Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 739 din 26 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 8 din 5 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Dãnilã-Vasile Donose în Dosarul nr. 2.689/299/2005 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, avocatul G. G. Florescu. Este prezentã, de asemenea, personal, partea Ştefan Florenţiu Frânculescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele Curţii dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 1.016D/2006.
La apelul nominal este prezent personal Ion Marinescu, fiind asistat de avocatul G.G. Florescu. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor cauze, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate.
Pãrţile prezente, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.
În temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.016D/2006 la Dosarul nr. 933D/2006, care este primul înregistrat.
Apãrãtorul pãrţilor Dãnilã-Vasile Donose şi Ion Marinescu solicitã Curţii Constituţionale sã se pronunţe dacã decizia sau, dupã caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în naturã a imobilului emisã de primar are forţa juridicã a unui act normativ şi, în consecinţã, valoare constituţionalã.
Partea Ştefan Florenţiu Frânculescu solicitã respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã solicitarea formulatã de avocatul autorilor excepţiei nu poate fi primitã, fiind o problemã de aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.689/299/2005, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti şi prin Încheierea din 5 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 34.722/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Dãnilã-Vasile Donose, Ion Marinescu şi Florenţa Marinescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât stabilesc douã categorii de cetãţeni: pe de o parte, cetãţeni cu drepturi depline, al cãror drept de proprietate se bazeazã pe dispoziţiile art. 480 din Codul civil, iar pe de altã parte se situeazã cetãţenii al cãror drept de proprietate este limitat prin dispoziţia de restituire în naturã a imobilului, emisã de primar, dispoziţie care este un act administrativ unilateral. Autorii excepţiei mai susţin cã dreptul de proprietate şi dovada acestuia sunt reglementate de Codul civil, care este o lege organicã, în timp ce <>Legea nr. 10/2001 , ce reglementeazã numai restituirea imobilelor preluate abuziv, este o lege ordinarã.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã, în determinarea naturii juridice a dispoziţiei sau a deciziei de restituire emise de persoanele juridice notificate, trebuie avut în vedere faptul cã <>Legea nr. 10/2001 distinge între imobilele preluate fãrã titlu valabil şi cele preluate cu titlu valabil. În primul caz persoanele îndreptãţite nu şi-au pierdut niciodatã calitatea de proprietar avutã la data preluãrii, pe când în al doilea caz persoanele îndreptãţite dobândesc ex lege un drept subiectiv nou, distinct de dreptul de proprietate sau cel de creanţã, acordat cu titlu de mãsurã reparatorie. Astfel cã, în temeiul legii, se nasc raporturi juridice noi între persoanele îndreptãţite şi unitãţile deţinãtoare având ca obiect restituirea în naturã sau prin echivalent a imobilelor. Având în vedere cã raporturile civile se nasc, se modificã şi se sting prin acte civile, în timp ce raporturile administrative izvorãsc din acte şi fapte de drept administrativ, instanţa considerã cã deciziile sau dispoziţiile de restituire nu întrunesc caracteristicile unui act administrativ de autoritate emis în regim de putere publicã, fiind emis în regim de drept privat. Prin urmare, aceste acte de restituire sunt acte civile unilaterale de dispoziţie cu caracter patrimonial. Pentru toate aceste considerente instanţa considerã excepţia neîntemeiatã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, neavând legãturã cu obiectul cauzei deduse judecãţii, o contestaţie în anulare.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia ca neîntemeiatã, arãtând cã scopul <>Legii nr. 10/2001 este acela de a statornici mãsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari ale cãror imobile au fost preluate abuziv de cãtre stat sau de alte persoane juridice, iar soluţia de restituire a imobilelor este rezultatul opţiunii legiuitorului.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale şi nu contravin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, având în vedere cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Mai mult, precizeazã cã textul <>art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 este în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora "Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Deşi instanţele de judecatã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în realitate, aceste critici vizeazã art. 25 alin. (4), deoarece aceastã lege a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dându-se textelor o nouã numerotare. Astfel, art. 23 alin. (4) a devenit art. 25 alin. (4) cu acelaşi conţinut, Curtea urmând sã exercite controlul de constituţionalitate asupra acestui din urmã text care are urmãtoarea redactare: "Decizia sau, dupã caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în naturã a imobilului face dovada proprietãţii persoanei îndreptãţite asupra acestuia, are forţa probantã a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, dupã îndeplinirea formalitãţilor de publicitate imobiliarã."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 13 privind limba oficialã, art. 73 referitor la categorii de legi, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privatã şi art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Este invocatã, de asemenea, încãlcarea prevederilor primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmeazã:
<>Legea nr. 10/2001 este o lege specialã în materia revendicãrii imobiliare, prin care legiuitorul a urmãrit sã evite perpetuarea stãrii de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridicã a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fãrã titlu valabil, de cãtre stat sau de cãtre alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Soluţia de restituire a acestor imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bazã dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecutã cu privire la dreptul de proprietate privatã. În acest scop a fost instituitã o procedurã administrativã ce are ca scop restituirea în naturã a imobilelor - terenuri sau construcţii - de cãtre persoana juridicã deţinãtoare, prin decizie sau dispoziţie motivatã a organelor sale de conducere.
Prevederile de lege criticate fac parte dintr-o reglementare mai amplã a unei proceduri administrative prealabile, prevãzutã de <>Legea nr. 10/2001 , ce este obligatorie pentru obţinerea reparaţiilor în naturã sau prin echivalent şi care permite controlul judecãtoresc asupra actelor emise în cadrul acestei proceduri.
Curtea constatã cã problema constituţionalitãţii diferitelor proceduri administrative prealabile a mai fost supusã controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 307 din 14 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 26 iulie 2005, Curtea a statuat cã jurisdicţiile speciale administrative reprezintã o activitate jurisdicţionalã realizatã de un organ de jurisdicţie ce funcţioneazã în cadrul unei instituţii a administraţiei publice sau unor autoritãţi administrative autonome, ce se desfãşoarã conform procedurii imperative prevãzute într-o lege specialã, procedurã asemãnãtoare cu cea a instanţelor de judecatã, desfãşuratã însã paralel şi separat de aceasta.
Curtea a statuat cã nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice ca, prin lege, sã se instituie o procedurã administrativã prealabilã, cum este, spre exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic ori procedura notificãrii prealabile a unei autoritãţi, instituţii sau persoane.
Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei privind stabilirea de cãtre instanţa de control constituţional a forţei juridice a dispoziţiei emise de primar pentru aprobarea restituirii în naturã a unui imobil, Curtea constatã cã excedeazã competenţei sale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Dãnilã-Vasile Donose în Dosarul nr. 2.689/299/2005 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Ion Marinescu şi Florenţa Marinescu în Dosarul nr. 34.722/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
