Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 737 din 24 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 302 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Iuliana Fekete, Ioszef Gabor Fekete şi Vasile Ştefan Novac Fekete în Dosarul nr. 921/296/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 921/296/2005, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Iuliana Fekete, Ioszef Gabor Fekete şi Vasile Ştefan Novac Fekete într-o cauzã civilã având ca obiect o acţiune de partaj judiciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale, întrucât, sancţionând cu nulitatea absolutã depunerea eronatã a recursului la o altã instanţã decât cea a cãrei hotãrâre se atacã, îngrãdesc exercitarea dreptului la apãrare şi accesul efectiv la justiţie, consacrate de art. 24, respectiv art. 21 din Constituţie şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. O simplã eroare materialã, care de multe ori nu aparţine în totalitate titularului dreptului la acţiune, nu poate fi sancţionatã cu nulitatea cãii de atac, iar scopul declarat al acestei reglementãri - accelerarea reformei în justiţie - se opune în acest caz ideii de justiţie, de apãrare şi realizare a drepturilor şi intereselor legitime deduse judecãţii.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 3.306 din 17 aprilie 2008, punctul sãu de vedere în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul legal atacat nu contravine Constituţiei şi nici Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 302 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Recursul se depune la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã, sub sancţiunea nulitãţii."
Excepţia de neconstituţionalitate se întemeiazã pe prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) care consacrã accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constituţionale rezultã cã legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac.
Curtea constatã totodatã cã libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile de exercitare a cãilor de atac şi procedura de judecatã nu este absolutã, limitele libertãţii de reglementare fiind determinate şi în aceste cazuri de obligativitatea respectãrii normelor şi principiilor privind drepturile şi libertãţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
În acest sens, Curtea reţine cã, potrivit art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, republicatã, orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrãdi exercitarea acestui drept.
În reglementarea exercitãrii accesului la justiţie, legiuitorul are posibilitatea sã impunã anumite condiţii de formã, ţinând de natura şi de exigenţele administrãrii justiţiei, fãrã însã ca aceste condiţionãri sã aducã atingere substanţei dreptului sau sã îl lipseascã de efectivitate.
În lumina acestor considerente, Curtea Constituţionalã constatã cã prevederea cuprinsã în art. 302 din Codul de procedurã civilã, prin care se sancţioneazã cu nulitate absolutã depunerea recursului la altã instanţã decât aceea a cãrei hotãrâre se atacã, apare ca un formalism inacceptabil de rigid, de naturã sã afecteze grav efectivitatea exercitãrii cãii de atac şi sã restrângã nejustificat accesul liber la justiţie.
Sancţiunea este cu atât mai nejustificatã cu cât eroarea depunerii recursului la însãşi instanţa competentã sã judece recursul ori la altã instanţã decât aceea a cãrei hotãrâre se atacã este imputabilã nu numai recurentului, ci şi magistratului sau funcţionarului care primeşte cererea de recurs greşit îndreptatã, deşi are posibilitatea sã-l îndrume pe cel în cauzã în sensul prevãzut de lege.
În sensul celor arãtate, Curtea reţine cã aplicarea principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie şi folosirea cãilor de atac impune ca toate cererile greşit îndreptate sã fie transmise jurisdicţiei competente sã le soluţioneze.
Pe de altã parte, în sistemul Codului de procedurã civilã recursul este conceput ca o cale extraordinarã de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicţie în care pãrţile în litigiu îşi pot apãra drepturile lor subiective, înlãturând efectele hotãrârilor pronunţate în condiţiile cazurilor de nelegalitate prevãzute de art. 304 din Codul de procedurã civilã. Instituirea sancţiunii nulitãţii pentru neîndeplinirea cerinţei prevãzute de textul analizat - de cele mai multe ori din eroare, din ignoranţã sau din alte motive, neimputabile recurentului - îl lipseşte pe acesta, fãrã o justificare rezonabilã, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, susţinerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluţionat, prin hotãrârea atacatã, litigiul în care este parte.
În consecinţã, având în vedere efectele menţionate ale aplicãrii prevederilor art. 302 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã, prin sancţiunea nulitãţii pe care o instituie, textul de lege atacat încalcã atât dispoziţiile art. 21, cât şi pe cele ale art. 129 şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Iuliana Fekete, Ioszef Gabor Fekete şi Vasile Ştefan Novac Fekete în Dosarul nr. 921/296/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã şi constatã cã dispoziţiile art. 302 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale în partea care prevede "sub sancţiunea nulitãţii".
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
