Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 732 din 2 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 8 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lemir" - S.R.L. Frasin în Dosarul nr. 6.590/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.590/314/2009, Tribunalul Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de recurentul Societatea Comercialã "Lemir" - S.R.L. Frasin cu ocazia soluţionãrii recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 5.109 din 2 decembrie 2009, pronunţatã de Judecãtoria Suceava în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncã Suceava.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 şi 124, precum şi art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens aratã, în esenţã, cã, deoarece "nu existã o prevedere clarã şi unitarã prin care sã se arate exact ce se înţelege prin "contravenţie continuã" este introdus arbitrariul, revenind instanţelor posibilitatea de a stabili dacã o contravenţie este sau nu continuã, posibilitate ce este recunoscutã exclusiv legiuitorului.
[...] Eventualitatea sancţionãrii contravenţionale a unor fapte petrecute cu mult timp în urmã şi crearea unui cadru sancţionator mai sever chiar decât cel penal, în care existã termene clare de prescripţie a rãspunderii penale chiar în cazul infracţiunilor continue, introduce un regim discriminatoriu faţã de celelalte tipuri de contravenţii." În fine, autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt contrare "şi oricãror norme de tehnicã legislativã".
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere referitoare la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "În cazul contravenţiilor continue termenul prevãzut la alin. (1) curge de la data constatãrii faptei. Contravenţia este continuã în situaţia în care încãlcarea obligaţiei legale dureazã în timp."
Alin. (1) al art. 13, la care face trimitere textul de lege criticat, are urmãtorul cuprins: "Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data sãvârşirii faptei."
În susţinerea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la principiul egalitãţii în drepturi şi art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, prin Decizia nr. 200 din 29 aprilie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, Curtea a constatat cã art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie. Curtea a reţinut, cu acel prilej, cã situaţia contravenienţilor care au sãvârşit o contravenţie continuã se diferenţiazã de cea a altor contravenienţi, deosebire ce rezultã din particularitãţile acestei forme a contravenţiei, şi anume durata sau continuitatea faptei contravenţionale. Având în vedere faptul cã încãlcarea obligaţiei legale dureazã în timp, legiuitorul a instituit reguli speciale cu privire la momentul de la care începe sã curgã termenul de prescripţie al rãspunderii contravenţionale. Încãlcarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii existã atunci când se aplicã tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã a exista o motivare obiectivã şi rezonabilã, sau dacã existã o disproporţie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia legiuitorul nu a definit noţiunea de "contravenţie continuã", Curtea constatã cã este neîntemeiatã, întrucât conform dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, "Contravenţia este continuã în situaţia în care încãlcarea obligaţiei legale dureazã în timp".
De asemenea, Curtea observã cã textul de lege criticat nu afecteazã înfãptuirea justiţiei şi nu îngrãdeşte dreptul la un proces echitabil, ci instituie norme de procedurã a cãror reglementare reprezintã opţiunea legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti.
În sfârşit, critica dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã, nu poate fi primitã. Asemenea critici nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, care, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "asigurã controlul constituţionalitãţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "sunt neconstituţionale prevederile actelor prevãzute la alin. (1), care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei".
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lemir" - S.R.L. Frasin în Dosarul nr. 6.590/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
