã în mod expres de <>Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcã dreptul la negocieri colective în materie de muncã şi nici caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, care pot fi încheiate numai cu respectarea legii. Aceste dispoziţii legale nu aduc atingere nici drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor prevãzute de Constituţie, având în vedere cã drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevãzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituţie, care nu ar putea fi modificate sau anulate prin alte acte normative.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor mãsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 iulie 2005, potrivit cãrora: "În perioada 1 iulie - 31 decembrie 2005 pentru toate categoriile de personal din autoritãţile şi instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare a acestora şi de data constituirii fondului de premiere, se suspendã aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare sau, dupã caz, din contractele colective de muncã prin care se reglementeazã acordarea de premii, cu excepţia premiului anual."
În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, care consacrã şi garanteazã dreptul la negocieri colective şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine:
Dispoziţiile legale criticate dispun suspendarea aplicãrii, în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2005, pentru toate categoriile de personal din autoritãţile şi instituţiile publice, a prevederilor din actele normative în vigoare sau, dupã caz, din contractele colective de muncã prin care se reglementeazã acordarea de premii, cu excepţia premiului anual. Mãsura suspendãrii este impusã, potrivit preambulului ordonanţei de urgenţã criticate, de raţiuni de politicã bugetarã, respectiv de nevoia reducerii cheltuielilor de personal în conformitate cu criteriile convenite cu Fondul Monetar Internaţional.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 63/2005 faţã de prevederile art. 41 alin. (5) din Constituţie, Curtea constatã cã aceasta nu este întemeiatã.
Drepturile salariale ale personalului autoritãţilor şi instituţiilor publice, inclusiv drepturile suplimentare, sunt stabilite prin lege. Or, în virtutea acestei atribuţii, legiuitorul poate ca, în funcţie de modificarea resurselor bugetare, sã intervinã asupra criteriilor de acordare şi cuantumurilor valorice ale unor drepturi, sã anuleze ori sã suspende vremelnic acordarea unora dintre drepturile prevãzute. Pe de altã parte, premiile, ca şi sporurile sau adaosurile la salariile de bazã, constituie drepturi cu caracter salarial suplimentar, iar nu drepturi fundamentale al cãror exerciţiu ar putea fi restrâns numai în condiţiile prevãzute de art. 53 din Constituţie.
Articolul 41 alin. (5) din Constituţie, consacrând şi garantând totodatã dreptul la negocieri colective şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, nu conferã şi un drept discreţionar pãrţilor la negocierea şi stabilirea clauzelor contractelor colective de muncã. Clauzele acestor contracte trebuie sã se întemeieze pe reglementãrile legale existente în materie. Chiar dacã drepturile prevãzute în actele normative trebuie considerate, la încheierea contractelor colective de muncã, ca fiind minimale, inserarea lor în contracte trebuie sã aibã o bazã legalã. Modificarea şi, cu atât mai mult, suspendarea aplicãrii prevederilor unor acte normative referitoare la acordarea anumitor drepturi salariale suplimentare produc efecte şi asupra clauzelor contractelor colective de muncã, atunci când la aceste contracte nu este parte un agent economic, ci o autoritate sau o instituţie publicã. Curtea observã totodatã faptul cã, în situaţia în care mãsura suspendãrii acordãrii primelor nu s-ar fi dispus şi cu privire la prevederile contractelor colective de muncã, ar fi fost nejustificat discriminate toate categoriile de personal din autoritãţile şi instituţiile publice, la care, potrivit legii, nu se încheie contracte colective de muncã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor mãsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, excepţie ridicatã de Federaţia Sindicatelor Libere din Învãţãmânt, Federaţia Sindicatelor din Învãţãmânt "Spiru Haret" şi Federaţia Naţionalã Sindicalã "Alma Mater" în Dosarul nr. 2.745/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 februarie 2006.

PREŞEDINTE,
ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016